Craciun de poveste

my love

eu, o matza care zgarie teribil

puiul meu cel mare si iubit, copilul de lapte

si desigur, din nou, Kate.

Mos Craciun a fost generos anul asta, mai ales cu cei dragi mie:)) Am impodobit bradut frumos, am facut chiar si glume cu machiaj si chinuit copil si seara s-a terminat cu rasete in hohote.
Apoi, imediat dupa ce a trecut sania prin dreptul geamului si a aruncat din sac neste chestii, m-am trezit pe o margine de pat, cu spatele stramb, intre 2 randuri de sforaituri. Patul nostru mare fusese cotropit de 2 gagalice cu picioare grase si scutece pishecioase! Am facut slalom intre Gia si Kate pana la 5'46 dimineata, cand a mea s-a sesizat ca la mine in brate doarme ..alt copil:))
A inceput sa o impinga pe Gia, a scos tot felul de sunete, menite sa o trezeasca pe musafira nepoftita, nimic! Gia dormea lipita de sursa de hrana si rasfat, sub privirile suspecte ale lui K. Am parasit patul si camera mea calda si, cu KAterinka in brate am venit spre sufragerie, unde se odihnea facatoare de cozonaci si indurerata de cap, ma'sa lui Gia. Soru'mea.
La 6 am reusit sa o culc pe cantareata. Pana nu s-a convins Kate ca is doar a ei si numai a ei, nu a vrut neam sa adoarma. La 9 jumatate ne-am trezit. Sloi. Dar numai noi doua in pat, asa ca micutza a castigat. Gia a uitat ce noapte de vis am avut, facand ture de pat intre cele 2 popile:))
A meritat. Nimic nu se compara cu vederea celor doua pice in pat, dormind cracite:) Asa Craciun de vis sa tot am:)

Merry Xmas si toate cele mai bune va dorim! La multi ani!

De ce oare? De ce oare?

Sa va spun o poveste. Era ziua mea. Era ziua mea, asa..de cam 2 ori pe an. O data vara si a doua oara toamna. Sa zicem ca ziua din vara trecea neobservata, pana la Facebook - aceasta minune care mi-a readus zambetul pe buze de ziua mia! Dar ziua de Sfant, pana mea..Toata lumea stie cum ma cheama, nu?! Desi porecla Rataceasca, ma precede..si mai induce oamenii in oroare, unii crezand ca nu exista Sfanta Rata..Exista. Am declarat-o eu insami.
Si cum era ziua mea, cum ma apuca amocul si stresul. Ani de zile am gatit si m-am spetit si am pus masa si am asteptat. Si am asteptat. Si dupa ce am tot asteptat, m-am asezat la masa cu ai mei, desumflata toata. Si am mancat tort si am suferit in mine, si am suferit si mai rau auzindu-i oftand si am mancat cu nervi si nu a mai fost nicio sarbatoare. Caci, ce credeti?! La ziua mea nu venea nimeni. Dupa ani de zile in care eu sunam sa zis "La multi ani!" si eram pe loc invitata si faceam slalom intre 2 aniversari (am multe gasti si toti is nascuti frate in aceleasi zile). Cumparam cadouri frumoase, faceam funde sau nu, cert este ca intram in casele oamenilor plina de bucurie si radeam ore intregi, visand ca intr-o zi, de ziua mea, o sa fie si la mine in casa la fel. P*la. Scuze, dar asta e cuvantul cel mai potrivit, ma jur!
Cam asa a fost intre 20 si 30 de ani. Aproape devenise o suferinta sa fie ziua mea de nastere sau de nume. M-au salvat locuri de munca minunate, petreceri cu colegii deveniti familie, iesiri la terasa cu fetele mele iubite. Printre cele mai dragi amintiri de la ziua mea, ramane o petrecere surpriza facuta in Que pasa, acum multi ani, de Margaretele mele iubite. O petrecere cu tort! Cu scos afara din bar si plimbat pe strazi si apoi multe confeti si bautura si cadouri minunate si oameni care iubesc frumos si curat. Apoi..m-am facut mare si a inceput sa nu mai imi pese ca e ziua mea. Si am inceput si sa uit cand is zilele altora. Fara sa vreau. Uneori imi pare rau ca nu mai tin minte si ma simt prost, dar am uitat, caci is batrana si eu.
Casa mea nu mai este asa de plina de cand avem copii mici, dar a ramas plina de oamenii care au devenit familie in ultimii ani, nasici si mosici si familia care m-a adoptat si thassieni mei dragi. Este destul. Pana si zilele de nastere si de nume au inceput sa fie mai putin importante. Acum e mai importanta ziua copilului, motiv de mare petrecere si tort, luna dupa luna. In fapt am inteles ca nu am nevoie de o zi sau doua pe an, ca sa fiu fericita. Cadouri imi cumpar singura si ma bucur de ele mai bine, caci eu stiu sigur ce sa imi iau. Curand nici nu o sa mai gatesc de zilele mele, caci slava DOmnului, gatesc 300 de zile pe an ca popa. Si uite asa, usurel, o sa ajung de ziua mea sa imi fac cadou o plecare, eu cu Kate si un domn sau eu cu Kate si neamul mieu. Mesele de acasa, pline de bucate si goale de oameni, vor deveni mese cu fete de masa desenate cu contur bleu. Si sosuri de castravete si iaurt si branze in folie, la cuptor si ardei copti plini cu branza imi vor face zilele si mai frumoase si mai indestulate, si nici nu vreau sa imi mai zica nimeni La multi ani si apoi sa nu vina sa ma vada.
Acum ca mi-a trecut framantarea, ma intreb cum o sa plec pe frigul asta dupa cadouri de Craciun?!
Azi nu este ziua mea. Dar masa mea e plina si astept la tuica fiarta niste oameni dragi. O sa imi cand in gand La multi ani si o sa ma bucur cu ocazia asta.
La multi ani si voua!

9 luni

au trecut ca vantul si ca gandul. Kate vorbeste ca oamenii mari in somn. Zice "a, da" si "da-mi". Si rade. Este cel mai bun lucru care mi se putea intampla.
Insa de fiecare data cand plange ma umplu de nervi si imi aduc aminte de tot ce mi-a intunecat frumoasa viata. Oare sunt absurda cand ma enervez ca de ziua ei tac'su nu o suna sa ii zica La multi ani?! Eu cred ca nu sunt. Mai cred ca sunt o proasta de 9 luni de zile, la care mai adugam cele 9 din burtica. Sunt nervoasa pentru ca sunt bolnava deja de multe zile. Azi ma duc la spital si sper sa ma lumineze domnul acela inalt si frumos si sa ma fac bine ca sa redevin buna si vesela. Ca frumoasa, sunt! Asa lesinata si cu parul lipit de cap. Sunt nervoasa pentur ca inca mai am niste mila si nu fac ce trebuia sa fac de 9 luni incoa'. O proasta. Dar gata. E si maine o zi. Sa ma fac eu bine. Atat conteaza. Ce ma voi dixtra si eu..

Ziua ei este in fiecare zi. Are tort in mai multe zile decat cele 9 ale nasterii ei, cele oficiale de sarbatoare. A avut tort si luna asta. Si cadouri. Are cadouri de fiecare data cand iesim afara. Nu a fost zi fara jucarie, pantalonei, dres, orice cat de mic. Cadourile mele pentru ea. Am, nu am bani, pentru ea mereu se gaseste o cutie magica in care sunt niste sutici. Numai bune sa mai cumparam ceva care sa o bucure. Nici macar nu o alint, nu stie ce inseamna. Ea se bucura de etichetele lucrurilor. Si de cantecele din casa si te imbratisari si de noi, familia ei. Eu, mama si tata. Noi care stim ca La multi ani se spune la prima ora. Noi care stim ca un cadou adus cuiva se da cand ajungi acasa la om, nu la plecare.
Strainii habar nu au. Oameni singuri. Tristi. Pacat de ei. Sau nu. Nu e pacat. Fiecare are fix ce merita. Eu am tot:))
Cine nu ma crede, iote dovada, cu tot cu poveste.

Duminica, conform calculelor mele stelare, diferite desigur de cele pamantene, Kate a implinit 9 luni. Doar e nascuta intr-o duminica, la orele 5.05 dimineata!

I-am facut un tort mare si pufos de ciocolata, pe care l-am botezat Nasturel, caci ea este Nasturica, micul rozator de casa.

Asa arata Kate dupa ce a visat ca s-a infruptat cu tortul
si asa arata dupa ce s-a trezit din vis si a inteles ca NU poate sa pape ciocolata de oameni mari.


La multi ani iubirea lui mama! La multi ani de la ora 12 de azi noapte si pana la 12 la noapte cand vom adormi razand amandoua! I think this is the LIFE!!!

