"dormi langa mine si somnul tau e facut din barci de hartie neagra, atat de frumos pliata dupa fiecare gand al tau de reconstructie...sangele meu de plastic semitransparent se transforma vibrant in papusi de ipsos care respira artificial langa tine...saxofonul tau lasat pe scaun si hartiile mele imprastiate pe toate mesele din gradina napoletana in care nu ne vom regasi niciodata..."
Ea imi scrie gandurile fara sa ma stie, fara sa ma cunoasca, fara sa stie ca eu o citesc de luni de zile. O vad ca pe cea mai frumoasa femeie din lume.
Bjorker o sa ma intrebe iar daca in mine nu zace o mica lesbiana, si eu o sa rad si o sa ii spun la fel cum ii spun lui ca noi suntem ca ingerii, nu avem sex.
Asa iubesc eu. Intr-o poezie pe care nu o scriu de teama ca cineva se va speria. Asa ca ma regasesc in fiecare litera pe care ea o tasteaza, in fiecare poezie pe care o scrie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu