Copiii de la tara vs. copiii de la oras

Incep cu sanatatea, pentru ca ma gandesc ca daca as fi mama, cel mai important pentru mine ar fi sa am un copil sanatos..

Copiii de la tara nu se imbolnavesc. Decat foarte rar. De obicei, daca se imbolnavesc sunt tratati cu ceaiuri si isi revin repede, poate dintr-o dorinta nebuna de a iesi din casa si a se juca "in drum". Pentru ca la tara copiii nu au parcuri - au in schimb: drumul (unde ai voie sa faci ce vrei atata timp cat esti atent sa nu te calce vre'o masina), au padurile (unde se organizeaza expeditii de cautare comori, ciuperci; strans de surcele; constructia de foisoare de aparare si nu in ultimul rand datul pe Curpeni - curpenul este o liana, lunga si rezistenta), au scaldatul in rau (la noi la bunica nu se spune "la garla") si au multe, multe alte feluri de a se juca si distra.

Copiii de la tara mananca aproape orice, inca de cand sunt mici. Nu au hrana la borcan - alternativa, nu au piureurile alea oribile de spanac si mazare, nu au cereale. Copiii de la tara mananca supa, ciorba, oua, paine muiata in ceai sau supa..Copiii de la tara beau. Majoritatea de cand au doi, trei ani. Bere, poate o gura de vin sau tuica. Intotdeauna inainte de masa. Pentru pofta de mancare. Copiii de la tara nu fac platfus, nu prea fac bolile copilariei. In cel mai rau caz sunt muciosi. Unii, cei care sunt din familii mai amarate au dintishorii cam stricati, dar sunt sanatosi in rest si frumosi si rad din tot sufletul. Stiu sa aprecieze o caramea, se bucura de o hainutza pe care le-o duci pentru ca tu nu o mai porti..

Copiii de la tara mananca frecvent bataie. Pentru ca le plac sporturile extreme. Pentru ca isi desfac jucariile primite cadou in scop clar de cercetare si remodelare. Majoritatea au aptitudini de mecanici sau tinichigii auto. Unii din ei stiu sa desfaca un motor de Dacie si sa il puna la loc, asa ..cu o marja de eroare de o piulita, sau poate..o piesa care nu a mai incaput acolo unde ii era locul.

Copiii de la tara muncesc de mici. Fetele au gradina lor mica de zarzavat, baietii merg cu caii la pascut sau cu vacile sau oile, care cum are. Noi cand mergeam in vacanta mergeam la pascut cu o carte, doua..Poate mai dorea sa citeasca cineva cu noi.

Copiii de la tara vorbesc limba romana de pe la 2 ani si 6 luni, stiu poezii, nu vorbesc stricat si nu se alinta sau matzaie, nu plang fara motiv si nu fac crize si istericale in magazine pentru cateva jucarii. Poate si pentru ca nu au magazine cu jucarii. Oricum nu sunt rasfatati. Sunt iubiti si tratati exact ca niste mici oameni. Mici-mici.

Poate nu sunt imbracati in cele mai trendy hainutze de copil, poate nu au adidasi, poate nu au lucruri noi sau curate. Initial au fost curate, insa copii se murdaresc, si la tara nu sta nimeni sa schimbe copilul de 5 ori pe zi. Totusi sunt atat de frumosi si de plini de viata incat nu mai vezi bluza pe care au pamant si ciorba sau galbenus de ou, vezi numai ochii veseli si plini de fericire. Copiii de la tara vorbesc frumos. Spun "Saru'mana" si te saluta chiar daca nu te cunosc. Sunt fascinati de tot ce e nou si nu vor decat sa vada, sa descopere minuni. Nu au habar de era digitala, nu stiu ce e ala un laptop sau un aparat foto de 6 megapixeli. Sunt modele inascute, sunt fascinati de sedinte foto si asteapta sa le trimiti o poza pe care o vor pastra pe perete pana vor fi mari si la casele lor. Au televizoare color, au televiziune prin cablu, le plac desenele, insa nimic nu se compara cu joaca in aer liber, cu fotbalul jucat cu o minge sparta si lipita si umpluta cu nisip ca sa fie greu de jucat cu ea. Copiii de la tara joaca sotron desi nu au asfalt sau creta, au insa un ciot de batz, un drum pe care trec rar masini si au cioburi colorate sau pietre. Mai joaca "pitulushul" care este "de-a v-ati ascunselea", joaca leapsa si leapsa pe oua, joaca "un-doi-trei la perete stai", "lapte gros" si inca o multime de jocuri despre care nu am mai auzit de ceva vreme.

Copiii de la tara au jucarii crosetate, dar si masini si roboti si tot felul de mutzunachi. Nu au monstri si nu se joaca de-a razboiul, nu au pistoale si nu se joaca de-a ucisul. Nu au computere si nu au jocuri cu sange pe pereti. Poate cand or sa creasca vor avea si computere si jocuri, insa copiii de la oras fac "computer" la gradi inca de la 3 ani. Fetitele de la tara sunt poate cumva mai nefericite..Nu au posete de blanitza cu moace de catei sau pisici pe ele, nu au pantofi cu Barbie si nu au rujuri de copii. Sau sampanie de copii. Cumva cred ca copiii nu au sex pana pe la 14-15 ani..Sunt COPII si atat. Arata la fel, se joaca la fel, se iubesc intre ei. Apoi cresc si o parte dintre ei se indragostesc, se casatoresc si fac alti copii. Cu care isi continua copilaria.

Copiii de la oras sunt sensibili. Se imbolnavesc usor, au personalitate de mici, sunt rasfatati si sunt la fel de frumosi ca si copii de la tara. Insa copiii de la oras, pentru ca au de toate, nu apreciaza nimic. Nu vad frumusetea din jur. Nu am ce sa spun despre copiii de la oras. Sunt incercanati si apasati de grijile parintilor, sunt nefericiti si se refugiaza in computere si jocuri care le mananca neuronul..Traiesc in familii preocupate de cariere si bani, intre parinti care se mai si cearta sau nici macar nu mai locuiesc impreuna. Copiii de la oras sunt parca mai tristi si nefericiti.

Sunt si copii cuminti si copii obraznici, si la tara si la oras, insa ca si look, ca si alura - copiii de la tara castiga. Asa saraci si murdarei cum sunt, ei sunt mai sanatosi si mai fericiti. Cu soarele lor, cu iarba lor uda in care alearga in picioarele goale, cu aerul lor curat, cu laptele de vaca proaspat muls, pe care uneori il beau fara sa astepte sa fie fiert, cu apa lor rece de izvor..Cu parintii lor, care desi muncesc mult, au timp sa ii iubeasca si sa se joace cu ei, sau sa le mai dea o mica bataitza, asa inainte de culcare. Si in plus mai au ceva! Au bunici! Au acei bunici depsre care citeam in povesti cand eram mici. Bunica este o icoana!!Bunicul e un sfant. La bunica vei gasi mereu ceva bun, daca te doare ceva bunica stie sa te faca bine. Daca nu stii sa faci ceva, bunicul o sa te invete. Maia si taiul sau bunica si bunicul..

Latter edit, 2019 - copiii mei de la tara au crescut mari. Bunicii s-au mai dus si au lasat multa durere in urma lor dar si multe amintiri atat de frumoase, de poveste. Sper ca macar o parte dintre copiii mei dragi sa scrie tot ce isi aduc aminte despre bunicii lor, asa cum eu am scris in 2007 despre ei:)