Mamelor din lumea intreaga

Tocmai ce am vazut-o la Tv in direct pe Roberta Anastase care zambind si cu parul valvoa spunea intr-o limba romana destul de impleticita cum mamele din Romania VOR sa revina la munca, inainte de a implini 2 ani copilul. Si in afara de nervii teribili ce mi i-a provocat aceasta dobitoaca, ma simtesc nevoita sa scriu niste adevaruri.
Exista mame si mame. Mame care imediat dupa nastere au parte de niste mitocani de soti care le fac viata un iad si isi pierd laptele. Sau mame care pur si simplu nu pot alpta. Sunt unele care nu vor, este alegerea lor. Sunt unele care stand acasa cu copilul pierd din punct de vedere financiar si avand rate la banci, lasa copilul cu bunicii sau cu bona si se intorc la salarii de sute de euro, bani cu care platesc si bancile, tin si casa, platesc si bona. Este fix treaba lor. Insa..mare majoritate a celor care se numesc MAME, vor sa stea acasa si sa isi vada pruncul crescand pana la macar 2 ani. Sunt primii si cei mai importanti ani din viata unui copil, este momentul in care galusca descopera o lume noua si invata cam cele mai importante lectii de supravietuire - sa manance, sa mearga, sa apuce lucrui, sa vorbeasca. Presupun ca madam Anastase nu a alaptat niciodata un copil, caci altfel ar fi stiut ce inseamna sa iti lasi pruncul acasa ca sa nu iti pierzi locul de munca. Credeti ca vreunei mame care si-a dorit un copil cu adevarat ii pasa de locul de munca la care se intoarce dupa 2 ani de concediu de ingrijire a copilului?!Cui?? Femeii de cariera?! Femeia de cariera isi va gasi o slujba bine platita si dupa 2 ani de maternitate, indiferent de piata in care a lucrat, daca este buna, va gasi o slujba. Cunosc mame care au renuntat la copil si isi fac procese de constiinta, desi pruncul a crescut frumos si este sanatos. Toate se intreba daca nu cumva era mai bine sa fi stat acasa cu el in acesti 2 ani de inceput. Si toate sufera dupa copilul lor, ingrijit de bunica. Eu nu zic ca acei copii sunt diferiti emotional, pentru ca nu stiu, dar asta vom descoperi peste ani. Mamele care vor sa revina la slujba vor fi stimulate cu 5 milionele. Fantastic!!!
La ce categorie sociala s-or fi gandit mai marii tarishoarei cand au gandit aceasta suma?! La mamele care lucreaza intr-o fabricutza? Pentru care 5 milioane reprezinta aproape un salariu?! Cu ce m-ar bucura pe mine 5 milioane pe luna daca asta e pretul pentru copilul meu?! Mamele care doresc sa stea cu pruncii acasa ar trebui sa propuna acestui mizerabil guvern un targ. Eu personal renunt la 5 milioane din indemnizatia mea de mamica, ii dau guvernului ca sa stau acasa cu fie'mea pana face 2 ani. Lunar! Stimulez guvernul cu 5 milioane!! Pfai!! Stai asa!! Acest guvern mizerabil mi-a luat deja 5 milioane din indemnizatie!!! Cand a modificat-o de la 85% la 70% sau 75% caci NIMENI NU STIE CAT TREBUIA SA IA!!
Deci daca deja v-am dat 5 milioane, eu zic ca mai pot sa va dau inca 3. 3 milioane pe luna pana face copilul meu 2 ani. Negociem sanatatea si dezvoltarea mentala si emotionala a fetei mele. In bani. Ca doar asa se face astazi. Eu nu am fost o femeie de cariera dar nu am nici cea mai mica grija vis-a-vis de revenirea mea in campul muncii. Am o incredere oarba ca voi castiga destui bani incat sa imi permit inca vacante peste hotare cu copilul meu. Insa..din ce in ce mai des imi incolteste in minte ideea de a pleca intr-o vacanta definitiva. Sa scap de tarisoara asta condusa de oameni slab pregatiti, de oameni rau intentionati, de niste ne-educati si corupti si daca mi-as da drumul la taste as putea sa scriu niste cuvinte care mi-ar faca si tastatura sa roseasca.
Asta e tara in care vreau sa imi cresc copilul?! Din pacate nu. Din pacate spun pentru ca totusi in tara asta imi sunt toti cei dragi, insa as pleca cu ei cu toti si nu m-as uita inapoi. Sa nu aud aia cu "fie painea cat de rea" ca ma apuca toti nervii. Paine e buna cand ti-o coci singura, indiferent in ce tara ai cuptorul.
Nu inteleg cum de nimeni, nimeni nu zice absolut nimic la tv despre deciziile acestor cretini vis a vis de mame si de banii pe care ii primim. Brusc nimeni nu stie cat costa de fapt un copil. Va fac eu o lista.
Un copil care are 9 luni costa lunar aproape 10 milioane. Daca nu ar exista familie si prieteni, atat de costa un copil care trebuie sa manance 5 mese pe zi, un copil pe care nu il alaptezi, un copil care are nevoie de fructe, legume, carne sanatoasa nu bombardata cu hormoni de crestere, un copil caruia trebuie sa ii cumperi hainute, incaltari, pampers. Si nu am scris 10 milioane gandindu-ma doar la produse bio si eco ci la produse cumparate din piatza, de la tarani. Ce propune guvernul? 5? adica jumatate. Si copilul sta acasa, cu cheia de gat, nu? Asa..de pe la 3 luni poate sa isi poarte de grija. Sau de la 7 luni! Ca doar niste minti luminate au spus ca e musai sa alaptezi pana la 6.
Acesta este viitorul. Pruncii vor creste cu bone batraioare, cu femei care nu prea stiu sa vorbeasca bine limba romana, cu femei educate sau nu, unele care "stiu ele cum se creste un copil". Sau cu guvernante scolite. Care de la 7 luni vor educa micul prunc si il vor invata limbi straine si desigur operare pe computer. Mama. Care mama? A!! Tipa aia? Hm..da, ce draguta e. Imi aduc aminte de ea. Vine seara si ma ia in brate si ma pupa si uneori mai plange. Si imi cumpara cadouri. Asa trebuie sa fie, ca asa am vazut in filme. Vedem asta de ani de zile. Femeia nu a vrut la oala, a vrut pantalonei si a vrut drepturi si sa voteze. Ia, votati, votati. Cu pantalonii pe voi. Eu nu. Nu mai vreau decat oale si prunci. De aceea ma revolt. Daca vroiam pantaloni si drepturi ramaneam cu minunatele testicule pe care le-am avut o vreme, nu-i asa?! Am vrut copil, voi sa mi-l cresc. Nu stiu ce vor face alte mame dar eu nu ma intorc la nicio munca. Pana nu face copilul 2 ani si poate sa mearga si sa comunice cu alti oameni, nu. Pana nu poate sa spuna ca ii e foame, ca face caca, ca ii e somn, nu am ce cauta la munca si nici nu vreau sa stea nimeni cu copilul meu. Caci de aia am copil! De aia sunt MAMA. Asta nu e o slujba cu jumatate de norma, asta este o slujba 24 de ore. Una pe care nu o poate face ...o bunica! Am vazut copii crescuti de bunici, toti, dar absolut toti sunt mai ciudati. Sora mea a crescut la bunica, toata copilaria a fost o timida, o introvertita. Stiu si altii, unii mai ciudati!! Copilul trebuie sa stea cu mama lui, bunicii sunt cel mai minunat lucru de pe lume, DUPA MAMA. Bunicii sunt pentru vacante de vis, bunicii sunt pentru alint si povesti si povete. Atat. Bona?! Stiu atatea poveste cu bone, incat mi-e groaza sa le amintesc. Bona este un strain in casa ta. Un strain care vine langa copilul tau cu o alta viata, alti microbi, alt miros. Bona nu este un angajat, caci copilul tau nu este un animal de casa. Sunt familii care adopta bonele, le transforma intr-o noua bunica. Eu am fost baby-sitter in anii facultatii si stiu exact despre ce vorbesc daca vorbim de o bona tanara. Un copil nu e o joaca, un copil este o responsabilitate uriasa. Pe care daca nu reusesti sa o amesteci cu multa iubire, nu ai nicio sansa sa faci ceva bun pentru acel mic om. Cresa?! Unde, in Romania?! In Berceni city? Care cresa? Aia de unde vine copilul mereu bolnav? Aia de stat? Sau aia privata care costa inca 10 milioane pe luna?!
Revin. Dau 5 milioane din indeminzatia mea guvernului. II stimulez sa isi vada de treaba si sa ma lase sa stau acasa cu copilul meu. Nu 3, sunt foarte darnica, dau 5! 5 milioane si sa ma lase in pace, caci mai vreau inca un copil peste 2 ani. 5 milioane cu care sper sa faca ceva, orice. Ce as face eu cu aia 5 pe care mi-i dau ei in plus la salariu:))))

Avem o tara minunata, stiu. Ce cautam in ea, nu stiu..

daca am scris cu mai multe greshale decat de obicei, scuze, dar am un copil care a inceput sa mearga si deci scriu intre drumurile ei.

War! huh-yeah What is it good for? Absolutely nothing

eu sunt o pacifista. convinsa. scriu cu spume, scriu si scriu si scriu si apoi..sterg si ma umfla rasul. nimic nu ma poate face sa public tot ce scriu. pentru ca in timp ce scriu, la picioarele mele, leganata frentic desigur, doarme printesa Kate.
si tot ce am sters nu se compara cu nimic, pentru ca in spatele tuturor nervilor este de fapt o suma de bani care de fapt este o necesitate si atat.
am o teorie. ne ingrozim ca ne taie Boc banii de mame, pensiile, salariile, etc. Ca vom muri de foame. Teoria mea suna asa: de ce sa ne temem asa de tare de toate cand in fapt singura teama trebuie sa fie aceea de cutremur. Al mare, de o sa vie. Pai cutremurul rezolva tot. O parte o mierleste, clar. Blocurile vechi, vai de ei. O buna parte clar o mierleste. Restul raman, vai de ei, durere multa. Ajutoare cat cuprinde, stirile vor vuii, bietii romani cum au fost ravasiti de calamitate. Care Boc? Care bani?! Care criza?! Sa vezi solidaritate!
De aia eu zic ca micul meu razboi este o formalitate si deci voi face aceasta formalitate in asteptarea cutremurului. Care va veni si suma mea de bani va parea un cacat pe langa toata suferinte si ororile pe care le vom trai. Eu sper ca nu. Prefer muia lui Boc si toate taierile unui cutremur care ne-ar trezi la viata si ne-ar provoca sa vedem ce este cu adevarat important. Dar..Dumnezeu stie.

Copii, vreti sa va spun o poveste?

A fost odata. A fost odata ca niciodata un baiat. Sau o fata?! Hm. A fost odata ca niciodata un baiat care o freca pe net zi lumina. O freca de acasa, intre spalat pe dinti, cafea si pishic. O freca la stop in masina, in drum spre birou. O freca la birou de la 10 la 18, cu pauza de masa aferenta, pauza in care o mai freca putin. O freca in weekend din trezire in culcare, . O freca dupa cum ziceam zi lumina si noapte intuneric.
Orele se scurgeau cu repeziciune si cearcanele se adanceau. Aparura pe rand mirc, iahu, hotmeil, plaxo, xing, twiter, blogu', feisbucu', gitocul, netologu, lumeaimica si inca niste alte locuri magice despre care nu va voi povesti acum.
Mustea de femei. Inalte, slabe, grase, curve, sfiinte, frumoase, urate, nasoase, coshoase, sarace, bogate. Mint. Toate pe net sunt superbe! Toate sunt frumoase. Si o buna parte dintre ele is inteligente. Alea cu blog! Desigur, exista si exceptii, dar nu despre ele vom povesti astazi.
Si cum o freca feciorul nostru pe net, intr-o zi dadu peste o fatuca. Una care parea ok. O rasfoi la inceput sarind peste randuri, apoi sa rase la poze, apoi ii cazu sub gene un "cacat" si rase, apoi tot citind asa, isi dadu seama ca retraieste cumva un sentiment uitat! Ceva ce simtise in liceu, cand fusese nevoit sa il citeasca pe Cioran! La fel ca atunci, si acum se regasea in fiecare rand. Fata asta simtea FIX ca el. Fata asta STIA. Doamne! Daca ea este aleasa?! Si citi si se infrupta cu gandurile fetei. Traii cu ea saptamana dupa saptamana, cand fata se bucura, se bucura si el. Cand fata suferea, plangea si el. Frecatul pe net devenise o obligatie fatza de fata aceasta, avea blogul ei pe mobil bookmarkuit, click dupa click de 12 ori pe zi. Habar nu avea cine era fata. De fapt nu ii pasa, stia ca ea era a lui si cu asta basta. Apoi o gasi pe twiter ala cu pui galben. Si curand o descoperi peste tot pe net. Cauta si gasea, de fiecare data bucurandu-se. Asa ca intr-o zi, dupa luni de zile, se hotari sa ii scrie. Greu moment. Mainile ii transpirau pe tastatura, cum sa ii scrie si mai ales de ce?! Daca o sa creada ca este un psihopat cum vezi in filme? Dar nu, ea nu ar fi crezut asa ceva. Doar o cunostea!!

"Draga mea..
nu. Suna aiurea. Draga..
Buna seara. Asa. Politicos. Asa i-ar placea.
Numele meu este xxxx. Fir'ar sa fie. Zici ca scriu o scrisoare de intentie! Nu e bine. Nu. Trebuie sa scriu ce ar scrie ea! Da! Asa i-ar placea si nu s-ar speria si mi-ar raspunde.

