De ce copilaria mea a fost speciala?

Pentru ca am fost "fata lui tata". Asta cred ca e toata magia de care am avut nevoie. Pentru ca l-am avut pe Bogdan care a fost primul meu prieten, primul baiat cu care m-am pupat in gradina cand aveam 2 sau 3 ani. Pentru ca am avut papuceii fermecati! Pe care ii am si acum, desi nu ii mai pot purta. Pentru ca am avut soarele si luna mereu cu mine. Pentru ca am avut marea si pe ai mei mereu langa mine. Pentru ca am avut aventura in sange si nu am putut sa fiu fetita cu codite, ci am ales sa fiu fetita din vishin, fetita care joaca fotbal, fetita care cutreiera toate tunelurile secrete de sub strazi. Am vrut sa ma joc cu baietii pentru ca fetele erau rele. Cu picii radeam mai mult si oricum m-au vazut una de-a lor pana pe la 14-15 ani. Cand tot un Bogdan a zis ca vrea sa ne pupam:))

Ce mi-a placut cand eram mica? Sa vorbesc, sa povestesc. Cate in luna si in stele. Puteam sa inventez o multime de povesti. Minteam de crapau apele. Desi eram singurul copil din casa, daca ceva rau se intampla cu siguranta nu eu facusem acel lucru. Imi placea sa plec de acasa. Sa umblu teleleu. Asta nu era ceva ce faceau fetele cuminti. Fetele faceau teme dupa scoala. Eu umbalm. Apoi ii minteam pe picii de la bloc ca am fost la "meditatii". Suna cool:))

Cand ne-am mutat in casa noua am crezut ca s-a cam terminat cu aventura. Insa, surpriza! La noul bloc erau copii mai multi si mai "noi".

Toate fetitele mergeau la dans modern si balet. Am mers si eu ani buni de zile..Un chin. Dar e important sa stii sa stai pe poante si sa dansezi pentru Nea Nicu. O porcarie.

Am si azi niste muschi ca ai lui Banel Nicolitza si genunchi "de balerina".

Marea era chestia mea magica. Am visat marea de cand ma stiu. Toate cele mai frumoase vise ale mele sunt la mare, cu multa apa in jur. Marea mea albastra. Nu am fost mai fericita ca la mare niciunde. Pe vremea aceea la mare mergeai si stateai 18 zile. Ca sa stii o treaba. Plaja incepea dimineata, devreme. Pentru razele ultraviolete. Nici atunci nu era voie sa stai mult la soare, cum nici azi nu este..Ce imi aduc aminte cel mai bine de la mare? Nume de mancaruri si locuri, sunete, nisipul intre degete, mama razand, vara-mea Pusha care ne caftea ca nu vroiam sa dansam cu ea, berea la terasa, cafea la nisip, I just call to say I love you, Crisana, Eforie, Vama Veche, vodka cu care isi dezinfecta Bughi acele pentru seringa cu care imi facea injectii, caprele din vama, nudistii, Bughi tanar si frumos, supa de rosii, colacul meu lebada..

La bunica era alta treaba. Bunicile mele stau la cateva case distanta. 20 sa zicem. La bunica mea (mama mamei) totul era foarte strict. Ore de somn, masa masa, cu "la masa nu se vorbeste", joaca intr-un fel de liniste..Bunicul "tataia Misu" era un om mai serios. Dascal bisericesc. Un om bun dar dur cand era nevoie. Cu principii. Nu aveam voie sa vorbim urat, sa zicem cu äl din balta"care e un fel de drac mai periculos, nu aveam voie sa zicem "afurisit". Si trebuia sa mancam tot si sa dormim la pranz. Parte buna era ca evadam mereu, saream de pe geam pe prispa, apoi in curte, apoi saream gardul si apoi fugeam in padure. Cred ca pentru noi padurea reprezenta nebunia maxima. Pentru ca trebuia sa traversam o apa "matca" pentru a ajunga in padure. Mereu ni s-a spus ca la matca sunt serpi. Asa ca noi coboram in mare viteza dealul, de obicei urland. Treceam apa pe un pod facut din trei trunchiuri de copaci, tot in fuga, tot urland. Ca sa speriem toti serpii. Aveam un fel de ritual care implica furnicile alea mari negre, peste apa era un mare musuroi. Daca uzi un fir de iarba uscat, sau coada unui spic de grau si o indesi intr-o gaura din musuroi, si apoi spui o vraja, furnicile iti dau ceva acrisor in schimb. Hihihihihi! Ani de zile am indesat paie si iarba uscata in gaurile alea si am lins pipiul de furnici:))

Vraja zicea ceva de genul: M-au trimis mama si tata sa-mi dai sare si otet.

Ce tampitei eram! Furnicile probabil secretau ceva ca sa scape de noi:))Pipi de furnica!!

La tata - la bunicii din partea lui - era raiul pe pamant. In amebele locuri noi aveam cate trei verisori. Am cutreirat padurile, ne-am aruncat de pe varful dealului, printre copaci, agatati de curpeni, ca niste Tarzani, am cautat mistretii si am gasit stupi de albine salbatice - roi in copaci. Am batut padurile in lung si in lat..

Am gasit scoici in varful dealului, in padure la Teish...Am facut asa de multe tampenii ca ma si mir cum de nu am murit pana acum..niciodata..

Fetitele de la oras se presupune ca sunt mult mai cuminti si ordonate..

Insa in cazul meu nu se putea pune problema. Eu eram mai rau decat o capra.

Ma uit la poza asta cu noi la peste. Am ales-o special. Pentru ca ma bucura si ma doare sa o vad. Pe rand in poza sunt asa: Maroc - varul meu mijlociu. Are acum o sotie si un copil mic- 1 an. Sogri - fratele lui. In doua saptamani mergem la el la nunta si botez - doi in unu - pachet special. Frai-miu - fratele lui tata si unchiul meu, tatal lui Maroc si Sogri. Eu si Sabi, tunse castron. Slabe si desirate, ca toti copii. Voinicu - prietenul lui tata. A renuntat la cele lumesti acum cateva luni. Mihaela - fata lui, la fel de uscata ca noi. Azi la casa ei.

Cumva numai eu nu am vrut sa cresc de tot. Nu am nici un motiv sa vreau sa fiu mare.