Dimineati cu sora mea

De o vreme sora-mea este un munte de nervi. Saptamana asta a dat cu mine de pamant de doua ori. De fiecare data pentru ca am hainele la ea in camera si o deranjeaza prezenta mea, cumva. Am invatat sa nu o bag in seama. Azi ne-am certat. Mi-am inghitit lacrimile si mi-am zis "o sa plece proasta la Timisoara si o sa planga dupa mine, mai bine sa nu zic nimic". De cand a anuntat ca se marita refuz sa ma gandesc cum o sa fie casa fara crizele ei, ceaiul ei in cana mea, camera ei roz plina cu bijouri si creme..
Am tacut si mi-am terminat imbracatul si fardatul. Dupa ce a vorbit la telefon cu viitorul, m-a prins pe hol si a inceput sa planga. Ii pare rau ca este atat de rea, eu sunt asa de buna cu ea..
Cred ca am patit ceva. Eu, in mine. Nu numai ca nu am vrut sa plang deloc, dar am fost asa..rece..matura cumva.
Nu vreau sa ma supar pe ea, am iertat-o oricum imediat dupa ce mi-a spus toate relele despre mine si alegerile mele in viata. Dar in masina, in drum spre birou m-a pocnit. Am spus ca nu o sa mai plang niciodata. Decat daca moare cineva. Si asa fac de multa vreme..
Nu am plans ca sa nu imi curga rimelul. Nu sunt suparata pe ea, sunt suparata pe mine. Pentru ca o deranjez..De ani de zile o deranjez cu viata mea minunata si cu nebunia mea. Ea este aia cuminte, eu sunt de cand ma stiu oaia neagra. Aia care a schimbat barbatii, care a plecat din tara, care s-a intors, care munceste si sparge banii fara sa ii pese de ziua de maine. Eu sunt aia care in loc sa stea acasa si sa spele haine, se duce si cumpara. Multe, multe haine. Pentru amandoua. Ea este sclava Isaura, spala, calca si imi poarta hainele:) Si o iubesc inclusiv cand e isterica..
Nu vreau sa crestem, sa ne maritam si sa plecam departe una de alta. Desi cica la Timisoara sunt asa niste magazine cu super incaltari!! Si oricum nu am fost acolo niciodata! Daca se muta o sa ma duc la ea:))
Cred ca stresul ei mare e asta cu nunta si cu schimbarea. Nu inteleg nimic. Eu schimb totul imidiat. Orice inceput este minunat..Ma enerveaza totusi ca pleaca. Sora mea cea mica rupe asa zisul blestem:)) Suntem singurele nemaritate din neam, chestie care ii cam streseaza pe ai mei. Pe mine ma amuza maxim! Cum sa ma marit? Eu sunt o printesa, nu ma marit for fun!
Oare pentru ca tin toate lacrimile in mine, intr-o zi o sa explodez? Just like that? Si o sa plang pana o sa mor?!