Buna,

iti citesc blogul de foarte multa vreme si vroiam sa stii ca .. (ca te-as lua acasa, ca sunt un prost care pica in limba dupa una care scrie pe net, una care sigur e o grasa infecta cu plod acasa, sau o terminata sensibila care scrie pentru ca nu are viata sociala si prieteni. Mama, cat e de greu!!)

sa stii ca multumita tie diminetile mele sunt mult mai vesele, la cafea. Toate povestile tale ma duc cumva inapoi in timp (sa moara vivian!!!) nu pot sa scriu. Nu pot.
Deci trebuie sa fac altfel. Ii voi comenta zilnic. Asa poate o sa vrea sa stie cine sunt."

Si incepu sa comenteze. Si apoi isi facu un blog. Unul pe care scrise franturi de gand, puse poze, mai tranti o piesa, ceva acolo, sa mai treaca vremea.
Apoi intr-o zi ea ii comenta ceva. Si el comenta inapoi. Si apoi incepura sa isi scrie pe mess. La moda e feisbuc, ei bine, se adaugara acolo. El era mic si gras si ochelarist. NOT!!!
La fel si ea. Mica, grasa, plina de cosuri, ochelari fund de sampanie sau sifon. Rupti in cur amandoi. Dar ce indragostiti!!
Asa ca au decis (ea adica) si a ramas ca se vad la o cafea. Si-a calcat camasa. Si blugii. Apoi i-a calcat din nou cu batista uda, sa le scoata dunga. Ea si-a facut baie la par. Si-a pus bigudiuri. Apoi s-a spalat din nou si a plecat cu parul aproape ud si prins intr-o coada de cal. Sau ponei.
La Macdo era plin, weekend, soare, toata tinerimea la masa si cafele. A asteptat-o cu un ghiveci din ala impletit in care atipise un ghiocel. Ea a iesit de la metrou val vartej, si-a desfacut parul, s-a privit in geamul de la KFC si invingatoare a pornit care coltul cu flori din Romana.
Cu ochelarii aburiti a zarit o silueta. El era. S-a indreptat zambind catre el, i-a facut cu mana. El a ridicat o mana sa o salute. Moment in care o blonda flu-flu a impins-o si s-a aruncat in bratele lui. Nu era el. El era mai in spate. S-au vazut. Doi stersi superbi. Doi oameni normali. Simpli. La fel.
Puah! La fel my ass!!

El nu a placut-o. Deloc. Adica a placut-o primele 45 minute, ce-i drept. Pana s-a prins ca ea nu il place. Deloc.
Asa ca daca ea nu il placea, a inceput sa ii caute foarte repede defecte. O frustrata clar. Sigur vrea sa se marite! Si plozii! Minim 2! Uratica. Si scrie asa..ciudat. O inchipuita. Ia uite cum isi baga mana in par. Nu, clar nu e genul lui. O infumurata. Da. O proasta. Si o curva. Asa sunt toate! El stie, doar e patit. De aia inca sta cu mama lui in casa! E satul de interesatele astea care cauta barbatii cu banii! Din aia care le plimba cu masinile! Sau le duc in cluburi. In realitate aia sunt niste magari care le fac sa sufere, dar ele, proastele pamantului..habar nu au! Ele tot pe aia ii vor. Pe aia care le bat sau le inseala. Dar au masini. Si bani. Si sigur au penisul foarte mare.

Ea l-a placut. Era dragut asa, dar nu avea nicio treaba cu ce isi imagina ea ca sta in spatele tastaturii. Era mai copilaros decat barbatul care scria. Oricum, era dragut, dar nu vroia sa il ia acasa. Nu vroia sa il ia nici macar de mana. Parea un barbat inteligent asa ca se gandi ca nu strica sa stea la povesti, oricum cafeaua o platea..Si vorbira. Si il simti plin de el si desi initial il placuse, isi dadu seama ca e ceva ciudat. Ca omul asta nu are nicio legatura cu ea. Ca e un strain pe care credea ca il cunoaste. Credea ca vrea sa il cunoasca. Apoi ii citi dispretul in ochi. Si discutia o lua pe o panta ciudata. Incepuse sa rada de ea, sa ii dea lectii. Era un frustrat si un depresiv si un terminat! Un mincinos si un prefacut. Un fals sensibil, picioare scurte, ochi de caine! Un orgolios muist care ii spunea cum o sa fie viata ei, unul care o compatimea pentru deciziile pe care nici ea nu stia ca le va lua.

Se ridicara si isi luara la revedere. Fiecare isi plati cafeaua, apoi se indreptara spre RATB si respectiv Metrou. El plin de fitze si deplin scarbit, ea razand si nevenindu-i sa creada ca a trait asa ceva. El isi infipse o tigara in gura si plin de spume isi jura ca o sa o rezolve el pe pitzipoanca asta. Ea puse mana pe telefon, isi suna prietenele si rase tot cu spume.
Ce proasta! Ce prost! Doamne Dumnezeule!!

In fapt nimic din cele de mai sus nu s-a petrecut niciodata. Insa oamenii aia exista si mi-e mila sau sila de ei, inca nu stiu. Pe unii ii cunosc, despre altii am auzit. Despre toti pot sa spun la fel: in fapt nu sunt decat niste cacati pe ei de frica. Frica de tot. Frica de adevar, frica de a fi ei insisi, frica de cel din fatza ta. Frica de a arunca toate cartile pe masa, ca si cand nu ai avea nimic de pierdut.
Asa suntem noi.
Daca iubim, cel iubit este cel mai frumos, cel mai desptept, cel mai bun. Desi e un paros, plin de bube care mai si transpira uneori (ca e si el om..), sau e un jegarel pe care il spalam si il aranjam (pentru noi!!!). Cand nu mai iubim omul devine zero barat. E sashiu! Chior de-a dreptul. Hidos!
Daca nu ne iubeste (sau nu ne mai, sau nici nu ne-a dar noi nu stim) devine dusmanul numarul unu. Sa moara, sa dispara. Femeie, barbat, toti suntem la fel. Toti gandim la fel. O iubim e zeitza, o uram, e carpitza.

M-a dezamagit un om. M-am socat, m-am suparat, i-am dat o palma peste bot in scris. Si apoi mi-am adus aminte cati oameni m-au dezamagit si mi-am zis, ei, la naiba fata! Tu nu te superi pe nimeni, caci asa esti tu.
Apoi m-a sters de pe feisbuc. Atat! Maxim am zis! Sa moara Vivian! Orice pot sa iert, dar asa ceva nu. Nu mai am un prieten. Era unul scurt dar era bun. Vedea frumos. Nu o sa imi fie dor de el pentru ca nu il cunosc. O sa imi fie dor sa il fi cunoscut. Dar..m-a sters. Nu mai sunt suparata nici dezamagita. Pentru ca eu mai am ..462 de oameni dintre care mai mult de jumate nu m-ar sterge:)) Si din jumatatea aia, cel putin 100 sunt langa mine, 50 imi sunt frati, 25 familie. Si cel putin 10 ma iubesc mai mult decat am eu idee.

Povestea de mai sus este o pilda. Nimeni nu o sa ne pice in poala nici macar ca prieten. Nu exista prietenie la prima vedere. Nu exista principii pe care 2 oameni, 2 straini, sa le aiba - la fel. Nu gandim la fel, nu iubim la fel. Nu ne pasa la fel. Eu stiu niste oameni carora le pasa la fel cum imi pasa mie. Pilda este pentru ei. Sau pentru mine si pentru ea. Sfiintele sfiintelor!

Dream om my beautiful:) Barbatii nu fug de noi, noi fugim de ei. Si bine facem, caci daca nu am rupe-o la fuga, am sfarshi cu picioare scurte, ochi de caine!!

Te iubesc.

(nu mai pot de ras)

Revolta

Am gasit pe jos 1 milionel 100. Doua hartii cazute din buzunarul cuiva. Eram cu copilul in brate, intr-un magazin de pantofi. M-am aplecat, am luat banii si m-am uitat in jur. Da, m-am uitat sa vad daca m-a vazut cineva. Apoi m-am uitat in sus. Da, m-am uitat dupa camere de luat vederi. Apoi m-am uitat pe randul meu si am incercat sa ma prind cine a pierdut banii. Aveam de ales intre o grasa si o doamna cu sacoul rosu. Grasutza nu avea decat un rucsac in spate. Deci tipa in rosu. Am mers spre ea si hartanita de copchil am dat sa intru in vorba, sa o intreb. Penibila situatie, de unde sa stiu ca ea a pierdut, si daca da, ce fac, o intreb ce suma a pierdut. Cu Kate in brate si tragand dupa mine cariciorul, m-am infipt in doamna cu sacoul roshu si am intrebat-o: ati pierdut niste bani? Ea s-a speriat apoi a dus mana la buzunarul de la sacou, gol. Am intins banii si m-am carat. Am auzit un multumesc apoi m-am dus catre papucii numarul 20 cu Hello Kitty. 59 de roni. Cacat, nu aveam normal la mine niciun 59 de roni. 2 carduri goale si mii de spume, dar!!! CINSTITA. Cinstita futu-i mama masii, cinstita! Nu am niciun regret ca i-am dat femeii banii inapoi, Doamne Fer, is furioasa ca toata cinstea asta a mea nu este de fapt NIMIC. Am fost cinstita la toate locurile de munca, nu mi-a folosit la nimic. Am fost (relativ) cinstita in toate relatiile cu barbatii. Nu mi-a folosit la nimic! Am fost cinstita (tot relativ) in relatia cu ai mei. Nimic. Is in continuare cinstita cu cei pe care ii consider adevarati prieteni. Imi foloseste, caci iubire dau, iubire primesc. Insa totusi asa cinstita cum ma aflu, asa imi vine sa imi bag picioarele in ea de viata!
Uneori ma intreb cum ar fi fost daca faceam ca toate si ma maritam cu primul venit. Sau cum ar fi fost daca as fi luat spagile despre care doar am auzit povesti. Sau cum ar fi fost daca in loc de a imi iubi prietenii as fi fost alaturi de ei numai pentru a trage foloase, orice fel de foloase! Cum ar fi fost daca mi-as fi inselat toti iubitii si i-as fi mintit cu super tupeu (adica, zic..mai mult decat am deja facut, hihihi). Sau cum ar fi fost daca m-as fi gandit mereu numai la mine..Azi este una din zilele in care cred ca AR FI FOST BINE!!!
Ar fi fost minunat sa fac un copil la 20 de ani, sa zicem. Sa ma duc plansa la mama prietenului si sa ii spun ca sunt gravida, apoi sa fac un super circ baiatului, sa afle si ai mei si inainte de nastere sa fiu maritata. Exista. Stiu cazuri, cacalau. Merge de fiecare data!!
Stiu o multime de copilitze care s-au maritat ca sa scape de parinti. Apoi au ramas..maritate:))
Ar fi fost oare frumos sa fiu nevasta de sofer, sa am un serviciu de la 8 la 4, 3 copii mari, un apartament cu 2 camere (eu sa dorm in sufragerie cu barbati'miu), sa traiesc fara Mango, Zara, Rushdie, Marques, nopti in club, masina mea, muzica mea, filmele mele, fetele mele?!
Oare caposenia mea de a nu ma fi maritat cu niciun fost iubit a meritat?! Oare asa zisa cinste si prostia anti-spaga, principiile curului intr-o lume de cacati, oare a meritat?!
Aia cu maritatul .. bai, a meritat. Eu is inca fericita si avida de iubire si stiu ca undeva e omul meu. Aia cu spaga, trebuia sa fiu o curva ordinara si sa ma cac pe ele de principii si sa iau niste super spagi. O proasta. Principii my ass.
Iar despre relatii..nu mai vreau sa aud de baieti buni si fete bune. Niste frustrati si nefericiti, vesnic singuri! Baietii rai ruleaza. La fel si fetele rele! Si astia iubesc si urasc si sufera si fac pe altii sa sufere, la fel ca "aia buni". Decat ca..astia rai, parca is mai misto. Si mai increzuti. Si mai plini de bani. Si mai golani. Ceea ce..foarte bine! Si ne place!
Am refulat partial. Sunt asa de scarbita de atata cinste si bunatate si mimimi si mumumu, sa moara Vivian cum ar zice draga mia. Si mai am ceva de zis, citat tot de la ea

danfjrenbgurtegkjwetngoiter

pe langa un clasic: da-i in plm:))

