De ce NU iubim barbatii

Am citit-o pe Simona si mi s-a nazarit:)) Cum ajungem sa nu mai iubim un barbat?

Daca stau si judec la rece strang asa..o lista de motive. Naive o parte..
Recapitulandu-mi scurta viata ajung la concluzia ca nu am mai iubit barbatul de langa mine ..pur si simplu. Nu mai eram fericita.
Erau o multime de factori care ma enervau. Pe de alta parte intotdeauna am stiu ca merit ceva mai bun:))
Cand eram mica eram non stop indragostita. Cu tot tacamul, fluturi in stomac, rosheatza pe fatzuca, impiedicat in fatza lui, zambete tampe. Il iubeam pe Bogdan. Aveam 4 ani:)) El m-a si pupat primul, in gradina. Eu eram desculta si aveam o rochita mica-mica. Asa.. ca de fetita de 4 ani. Nu l-am mai iubit cand am ajuns la gradi. Si acolo m-am indragostit de Moraru Cristian. Il iubeam pentru ca eram Dinamovista si pe portarul de la Dinamo il chema tot Moraru. Logic, nu? L-am iubit toata gradinitza. L-am parasit in clasa 1 pentru Dumitrescu Cristian..ce frumusete de fecior. Si eu si prietena mea Cenusa Carmen Gabriela il iubeam ingrozitor..
Am crescut si am tot fost indragostita. Cred ca imi place senzatia. Ma indragostesc de oameni ca de niste actori:)) Toata lumea se sperie de seninatatea cu care pot sa spun ca imi place de X sau de Y. Nu am timp sa cochetez. Nu vreau sex in plex. Vreau sa pot sa plac pe cineva pur si simplu, ca la gradinitza. Asa cum l-am placut pe I.P de curand. Pur si simplu. Cat am suferit..Hahahaha!

Nu mai iubim barbatii pentru ca :
- ori apare unul mai bun
- ori simtitm ca meritam ceva mai bun
- ne saturam de fitzele lor
- ne saturam de fetzele lor
- ne deranjeaza chestii pe care nu le vedeam in primele luni de viata in comun.

Nu mai iubim barbatii datorita altor femei din viata lor - mame, foste iubite, potentiale iubite..
Nu ii mai vrem pentru ca nici ei nu par ca ne mai vor. Oricum nu isi dau seama ce au pierdut decat dupa mult timp.
Nu iubim barbati usor de avut. Iubim doar provocarile.

Am ajuns sa nu mai iubesc pe cineva din varii motive. X ma insela. Aflam de fiecare data. Dar el era "maestrul", el mi-a spus ca "acasa este unde esti tu" asa ca l-am iertat ani de zile. Apoi s-a indragostit si felul in care arata m-a facut sa inteleg ca nu mai sunt eu "acasa". Asa ca mi-am zis ca daca el e fericit, asa o sa fiu si eu. Suntem buni prieteni si azi. Si este fericit. Apoi Y..el avea doua vieti. Una cu mine si una cu ea. Nu l-am mai iubit pentru ca nu s-a decis niciodata pe cine vrea. Mi s-a parut las. Am inventat un "prieten" si l-am facut sa ma urasca. Mai bine, decat sa ajung sa il urasc eu.

Nu mai iubim barbatii pentru ca ne ranesc. Pentru ca la inceput, cand ne vad fragile si vulnerabile ne sustin si ne ridica in slavi. Ne asculta si ne privesc in ochi cu atata tandrete. Toti spun la fel "eu nu o sa te fac sa suferi niciodata". Absolul la toti imi vine sa le strig "esti la fel ca restul!". Caci sunt toti la fel. Nu exista barbati rai sau buni, asa cum nu exista nici femei bune sau rele.
Dona zicea ca un barbat rau este suma tuturor femeilor care l-au facut sa sufere. Si eu zic asa: o femeie rea este suma tuturor suferintelor provocate de barbati.

Nu iubim barbatii care nu stiu sa ne implineasca. Nu mai iubim barbatii care ne-au lasat sa visam si apoi au plecat pe carari. Nu iubim barbatii care au neveste acasa. Nu iubim barbatii care desi striga "te iubesc" se insoara cu "cealalta femeie".

Si nu iubim barbatii rai si mici si uratei!