Taize - sau cum sa vezi Europa in viteza

La Taize, undeva in sudul Frantei exista de ani buni de zile o comunitate ecumenica fondata de raposatul Frere Roger. Am ajuns la Taize printr-o conjunctura bizara. Cumva cred ca soarta fu de vina. Imi vandusem masina si planuiam la merg in Ungaria la festival, sa vaz trupe celebre, sa dorm in cort pe insula, sa imi fac de cap, sa beu si sa fumez pana uit de toate. Insa cumva, in anul respectiv Ina nu a mai vrut sa mearga. Avem si acreditare de presa, planul era facut si totul parea ok. Insa s-a intamplat ceva. Si m-am trezit ca in loc sa plec la beutura si desfrau am plecat la post si rugaciune, pe niste coline din Taize. Cumva (caci dupa cum zicea SOARTA!!) in aceasta calatorie religioasa au mers alaturi de mine si Ina, Vasile, Ana, Ana-Maria, Sorin, Carmen..Inainte de a pleca spre Taize am trecut prin niste pasi. Nu merge acolo oricine. Dupa ce am parcurs toti pasi, intr-o dimineata ne-am urcat in autocar si gata! lumea ne-a fost la picioare. Am fost fericiti tot drumul. Am baut cognac inainte de masa, in timpul mesei si dupa masa. Biata Ana era un "pune-te masa, ridica-te masa". Noi trei (eu, ina si lica) eram o petrecere continua. In autocar ne-am impritenit cu oameni minunati: Valeria, Ionut, Dinu, Geo si Luciana, Leonard ..multi..

Drumul a durat 5 zile, cred. Nu mai tin minte decat ca aveam cam o zi intr-un oras, poate doua orase pe zi. Dar Slava Domnului am vazut Budapeste, Viena, Salsburg, Freiburg, Hamburg, Munich, Bruxelles, Cannes, Monte Carlo (sa ma uit la poze ca m-am ramolit), Venetia, Amsterdam, Rotterdam, Lyon, Macon, Cluny..nu mai stiu.

La Taize este o alta lume. Totul este foarte bine organizat, oaspetii isi aleg diverse "joburi" si totul este minunat. Este o comunitate foarte bine structurata. Se formeaza diverse grupuri si se munceste in tabara. Sunt trei rugaciuni principale in fiecare zi, si serile se petrec la Oyac, cu muzica si dansuri, bere fara alcool, alcool de acasa - pus strategic intr-o sticla de kinley. Ce era bun la Taize: mancarea de miercuri! Branzele cu ierburi, ceaiul (Dumnezeiesc!! se zvonea ca are bromura in el ca sa ne calmeze. Imi doream tone de bromura acasa ,caci tare bun era ceaiul!!) cacao cu lapte, pastele cu extra cascaval, iaurtelul de fiecare dimineata. Ce era superb la Taize: campul cu floare soarelui happy face - scoteam semintele ca sa modelam chipul florii, castelul de la Cormatin, gradinile localnicilor de unde furam piersici, magazinele cu pisici impaiate si hobiti si zane mici si spiridusi hand made, cantarile si dansurile italienilor, shoppingul la Intermache si Auchan, plimbarile pe dealuri..cartile citite in camp, in liniste si discutiile despre noi si lumea din jur, florile aduse de Dinu care ma suparase, iubirile din tabara. Multe au fost frumoase. Si multe triste. Am avut parte de un sofer de autocar de la Bacau care ne-a chinuit tot drumul, cu muzica lui trista, cu mancatul de fasole si experientele explozibile de dupa, cu mersul ore in sir fara sa opreasca la o benzinarie pentru pipi..si tot asa. Dar ziua razbunarii a sosit si pentru noi! 50 de oameni au gandit intr-un gand si dupa o noapte in care ne-au dat jos din autocar la Verona, si am bantuit ca tampitii in cautarea balconului Julietei, a doua zi am ajuns la Venetia. Si ne-am unit si am intarziat plecarea cu cateva ore bune! Am vazut toate stradutele din orasul de pe ape, am facut cumparaturi si am mancat bine si am revenit la autocar cu vre'o 4 ore intarziere. Toti 50. Oricum ne asteptam sa ne faca drumul de intoarcere acasa un calvar, asa ca am ales sa fim magari si sa intarziem. Si bine am facut. Per total experienta Taize a fost un lucru bun. In afara de tot ce am vazut, cred ca la Taize am regasit o parte din mine de care uitasem. Nu stiu daca mi-am regasit credinta, desi suna bine:))

Insa cred ca am uitat sa fiu suparata pe Dumnezeu pentru moartea Oanei cea frumoasa si pentru alti oameni dragi mie care au murit inainte de vreme.

La Taize inveti ce inseamna linistea, ce inseamna sa ii respecti pe cei din jur si credintele lor. Ai sansa sa vezi o data in viata 5.000 de suflete intr-o mare incapere, stand pe jos, cu carticele in maini, cu bucati de material acoperitoare de pulpe dezgolite si atatatoare, 5.000 de oameni care canta in diverse limbi ale lumii, care asculta rugaciunea si asteapta sa auda citirea si in limba lor materna. A fost cumva experienta mea spirituala cea mai puternica.

Latter edit: in dec 2019 am aflat ca Vale a mea nu mai este printre noi. Draga mea, draga, mama a trei prunci frumosi..o voi pastra in inima mea, pana ne vom revedea..