Ale mele

eu zic Pestic, nu Pestisor
eu zic "ce dragut" sau "saracul" in functie de ce pateste protagonistul
eu sunt Ciuci (ciucel, ciucisan, ciucidava, ciucina) de ani de zile
eu scriu "guala" si "nuaptea" si "cetim" si "paote" si "nuastra". pentru ca asa vreau eu.
eu sunt cu diminutive pentru ca lucrurile mici is mereu mai frumoase decat cele mari. lucrurile mici si cand sunt oribile par dragute! uite, de exemplu rahatelul lui Kate..este ceva care muta parchetul din loc, dar e a fie'mi si este super dragut, ca de catelush..

desi ce e al meu e al meu si ma enervez teribil cand sunt furata miseleste de niste oameni care cred ca daca copiaza chestiile mele, devin cumva eu, sau macar aproape de mine. sper ca e clar.

reviu cu un post despre iubire. al meu. postul. si iubirea..a vostra:)

Framantati, framantati

Am spus cuiva ca o sa scriu foarte revoltata despre barbati. Afectata indirect, desigur, caci daca ar fi sa scriu ceva "direct" v-as scrie despre tata, proaspat dadac si "soacra" mea favorita. Dar nu, nu o sa va scriu despre tata, ci o sa ne rezumam la baietei.
Am tot cugetat si concluzionez ca exista mai multe feluri de iubire. Exista o iubire feminina. Aia in care noua, fetelor, ni se pune pata pe bietul om, care de cele mai multe ori habar nu are in ce rahat e bagat pana in gat. Vedem feciorul, cochetam cu genele lungi date pe spate, brusc parul ni se incurca si ni-l tot destelenim, apoi ni se usuca buzele, si dai si umezeste-le..e un intreg arsenal de fapt, ataci cu toate armili si, destul de des, muscoiul pica in plasa crezand ca s-a scos cu ceva ( o bucatica macar). Ceea ce nici prin minte nu ii trece este ca, odata cazul in plasa uriasei tarantule insetata de amor, este ca si mancat. Caci noi, paienjenitele, incepem si tesem niste povesti atat de amuzante..ohohoho! Femeile sunt maestre absolute in ale povestilor. Se pupa cu omul si gata, au o relatie. Caci normal as ar fi..te pupi, gata, esti gagic, nu?! Nu de aia te pupi??
Si apoi iesi in oras. La o masa, sau un ceai, sau la..disco. Asa era pe vremea mea! Te scotea baiatul la cofetarie/cafea/ceai apoi te duceai la film si in weekend la un club. In fapt era tot vorba de o strategie. O duci la cofe/cafe/ceai si stai 2 ore bot in bot, dar decent. Depeni amintiri, te razi, mai o geana aruncata, mai o mana in par, mai o surbitura de ceiuc. Apoi te ia de mana. Sau nu. Depinde de om..Unii vor sa te ia din prima, de nici nu stii ce au in minte..Altii..nu te iau niciodata..nu de alta, dar daca cumva ii vede vre'un vecin si il parasc la sotie?!
La film te duci sa te pupi, e clar, se stie de cand lumea. E safe, e plin de oameni, e intuneric..daca alegi un film bun, se lasa si cu strangere de mana..Daca te duci la o comedie ai ocazia sa afli daca partenerul rade ca un magar sau nu..Daca te duci la un film de groaza, o sa stii cum tipa sau o sa ajungeti sa va tineti in brate, nu se stie niciodata..Nu te duce NICIODATA la teatru! E lege. La teatru te duci cu un prieten bun, unul cu care te stii, unul ca APRECIAZA!
Apoi vine weekendul. Club, disco, bar. Important e sa vezi cat duce. Daca bea, ce bea, cu cine se stie, daca danseaza pe bar, etc, etc.
Ce urmeaza dupa weekend nu este niciodata batut in cuie..In majoritatea situatiilor barbatii dispar, ca si cum nu ar fi fost pe planeta asta vreodata!! Ori te stii cu ei din gasca, ori..puf! s-au evaporat! Nu glumesc! Puf, puf..
Tu te framanti, te strofoci sa te prinzi ce s-a petrecut, faci mea culpa, clar tu ai facut ceva, Doamne ce de ganduri negre te macina..Suni, desigur nu s-a petrecut nimic si de pe planeta Evaporel semnalele is vagi asa ca..ramai mai muta decat erai luni dimineatza.
Astea is iubirile care suck big time. Recapitulam: ea il place pe el mai mult decat o place el pe ea. Deci ASA NU.

Varianta 2. El o place pe ea mai mult decat il place ea pe el. Ceai, cafea, cofetarie. Vorbarie multa, el e ok, dar nu e genul tau, nu vrei sa ii ranesti filingul asa ca esti draguta, care cand colo, jang, te ia de mana! Usurel cu pianul va zic. Nimeni nu vrea sa fie placut asa din prima de cineva pe care nu il place neam! Care film? Ce pupat? Femeile is rele. La fel de rele ca baiatul ala de mai sus care nu o placea pe fata aia. Deci, ce film, ce weekend? Nu nene. Asta a fost. Ceiuc, la revedere si un praz verde, don't call us, we'll call you, ya right..
Tu dispari ca o doamna si razi in drum spre casa, habar nu ai ce a fost in capul tau sa te vezi cu un strain, el frustrat si refuzat iti transmite vre'o doua in gand, sanatate. Habar nu am daca masculii se framanta precum femeile, caci niciunul nu mi s-a plans vreodat' si nici nu m'a sunat sa ma intrebe de ce nu il suna Xa sau Ygreca..
Iubirile astea suck si ele big time. Trebuie ca e nasol pentru un barbat care se crede super misto sa fie refuzat de una pe care o placea, iar cand aia l-a refuzat a devenit brusc o nasoala..

Varianta 3. El o place pe ea si el il place pe el. Este cea mai frumoasa varianta. Merge unsa treaba cand el si ea se stiu de ceva vreme, sau au gasca comuna, sau prieteni comuni, sau lucreaza impreuna. Asa e cel mai frumos. Intai te stii cu omul, fara sa vezi un potential partener in el. Si te duci la cafia si ceai si te razi si povestesti si totul e minunat. Apoi te transformi intr-un fel de prieten cu omul ala. Ii vezi si parti bune si rele, pe alea rele, culmea, ti le spune omul, caci nu are nimic de pierdut, nu vrea sa te cucereasca, vrea numai sa vorbeasca. Totul e minunat pana cand te duci la film sau iesi in doi, sau ramai in doi sau..bei prea mult intr-o seara si te pupi. Si aici a inceput distractia cu pianul pe scari..Ori el are pe cineva, ori are nevasta si copil (dar relatia e moarta si nu o mai iubeste pe aia, saraca..), ori te stii cu prietena lui, ori el e prietenul iubitului tau, ori are 21 de ani, ori tu ai iubit acasa (femeie nebuna, te mananca rau carca). Mereu da cu ORI. Cand nu da cu ORI, trai pe vatrai nineaca! Ala este, go for it!
Cel mai des in ultimii 15 ani am auzit variante cu ORI. Si totusi astea au fost cele mai misto iubiri caci IEREA reciproce si oamenii se iubeau si credeau de cele mai multe ori ca LOVE CAN MOVE THE MOUNTAINS.
In realitate dragostele nu mutau nici muntii si nici nevestele sau iubitele nu dispareau..Cele mai frumoase iubiri is la inceput..TOATE:)) La inceput e cu fluturi, la inceput este romantic, la inceput totul e putin complicat, pentru ca la inceput te arunci cu capul inainte si nu ai nimic de pierdut. De aia ne si place teribil sa ne indragostim..
Uneori se complica treaba. Alteori ne casatorim. Si facem copii sau nu. Sau! Nu ne casatorim dar facem copii superbi. Oricum ar fi, traba asta cu dragostele macina multe minti frumoase care ar putea sa scrie scenarii misto si sa picteze bufnicioare pe panze..pentru mine, desigur. Ca asa ar fi frumos:)
Tot dragostea asta care nu muta muntii, face mii de oameni fericiti in fiecare secunda si face mii de oameni nefericiti, tot in fiecare secunda. Aia nefericiti sunt in mare parte variantele 1 si 2, sau fricosii care si-au luat-o si sunt ingroziti ca roiul de fluturi care ar putea sa vina in burtica lor vine la pachet cu o noua m*ie peste bot, generoasa tare..Dar! Asa e in viata. Mai iei, mai dai..
Raman la varianta 3. Eu te stiu, tu ma stii, bem cafia, mergem la film, mergem in club, ne pupam si cu asta basta.

Nu exista femei rele sau barbati rai. Exista oameni care au curaj sa iubeasca si oameni care doar cred vor sa iubeasca dar is cacati pe ei la fund (oai cat de plastic!!) si in loc sa sara cu capul inainte si sa isi ia bucuria si/sau m*ia, stau si se matzaie intr-un colt ca nu ii vrea nimeni.
In rest toate bune. Imi place o melodie, nu am nicio drama momentaL, dar imi place si o pun acia, ca sa se bucure urechile oamenilor de mai ma citeste..
(musai sa nu mai vad mizerii de filme in care oamenii vorbesc gresit limba romana, caci mai in gluma, mai la misto, am inceput sa scriu numai prostii, care ma amuza, ce-i drept, dar ..nu se face..e rusine)

33.5 and 8.0

Pot sa vad 100 de filme, pot sa scriu minute in sir despre iubire, nimic nu egaleaza dorul care ma mistuie cand plec de acasa si las in urma mea o moaca senina. Exista 1000 de feluri de iubire, insa nu stiu niciuna mai pura decat asta pe care o traiesc acum..O iubire perfecta. Una in care iti e mereu frica, una in care esti responsabil spre paranoic, una in care brusc tu devii important pentru ca cineva depinde de tine si tu depinzi de omul ala.
Daca asa is iubirile adevarate, apoi eu pana astazi am pierdut vremea. Caci nu vreau sa imi amintesc daca am iubit asa pe cineva..Ba da. Imi amintesc. Durea si era cu frica. Si era o iubire matura, gandita, reciproca. Imposibila. Let's move on.
La multi ani minunati Kate. 8.0 este o varsta perfecta. La fel ca si 33.5

Love, pray...don't eat, you'll eat latter

Aud de ani buni (si m-am auzit deseori si pe mine insami) cum oamenii vor pe cineva. Pe cineva dar nu pe oricine. Suntem extrem de selectivi cand este vorba despre iubirile noastre. Cei pe care NOI vrem sa ii iubim.
Cerem ceva ce habar nu avem cum se da, dar noi CEREM.
Vrem pe cineva care sa ne vada sufletul, asa cum credem noi ca este. Majoritatea ne simtim sensibili, deosebiti. O buna parte ne vedem frumosi sau ii auzim pe cei din jur spunandu-ne cat suntem de frumosi. Suntem extrem de frumosi pentru cei care ne iubesc. Pentru cei care nu ne iubesc suntem stersi, insignifiani. Toti suntem la fel, o multime de "diversi".
Mi-am auzit gandul cerand un barbat pe care sa il iubesc cel mai mult din lume. Eram mica. Si am iubit mult, diversi. Asa cum credeam eu ca inseamna sa iubesti. Cerand. Intreband foarte des : ma iubesti? Si spunand inainte de raspuns: eu te iubesc, stiu ca si tu ma iubesti..
Apoi au trecut vremuri peste noi si, in timp, am inceput sa intreb: oare m-ai iubit candva? si in mintea am avut raspunsul, desi interlocutorul meu nici macar nu auzise intrebarea : m-ai iubit..cand te-am parasit..
Gresit. Am primit uneori raspuns. Poate unul era real, poate multe erau spuse de dragul conversatiei. Cel mai bun raspuns ramane: te-am iubit cand ai plecat. Deci mintea mea stia corect..poate pentru ca si eu am iubit altfel cand am pierdut ceva..
Cautam pe cineva care sa ne inteleaga, sa ne iubeasca asa cum suntem, sa ne accepte asa cum suntem. Cautam pe cineva care sa asculte aceiasi muzica, sa placa aceleasi filme, sa se bucure la aceleasi minuni. Cautam pe cineva cu care vrem sa vedem lumea, cu care vrem sa impartim familia si prietenii, cautam pe cineva care de fapt trebuie sa se incadreze intr-un tipar la care tot adaugam cate ceva. Este o lista de cerinte, una mai absurda ca cealalta..Pentru ca noi, cautatorii..nu avem nimic de dat, ne-am invatat sa cerem. Si sa tot cautam. Si apoi ne plangem ca nimeni nu e de gasit. O fata buna, intelegatoare cauta un baiat bun, intelegator. Ce sa faca doi lesinati?! Sa moara in melancolie, in bezna bunatatii inchipuite?! Mi-a zis cineva de curand (inainte de a ma vedea, desigur) ca mi-ar da o mama de bataie pentru toate prostiile pe care le-am facut (a se citi patit, caci ce isi face omul cu mana lui...).
Fete bune si baieti buni nu sunt. Toti suntem ciuma cuiva, precum vorba "pentru unii muma, pentru altii ciuma". Asa cum fostul meu iubit era un ne......(fericit,..trebnic,..mernic..fu*ut,..ghiob - alegeti voi) cu mine, dar s-a dovedit minuna de pe pamanturi cu o ciufitza buclata de numa' 21 de anisori. Ciuma-muma, cum ziceam.
Eu am fost muma ani de zile. Muma padurii, sa fie clar. Sunt de profesie cautator. Am cautat dragostele de cand eram tinerica si faceam exercitii mentale cu David Gahan de la Depeche Mode. Deh, prima iubire nu se uita niciodata..Am plans cu mucii adunati in barba dupa o multime de tinerei care desigur placeau fetele mai pieptoase, apoi mai "usoare", apoi mai "instarite", apoi mai "legale" (aici intra sotia..). Intotdeauna au existat alternative mai bune. Cautatorii sunt specii misto de oameni, dar cu care nu vrei sa te legi la cap. Vorbesc mult. Par ca stiu totul. Sunt destul de unshi cu alifii si nu se tem sa arunce cartile pe masa din prima. Oricum, nu e ca si cum au ceva de pierdut, nu? Cand joci asa, castigi mereu. Castigi o lupta cu un potential partener. In realitate pierzi sansa de a cunoaste pe cineva ok. O muma, nu o ciuma. Ciumele insa au succes nebun.
Cand am auzit de Vicki Cristina Barceloneza mi s-a spus ca FATA aia sunt eu, musai sa vad filmul, o sa inteleg imediat ce am de facut. Am asteptat filmul ca pe painea calda, a venit filmul, l-am vazut. Da, am fost blonda si fac poze. Nu m-am gasit. Nu eram eu. Pe vremea lui Sex and the City, iar mi s-a spus ca sunt pe acolo, cand una, cand alta. Mi-as fi dorit sa fiu cand una, cand alta. Nu eram. Nici macar nu pot sa merg pe tocurile lui Carrie, sex ca Samantha, neam, obsesie cu copil precum Charlota, neh (s-a rezolvat intre timp, desigur) si despre Miranda..nicio treaba..
Apoi trebuie musai sa vad Eat Pray Love. Sunt acolo. Caut. Il vad. Nu sunt eu, din nou. Jules a imbatranit, poate si eu, dar eu de ce nu ma vad?! Singurele chestii cu care sunt de acord la aceste 2 pelicule (scoatem serialul din discutie) este domnul cu care plec in seara asta la culcare. Bardem.
De multi ani aud in jurul meu chestii despre cum sunt eu si mai ales ce barbat imi trebuie mine. Bani de Barcelona sau Bali dati-mi, caci pe bune! eu gasesc un Bardem intr-un sex si indragosteala si va scriu zilnic pe facebook unde si mai ales CUM se desfasoare ostilitatile..
Nimeni nu ma cunoaste..Inca aflu ca eu fac si dreg chestii cu care nu am nicio legatura. Probabil ma precede reputatia..In mila mea de nerozi, tac si rad cand mai aud trambitze prost spuse in context si mai prost. Dar oamenii cred ca ma stiu, doar MA STIU de ani de zile..Nu ma stiu. Nu ma stiu nici eu insami, cum ar putea sa ma stie ei?!

Caut un barbat sensibil si bun, care poate sa mai simtza ca ii vine sa planga la filme, dar daca nu e singur..sa nu planga....
Caut un barbat sensibil in comparatie cu un mitocan. Unul care sa nu scuipe pe strada, sa nu faca pipi la coltz de bloc, sa nu arunce hartii pe jos, sa nu injure in public, sa nu fie violent, sa iubeasca animalele mari si mici si mai ales copiii, sa nu aiba un cordonel cu care sa fie legat de mama lui biologica, sau un alt cordonel cu fostele iubite (hai..poate sa aiba si el un copil, asta e un "cordonel: cu care eu vin oricum la pachet)
Caut un barbat care sa nu placa aceiasi muzica cu mine, sau aceleasi filme! Sa le placa pe ale lui si sa se spele cu ele pe cap, la fel cum si eu spala-ma-voi cu ale mele. Caut un barbat care sa stie sa rada. Si sa danseze. Asa cum rad eu si dansez eu. Deci..mult!
Caut un barbat care sa imi placa felul (meu) de a fi, extrem de ciudat si schimbator. Mi se mai spune Sucita. Barbatul asta pe care il caut nu are alte calitati sau defecte decat mine. Caci barbatul asta is eu cu o bine cunoscuta pereche de coaie.
Nu il caut pe Dumnezeu, caci nu l-am pierdut niciodata. Nu caut sa mananc mai mult decat o fac intru a imi creste ok copilul. Nu caut nicio iubire de mila de sila. Caut caci imi placa cautarea. Si o fac de acasa, din pat, in tihna, necautand de fapt pe nimeni..Caut este un fel de a spune, caci daca CAUT ceva, eu inca ma caut pe mine.
Stiu exact cand m-am pierdut, cea mai frumoasa parte din mine s-a deja nascut, ramane sa descopar daca in viata merge ca in filme si ma voi descoperi, din nou, in mine, nu intr-o iubire pe care cred ca o CAUT:)

PS - de fiecare daca cand cineva imi spune cum trebuie sa fie barbatul ideal/femeia ideala, eu STIU sigur ca EU sunt omul cautat:)) Toti ma descriu impecabil!! Sensibila, buna, darnica, calda, deloc geloasa, casnica, nu bea, nu fumeza, nu aia, nu aia, familie ok, prieteni de calitate, neste scoli, masina, laptop..n-am casa..ete..ne luam..
Superba. Si fac si copii frumosi. Din 2 in 2 ani..

PPS - nu CAUT barbatel, sper ca e clar ca ma lasai influentata de filmul asta cu mesiu Bardem descult pe o plaja. Nu caut caci..sa ma caute..

Oare cum era mai bine?

la 1900:
"Universul domestic al Vechiului Regat este o oglindă cu nenumărate chipuri. Aici regăsim, familii de la opincă la Vlădică.Boieri şi doamne din înalta societate, avocaţi şi profesori, negustori şi calfe, meşteri şi ucenici, ţărani pălmaşi, dar şi ofiţeri şi medici. Toţi au un numitor comun: unul, cel mult două momente importante în viaţă lor. Căsătoria şi/sau divorţul. Două instituţii care s-au remarcat din plin în perioada de aur a României Mici."La belle epoque" - jumătatea secoului al XIX-lea până la primul război mondial(1914). Dragoste şi iubire sunt termenii care astăzi par chiar folosiţi foarte des, însă în epocă,nu erau recunoscuţi.Severitatea, lipsa duplicităţii în materie dotala, zestrea, mariajul fericit ori ba, copiii, rudele, certuri şi scandaluri publice, culminând cu fapte de adulter sau mirajul concubinajului, sunt regăsite în pagini de amintiri, manuscrise, acte oficiale sau texte de legi.Femeia rămânea chezăşie pentru bărbat, venea cu zestea în căsnicie şi ţinea toată casa. În plus se adăugau grijile cotidiene pentru soţ şi copil. Statul şi Biserica se întreceau să conserve cât mai bine această stare de fapt.Desigur femeia nu avea foarte multe drepturi, însă finalul războiului a produs o schimbare în mentalităţi, purtări, societatea patriarhală fiind nevoită să accepte şi un destin al femeii, acela de om cu drepturi egale faţă de celălalt om, bărbatul.

(de aici: http://www.romania-actualitati.ro/casatorie_si_divort_la_1900-19581)

FAMILIA ÎN EUROPA ÎNTRE ANII 1960 ŞI 2000
MARIA SIMION

Proporţia mamelor singure (femei nemăritate şi ne-coabitante) este mică în
ţările dezvoltate. În Europa, multe naşteri ale femeilor nemăritate au loc în timpul
coabitării (cu excepţia Germaniei, Olandei şi Elveţiei). Amânarea primei căsătorii
explică creşterea numărului naşterilor în afara căsătoriei la femeile în vârstă mai
mare.
Deşi majoritatea adolescentelor care au un copil sunt căsătorite, o parte
însemnată a adolescentelor devin mame ca femei nemăritate. Mai mult de jumătate
din adolescentele mame, din Franţa, Germania, Anglia şi SUA sunt necăsătorite.
Aceste naşteri reflectă o tendinţă spre niveluri mai mari de naşteri de copii printre
femei singure, nu doar adolescente.
Modificările în modelul căsătoriei au determinat şi alte schimbări. Una dintre
acestea este apariţia familiilor monoparentale, în care singurul părinte este, adesea,
mama. În Europa, proporţia familiilor cu un singur părinte varia între 14 şi 22% în
1991, cu creşteri în câteva ţări până în 1998. Procentul copiilor ce trăiesc numai cu
un părinte este mai mult decât dublu faţă de cifrele anterioare din 1983, în Irlanda
şi Anglia.

.............

Noul model familial se caracterizează, deci, prin diminuarea frecvenţei

căsătoriilor, creşterea frecvenţei celibatului definitiv şi a vârstei medii la prima
căsătorie, amânarea naşterii copiilor şi scăderea numărului acestora şi creşterea
frecvenţei naşterilor în afara căsătoriei. Toate acestea sunt însoţite de creşterea
frecvenţei divorţurilor.
Forma „clasică” a familiei este familia nucleară formată din cei doi părinţi,
mama şi tata, şi copiii biologici. Dar formarea familiilor variază de la căsătorii
legalizate şi uniuni consensuale, la uniuni în care partenerii nu locuiesc împreună,
familii uni-sex1. Însă, căsătoria recunoscută prin lege şi obiceiuri, sancţionată de
autorităţi civile şi religioase, ce implică obligaţii ale ambilor parteneri, rămâne
forma predominantă a uniunilor.

(de aci: http://www.iccv.ro/oldiccv/romana/revista/rcalvit/pdf/cv2002.1-4.a07.pdf)

sau asa:

http://pureblack.wordpress.com/2008/05/13/m-am-casatorit-din-interes/

:)))

La 1900 era ok. Mi-e somn, dar asa as scrie ceva despre iubire si fetite si baietei..Dar as scrie din amintiri sau despre alti oameni si din amintiri nu mi vine, despre altii nu se cade:) Asa ca zic ca la 1900 fara iubire era minunat!!

Se maritau calicul cu calica si boierul cu boieroaica. Uneori boierul mai arde slujnicile care mai frecau si altceva decat argintaria si se umplea curtea de bastarzi. Alteori, boieroiaca era surprinsa cu fustele in cap, calare pe grajdar, impiedicandu-se desigur in el in drum ei catre..cal.

Dar! Soiurile bune asa duceau mai departe numele si sangele, se maritau si faceau plozi. Uneori se maritau in neam ca sa nu piarda averea, si le ieseau plozii trogloditi sau pociti..Dar..nu se iubeau, nu sufereau. Si care mai suferea..mai punea mana si mai scria o carte! Azi sufera toti, nu se marita nimeni si chiar ca nu mai scrie nimeni o carte buna de pus mana pe ea.

am zis. ma culc. sper sa ma trezesc inainte de a ma fi maritat din dragoste:)))

Vremea schimbarii

Dupa ce am decorat camera copilului, cum m-am priceput eu mai bine (floral, desigur), mi-am dar seama ca nu doar ca nu imi place, dar ma enerveaza teribil. Copilul se ridica in pat si linge coada florii, nu imi place verdele facut de mine din galben si albastru, vreau alta culoare in camera cu totul..si vreau..alta camera. Am facut oarece documentare pe net, ore intregi..Vreau alta casa. Una care nu are calorifer la geam, caci acolo am eu un fel de banca cu perne colorate si sub perne niste sertare.

Kate nu doarme in patul ei, e frumos de tot patucul, mai ca as dormi eu, dar il tinem degeaba si ocupa o multime de loc. L-as da acum in locul unui pat dublu, dar nu dublu pe lungime ci pe inaltime, ca asta:

eu as dormi desigur la etaj, ca sunt mai mare si in loc de patul de jos, as indesa patutul ei, i-as pune luminite ca sa o pot vedea noapte ce face.
Cea mai mare problema ramane mobila veche, care de fapt nu este vechi ci are..4 ani. Patul mare, sifonierul mare, totul mare. Nu pot sa le dau, ca nu'a ale mele, nu pot sa le arunc pentru ca e criza, nu pot sa le fac nimic. Asa ca visez, fac documentare. Primul pas - fac peretele cu flori albastru navy, caci numai ala acopera plestele de flori. Ah..sa vi le arat!

Doua zile mi s-au parut dragute. Acum vreau un perete gol pe care sa pot sa imi pun politele albe. 2 mari, 2 mici si una lunga dar putin lata. Sa fie spatiu pentru jucarii.

Continui documentarea si astept ziua in care voi putea schimba patul cel mare si sifonierul cel de pal..

Bufniciori si bufnicioare

Mai tineti minte cand am gasit eu un ciuhurez si l-am luat in casa, l-am oblojit, l-am pozat..si a murit si am plans cu spume? Ei bine, nu mi-a trecut de paseri de noapte, asa ca am strans o multime de chestii si acum tre sa aleg ce anume punem pe panza si apoi pe perete. O parte le-as putea face eu, insa ar trebui sa scap cumva de pe pereti de uriasele flori pe care le-am pictat intr-un moment de singuratate si artisticarie:))
atencion! am strecurat si 2 chestii care mi au placut mie si care nu is cu bufniciori, hihi!

It's all about you

Daca micuta Kate este viata mea si eu am ramas eu, dar ea fiind viata mea, rezulta ca eu devin ea. Ceea ce intr-un fel este minunat, in alt fel ea era eu si eu eram eu. Mi-am revizuit optica si am lasat copilul sa fie el in interesul propriu de a redeveni eu. Eu cu grijile mele de femeie, nu mai putin mama, dar mai mult femeie. Eu cu muzica mea, filmele mele, visurile mele. Eu cu grijile mele de om, sporite de grijile de mama, dar cu grijile toate vietuind decent impreuna. Ma uitasem intr-un colt. Nu ma uitasem fizic, inca imi fac creasta si ma dau cu sclipici, in dorul meu de vara bronzata, ma uitasem in mine. Copilul ramane cea mai frumoasa realizare a mea, dar ma gandeam ca as face ceva nou. Un curs de dans popular. Un curs de greaca. As invata pentru mine, ca asa ma impinge de la spate o campanie de la tv. As invata sa croiesc si sa bucataresc, nu doar pentru ca deveni croitoreasa sau bucatareasca, ci pentru a stii ceva mai mult decat stiu. Daca este ceva ce imi doresc cu adevarat, ei bine..CRED ca imi doresc sa fac food styling, dar nu asa, spray dat pe o salata si vashti in cadru..vreu sa stiu sa fac sa curga rauri de ciocolata si grauntze de gheata pe sticle de bere.
As mai vrea sa stiu sa gatesc minuni, mai bine decat stiu acum. Sa stiu sa tai un material dupa tipar..chestii de astea casnice. As face orice sa nu mai am niciodata un sefutz care sa mi uciza neuronii.
Iubesc viata asta in ultima vreme..Nu stiu daca am mers la culcare in ultimele luni fara sa multumesc in gand, minute in sir, multumiri pentru tot ce mi-a oferit viata pana acum. Multumire si iertare. M-am linistit. Mai am un singur lucru de facut, atat. Si nu e cel mai simplu lucru, dar o sa il fac. Trebuie sa invat sa nu mai vad ceea ce ma deranjeaza. Altadata a mers, o sa mearga si acum. Pana la urma totul se reduce la noi. La mine si la micul om din viata mea. La noi, la mine si la omul drag. La noi, la mine si la familia mea. La noi, la mine si la prietenii mei.
Cineva mi-a spus asa: nu are nimeni nicio vina, tu ai ceva, de la tine este. Cand vei intelege, o sa mergi mai departe.
La mine nu e asa. Eu stiu cine are o vina stiu si vina. Si merg mai departe, intelegand ce s-a petrecut dar fara sa uit sau sa iert. Sa ierte Cel de Sus. Uitarea e buna, dar prefer sa nu uit nimic, daca nu uit, o sa stiu de ce sa ma feresc in viitor, nu?
Viata este minunata. A fost nevoie de un zambet.
Aud hohote de ras. Incepe razboiul, live, la tv. Si totusi, indiferent ce se va intampla, viata ramane o minune.

Somnambula si insomniaca

O sa incep cu inceputul. Cand avea Kate pana intr-o luna, viata mea nocturna era una activa. Din doua in doua ore ma trezeau niste plansete cum nu mai auzisem pana atunci, era un scancet, un urlet, era ceva care oricum nu mai conta, caci eu auzeam totul inzecit mai tare. Prima luna a fost cea mai grea, eram moarta de somn tot timpul. Apoi s-a facut mare.
Avea doua luni. Si ma trezeam tot la 2 ore, dar parca noaptea nu mai parea asa de grav. Kate dormea cu mine, stiu, o armata de mamici or sa ma certe, dar sincer, nu conteaza:) As dormi cu ea pana se marita:))
La 3 luni a inceput sa fie om mare. Si noaptea dormea mai mult, manca mai putin. Apoi a urmat perioada noastra de glorie. Avea 4 luni. Se culca la 10.30, eu ma duceam, faceam dus, stateam pe net. Trai nineaca. Se trezea la 7.30, manca, apoi ne culcam si dormeam regeste pana la 10. Vis!
Ne-a mancat in dos si din cauza caldurilor am plecat la bunica. Avea grasa 5 luni. Aerul curat de acolo, patul nou, ce mancam eu, nu stiu..ceva s-a schimbat. Manca iar din 2 in 2 ore. Ma uita Dumnezeu goala in pat, cu ochii in stele sau ucicand la pureci, si ea..ea manca..Cand nu manca ea, ma mancau pe mine puricii. Oribil.
Sase luni. A ramas cu obiceiul de a ma trezi de cateva ori pe noapte. Am inceput diversificare. E ok, ii place sa manance mancare de om mare.
Apoi iata, PREZENTUL. Avem 7 luni. Mancam o multime de bunatati. Incepem cu lapte de la muma, dimineata, la 10. Apoi la 10.30 mar cu biscuite si un praf de scortisoara. Mar crud sau copt la abur. Asa e de bun, mereu mananc eu tot ce nu mai poate tanara. Mai mananca supa sau ciorbica la 13. Apoi lapte, cand vrea, ceai la fel, cereale cu fructe si lapte de vaca si alte balarii. Si vine seara...facem baita, ne pupam, ne jucam si ..ne pupam, ne jucam..
Este a 4 noaptea la rand cand 12 noaptea pare mizul zilei. Ne pupam si ne jucam. Acum 2 nopti o dadeam in balansoar, imi picau ochii in gura, ea nimic. Radea. Aseara muream de foame, ea radea. Acum se uita la un film prost. Niste chinezi care vor sa joace baschet. Sunet prost, ii aud cum se bat, jap, jap. Nu stiu ce i-o placea. Desigur, laptopul nu e impresionant acum. Avem tv. Ah, sa nu credeti ca sunt o mama cretina care isi tine copilul la tv noaptea si se plange ca nu doarme micul om. Nu e asa. EA ma tine. Am deja adormit de 100 de ori pana acum, cu becul stins, cu luat in brate. Insa, dintr un motiv necunoscut mie, fix cand Mos Ene imi da cu ceva pe la gene, pe ea o umfla rasul. Un ras cu chichot, un ras care ma trezeste si rad si eu. Aprind becul, aprind tv, ma intorc la laptop. Mai sper ca ma va ferici si cu niste parturi si cu deja clasicul motiv de sarbatoare, pooh la oala, nu la ma'ta'n poala. Astept, astept. Acum ma mananca. Imi mananca mana. Si se uita la chinezi si rade. Big fun. Big fun.
Ce ma fac cu insomniaca mea frumoasa? E la mine in brate, eu o pup in par si ea isi smulge ciorapii si rade de picioarele ei mici si grase. Pai pot eu sa ma supar?! Asa un cinefil mic, asa un hahait..se poate?
Nu, nu se poate. Copiii astia mici is ceva foarte misto. Uite, acum a descoperit luminitele de la laptop si tot apasa pe ele si rade. Cred ca le zice ceva, nu stiu. Ca ele clipocesc si ii raspund si i'auzi!! Alte rasete!! Are ambele picioare in gura.
Eu ma culc. Sa face ce vrea. Si apoi sa stinga tv si toate becurile, am zis!
Nani bun!

Oribilitatea maternitatii

Am cateva prietene gravide. Multe. Insa una singura m-a facut sa pun mana sa scriu. Diana. Intr-o zi a dat nas in nas cu o mamica de cartier, care s-a gandit sa ii ridice moralul (e de stiut ca toate gravidele sunt asa, mai sensibiloase, mai obosite, mai fragile)..tipa aia, fiind deja mama, presupunem ca fusese gravida si stia starile cu pricina. Cand colo, ce crezi? Se apuca "mamica" de cartier sa se planga, sa ii spuna gravidutei cat de nasol e sa ai copil, ca de fapt e ...oribil. Si dai si plange-te si vorbeste, si vorbeste. Pepenasul saracul, ce sa mai zica?
Eu abia am asteptat sa isi termine povestea ca sa incep eu sa turui, si am avut de zis, si de dulce, si de ma'sa si de capul ei.
Asa ca ma simtz nevoita sa clarific niste aspecte si aici, avandu-ma pe mine ca subiect, nu de alta, dar sunt cel mai aproape de mine insami si deci ma dau exemplu.

Sa ai un copil este minunat. Nu spun ca nu e greu, ca nu iti vine sa iti iei campii, ca nu ai zile in care ai vrea sa pleci de nebun, insa..zilele astea sunt de fapt minute si trec repede. Asa de repede incat uiti ca au fost. Cea mai grea treaba cu copilul nu este cand se naste, si asta trece repede si se uita. Nu e greu nici cand are colici, nici cand te trezeste din 2 in 2 ore, nu e greu nici macar cand urla si nu se mai opreste si e rosh tot si iti vine sa il iei de craci (ca in desene) si sa ii dai un sut in cur. Nimic nu se compara cu cat este de greu cand ghemul e bolnav. Atunci, pe romaneste zis, te-ai cacat pe tine. Si boala nu inseamna sa zaca, o "boala" e inclusiv cand iti pica in cap copilul, sau il scapi, sau se loveste cu lantzul cu care tu ii prinzi suzeta (isi da asa una in dinti si incepe sa curga sangele). Ei bine, cand zic "te-ai cacat pe tine", nu mint. Ti se taie rasuflarea. Uiti si nastere si colici, uiti de soacra-ta care te invata sa ii dai apa copilului si danonino, desi saracul copil nici nu stia sa stea la oala, uiti de barbatul care nu a pus mana in viata lui pe un pampers sa il duca la cos, uiti de tot si de toate. Ala e greul. Si e greu si cand ii curg mucii mai mult de 2 zile, si cand face febra si tu nu stii ce se petrece si dai din colt in colt, dar UITI si asta, caci descoperi ca in spatele febrei se iteshte din gingie un coltz mic, alb (care va trezi groaza in tine de cate ori vei alapta). E greu. Este asa de greu incat ma umfla rasul, caci fac ce fac si imi vine sa scriu despre cacare. Este oribil cu copil mic. Mai ales cand nu face caca 3 zile la rand. Da..e oribil..Dar ce petrecere iti vine sa dai cand FACE! Cum iti vine sa strigi pe net ca vidra cea mica si capoasa a parasit scorbura!! Da, e groaznic de nasol cu plozi..
In engleza suna mai bine ce o sa scriu acum in romana: mi-e mila de mamele care nu stiu sa se bucure de orbililul maternitatii..Mi-e mila ca nu a avut cine sa le ajute sa uite mai repede toate grele prin care au trecut si ele si mamele lor la randul lor. Caci, ce crezi?! Toti avem o muma, una care nu a avut pampers si babydelice si infacol si sabsimplex si marimer de muci si alte cacaturi care noua ne fac viata de proapspete mamici un RAI! Mamele noastre nu au avut carucioare care leagana copilul, muzica cu proiectie pe tavan la patut, nu au avut hainute Hello Kitty si balerini si tot ce are Kate in sertar de la oamenii care ne iubesc..Si totusi ne-au crescut exemplar. Cel putin pe mare majoritate a oamenilor din jurul meu..
Si Kate e ciufuta. Si in primele 2 luni mi-a albit restul de par care mi-a mai ramas dupa ce am plecat din spitalul ala nenorocit. Pana la botez a fost o nebunie, dar mama mea a fost si mama mea si mama ei..Mama mea a facut in asa fel incat eu nu am stiut ce e aia depresie (ah, ca am pisat ochii la spital cateva zile, ca am mai avut asa niste tentative ...vax albina..).
Toti plozii plang. E normal. Nu e vina lor, ei nu ne cunosc, nici noi pe ei de fapt..Pana te imprietenesti cu copilul tau, dureaza. Dar nu stiu daca exista prietenie mai frumoasa si dragoste mai mare..Nu stiu daca toate mamele sunt ca mine, insa eu asa simt. Picea asta e omul meu, e omul meu 100%. Si eu sunt omul ei. Da, ma trage de par. Imi da caciula jos din cap, desi stie ca sunt bolnava, imi baga degetele in nas, in gura, in buric, ma cerceteaza si ma purica. Si eu pe ea. In plus eu ii bag apa in ochi de fiecare data cand ii fac baie. Ma enerveaza maxim ca o apuca plansul cand plecam la cumparaturi, dar imi trece pentru ca stiu ca in masina o sa adoarma..In cele mai multe cazuri stiu exact de ce plange. Simt. Sau..daca nu simt, are gaze si o deranjeaza..Dar suna mai misto asta cu "simt".
E foarte greu sa cresti un copil..Nu stiu cum sa va spun dar sunt pe net destul de mult timp..si gatesc mancaruri super bune si inventez inca feluri de mancare si fac si prajituri si nu, nu sunt wonder mom, locul ala e luat de o gagica, stie ea care, nu dam nume:)) Deci unde e greul? Ah! Nu am "viata sociala". Adica nu pot de beu:( Nu pot sa merg la toate concertele la care mi-as dori sa merg. Nu pot sa ies in club si sa pierd noaptile in baruri. Nu ma mai vad asa de des cu oameni cu care obisnuiam sa ma vad. Asa, si? Si nu am un barbat "stabil". Asa, si?! Do I need anything?
De fapt asta e faza..ca nu simt nevoia de nimic in plus:( Ba mint! Mama ce as bea o sticla de vinisor cu Andra..Atat. In rest, nimic. Nu suspin decat vag dupa un eveniment pe care l-am ratat, dar de care ma bucur vazand un clip pe youtube..Nu mi-e dor de baruri, desi regret ca s-a inchis Plantersul..nu mi-e dor nici macar de oameni, pentru ca de cine mi-e mie dor, mie dor, mie dor (cum zicea slagarul de pe vremea primelor manele romanesti de succes) sunt oameni cu care de fapt reusesc sa ma vad. Si cu cine nu ma vad, imi rezulta ca nu ma iubeste deci nu vrea sa ne vedem, deci "la revedere", am zis, am zis.
Unde e oribilul maternitatii? Reiese din cele de mai sus ca e oribil? Cica o sa fie foarte greu cand o sa inceapa sa mearga. Eu ma indoiesc. De 9 minute are 7 luni. Se ridica in piciorele, tremura din oasele ei mici dar se tine, e batzoasa. De la masajul pe care i l-am tras de cand s-a nascut. Rade non stop. Se tine de mine si topaie. Cand o sa vrea sa mearga, o sa invatam impreuna. O sa ii leg o funiuca de picior sa nu o pierd. Sau o leg de mine, sa mergem lipite. Cat de greu poate sa fie frate?! Asa de greu incat sa uiti sa te bucuri? Sa nu poti sa vezi cum se ridica maimutica din cur in picioare si sa apreciezi evolutia de la brotacel la om?!
Mie aceasta fetita mi-a facut viata un vis. Nu stiu daca vreodata am avut un job mai misto decat asta. Asa, cu norma intreaga. Daca as rezolva cu mucii si cu cacarea, mama ce frumos ar devenii totul!
La final, ma inclin in fata mamelor noastre. Eroine neica! Noi suntem niste norocoase ca le avem pe ele:) Si ca am nascut in anii lui servetel umed si aspirator "batista bebelusului"..Pun pariu ca pe vremuri mucii nu erau asa..o drama:)

Acum ne culcam. Adica eu. 7 luni doarme deja de ieri.
La multi ani iubita mea! Ce bine ca e iar ziua ei, iar petrecem, iar ne desmatam!! Poate tragem chiar si o parada modei!

Mi se spunea Rataceasca

De prin luna a saptea mi s-a taiat cheful de umblat. Am fost sfatuita sa stau in pat, asa ca am profitat de ocazie si in ziua de dupa consult, am mers la el acasa si am mutat niste mobile, niste carti. In doi + unu in burta. Apoi am renuntat la masina. Nu mai mergea. Nu mai incapeam oricum in ea. Apoi am nascut. Cu masina lui Mircea. Si am venit acasa. Cu masina lui Robert. Si am mers la doctor. Cu taxiurile lui Meridian. Si am trimis masina mea la reparat. Cu milioanele maica-mii, returnate dupa luni de zile. Si am cumparat carucior si scoica, am pus copil in scoica, strans carucior si indesat in masina si am vrut sa plec. Si nu am plecat niciodata singura cu Kate. Niciodata. Nu am mers cu ea in masina, decat o singura data, de la Big pana acasa, adica..o statie de tramvai. Atat.
Am auzit povesti despre mame eroine, care merg cu pruncii cu masina de cand se nasc. Asa..numai ei doi, el in spate, in scoica, ea la volan, in Bucuresti, in traficul plin de cretini. Ei bine, eu nu pot. Pana acum o vreme poate am fost banuita ca nu vreau, insa pana si "ta'su" s-a prins cum sta treaba cand am avut parte de o partida de crize de acasa de la el pana la mine..Si aia a fost o partida ok, adica am avut unde sa trag pe dreapta si sa stau cu K in brate, i-am dat si sa manance..nu a mers, criza a continuat pana acasa.
Orice initiativa a mea de a face ceva ce imi doresc, se soldeaza cu un stat acasa. Am ajuns sa stau acasa cu calm. Nu am ajuns la asa de multe targuri, la nu mai stiu cate intalniri cu oameni dragi, nu ajung niciodata unde zic "viu!". Nu ajung si am incetat sa ma mai scuz pentru ca..nu ma crede nimeni, nimeni. Ori o las acasa si plec singura si apoi sunt bolnava cateva zile (de la desfrau pesemne...), ori nu ma duc nicaieri doar eu cu ea. Cealalta alternativa este sa fie MEREU cineva cu mine. In masina desigur. O vreme a fost mama. Acum sunt Sabi si Gia. Imi convine si le super multumesc, dar fiecare dintre ele are o viata si eu nu pot sa tot incerc sa Ratacesc cu ele..Asa ca imi trebuie un barbat. Da, e bun si pentru mers la restaurant, la film, la cafele, in parc, facut sex, etc. Dar..e foarte bun pentru ca poate sa CONDUCA! Poate sa ma duca la talcioc urban si sa se bucure de bucuria mea. Asta ca sa nu mai sufar eu de fiecare data cand nu sunt capabila sa fac ceea ce mi-am propus.
Azi am ratat intalnirea cu niste oameni iubiti, in vederea readucerii aminte a unui alt om, foarte iubit..Nici macar nu imi mai vine sa sun pe nimeni, sa spun ca nu mai ajung, sau ca mai ajung. Pentru ca de cate ori cred ca voi putea sa plec de acasa, intervine ceva. Ba un caca, ba un planset, ba o foame, ba vine cineva.
Ajung doar pana la mall. ZI de zi daca e nevoie. De acum doar acolo si acasa ma pot vedea cu oameni. Sau..foarte departe, adica plecare cu catel si purcel, cu aghiotantii dupa mine, plecare pusa la cale - cu plan bine gandit, cum e ala pentru paza presedintelui..Altfel, nu se poate. Nu pot eu. Si am obosit sa incerc si sa tot sufar de fiecare data, pentru ca mi-e jena de oamenii aia care poate ma asteapta. Unii poate inteleg, altii poate nu. Pentru cei care inteleg, voi pune in aplicare planul presedintelui si voi pleca mai departe de mall, sa ne vedem. Pentru cei care nu inteleg, nu am ce sa fac. Am incercat sa explic, dar nu crede nimeni, doara nu sunt prima cu plod, nu? Ei bine, sunt prima care e ingrozita de masina mea+copilul meu mic+eu la volan.
Asa ca schimbam numele din Rataceasca in Paniceasca. Si stam acasa cand nu avem cu cine sa plecam alaturi de noi in masina. Stam acasa si facem de acasa totul. Adica..scriem. Si deschidem usile, sa vina cine vrea la noi.

Nikon 3 ani

La fel ca si anul trecut, iata ca a venit vremea de sarbatoare si am purces cu mic, cu mare, catre Circ. Parul rosh (pregatit special pentru aceasta ocazie!) a fost asortat cu o pereche de pantofi cu toc la fel de rosii si cu geanta aferenta. Rosie, sa mearga cu margelele.
Prima mea iesire dupa nastere, fara Kate, cu papuci cu toc, cu oameni care nu vor sa vorbim despre copiii nostri, cu lume multe si pestrita (si straina! ce bine!!). Am plecat de acasa 2 mandre si ne-am vazut cu al nostru cavaler vrum-vrum venind el cu motorul (dupa ce noi deja intrasem si ne mingalisem printre straini). Spre deosebire de lansarea D90 care a fost de mare fitza, la Radisson, etc, etc, anul acesta s-a simtit criza:) dar totusi cei de la Skin au ales sa celebreze 10 ani de existenta (bravo!!) + 3 ani de Nikon in Romania.
Evenimentul a fost ok, nu pot sa il compar cu lansarea D90 pentru ca vorbim de 2 concepte cu totul diferite.
Nu am inteles insa de ce faci un eveniment foto la Circul de stat, in conditiile in care nu ai voie sa fotografiezi si sa folosesti fotografiile cu orice apare in spectacolul lor..Adica, sa fim seriosi, nu vorbim de Cirque du Soleil..si acolo pun pariu ca se fac poze:))
Gazda showlui, dragul de Horia Brenciu - am fost draguta si am zis initial "acest Sinatra al Romaniei" apoi mi s-a ascutit limba si am rectificat, numindu-l acest "Stefan Banica al Romaniei" - caci maniera de a face show m-a dus cu gandul la spectacolul lui Banica (singurul la care am fost, intr-un an, de Craciun - cand i-a luat foc unei fetitze parul de la o lumanarica..).
Dar! Brenciu e misto. Facand abstractie ca a acaparat TOT evenimentul, a fost ok. A facut chiar si dedicatii pentru domnii de la Skin si Nikon - piese alese, de la I've got you under my SKIN, pana la Another brick in the wall - se juca el cu numele domnilor - nu mi s-a parut fun cand a ales Pink Floyd, ma asteptam sa aleaga Jordy Dur Dur D'Être Un Bebe, pentru Jordi Brinkman - caruia trebuie sa ii dea un miel pentru cum i-a pocit numele..Brenciu e un MC ok si canta bine, mie imi place. Si imi place trupa lui, imi place ca ii simt ca se simt bine impreuna.
Numerele de circ au fost putine, dar ok. Cand eram mica, circul mi se pare URIAS, acum mi s-a parut mic, mic. Fetele aveau costume noi si frumoase. Si ele erau frumoase toate..Am avut emotii la numerele de trapez, o frica pe care pun pariu ca nu am avut niciodata cand eram copil si veneam la circ. Ma tot asteptam sa cada cineva si sa ne ingrozim toti! Ce ti-e si cu oamenii mari, ce tampiti sunt!
Apoi au venit tigrii. Obositi dragutii de ei. Doar un dresor, mai demult era si o madam leoparda care intra cu ei in cusca..Am mai cantat niste vechituri mereu la moda, apoi ne-am pozat superbele picioare si le-am pus pe fb..apoi s-a terminat.Cu confetti si cu un final potpurios al bandului, foarte frumos caci ne-a antrenat pe toti inainte de plecare:)

A fost galben, a fost dulce, a fost cu nuci, a fost cu tigrii:) Habar nu am cine face btl pentru Nikon dar in afara de catering totul a fost ok. Si cateringul e scuzat pentru ca e CRIZA si foarte putini mai aleg sa sarbatoareasca ceva..Aleg sa dea afara oameni si sa se planga, in schimb. Sau..toaca banii pe interese aproape personale si mai ard un tim bilding la munte unde isi cara si plozii si sotii, si uite asa se duc banii..
Multumim si anul acesta celor de la Skin si lui Nikon, caci I AM Nikon:) Bun sloganul, buna campania, bun Nikon. Si poftesc la un compact mic, unul care filmeaza hd, sa pozam si sa filmam pe baby K cum se face mare si merge cu mami la evenimentele din urbe.

ps - n'am poze, ce ciudat nu?:))))

Baby expo 2010

Am facut-o si pe asta. Inarmata cu toate 3 cardurile, cu copil la subtzioara si copiloatele zilnice, Gia si ma'sa, ne-am urcat in masina si am purces in 30 de grade catre pomul laudat, marele Baby Expo. Eveniment la care am mers anul asta, si mai merg numai la anul cand intru, imi iau scaunul pentru masina pentru copchil si apoi gata! Ies si dusa sunt!
Acest targ inghesuit nu trebuia facut in Sala Polivalenta. Este o chircitura de spatiu, cu dotari precare..Treptele alea nenorocite pe care le-am tot urcat ani de zile la nu mai stiu cate concerte..Nicio rampa, la un targ cu produse pentru copii! Au angajat niste feciori care isi rupeau spatele carand la carucioare pe scari, o porcarie specific romaneasca! Aia erau satui saracii, urci si cobori la carucioare zi lumina..
Pentru mine a fost primul targ, insa sincer va spun, prefer targul de motoare de la Romexpo de 1000 de ori! Aerisit, exemplare superbe (motoare si modeline hostesse desigur), muzica super, atmosfera super!
La Baby expo mai totul arata ca si Polivalenta, ponosit:(
Preturi bunicele, produse - tot alea pe care le vad in magazine si pe net (de unde altele)..
Am avut bucuria sa gasesc aici niste minunatii:) Poate, cu putin noroc, surioara (sau fratiorul lui Kate!) zisa Clara sau zisul Dimitrie Carolica (mwahahaha!) vor avea parte de ACEST carucior
costa cam 1000 de euro, dar e valabil 0-36 de luni si sunt precisa ca orice bebelus va arata super bine intr'ansul:)) Nu mai zic de mama care va impinge asa ceva prin parcurile urbei..O inchipuita!
Am gasit hainute foarte frumoase facute cu mult drag (se vedea) de la Ada Rose, aceleasi haine frumoase de la Zet, o multime de alte chestii pe care le vedem in toate magazinele (multe chinezarii..) si brandurile consacrate, Chicco,Bertoni, Nuk, Avent, etc, etc.
Dragut, nimic de zis, dar o inghesuiala! Mamicile parca sunt turbate frate. Nu imi placeau nici inainte de Kate, cu atat mai mult nu imi plac acum:( Doar pentru ca imping la un carut sau cara un plod in brate, li se pare ca totul li se cuvine, ca pot sa se bage in fatza la orice coada, ca pot sa vorbeasca tare si stricat romaneste, ca pot sa se matzaie la copil ca neroadele. Copilul e si el un om..un om mic. Uneori mai plange..frate dar unii copchii..iti vine sa o iei pe ma'sa la palme, ala urla din rarunchi de e mov la fatza si ea sta ca vita si se uita la jucarii cu o gaina, care de fapt nu e chiar o gaina, aaaaaaaa, e un caine, da, ala, ala care canta! Dar cu ferma vorbitoare nu aveti, ca pe asta il am, da, ala cu butoane, dar vrem unul mai bun. Ah..eu eram in fatza ei si asteptam sa vorbesc cu vanzatoarea?! Neh, exclus! Zi acolo cu gaina care era un caine, zi orice, cumpara si cara-te. Iar mama cea mai tare a fost la coada la gogosi. Gogosi care miros a vanilie, intr-o parcare in soare, cu o armata de gravide la cativa pasi si o hoarda de muieri care alapteaza si poftesc si sunt grase (caci au nascut frate!) si tu aduci acolosha GOGOSI, sa facem curul si mai mare. Cu sosuri de ciucalata si alte euri, sa moara Bubico..
Am stat la coada, se rasuceau fotzosicile in uleiul incins..in spatele meu un domn, cald. Nu tu mama, nu tu gravid, un barbat la 50 de ani care vroia si el ceva de mancare. Fix ezac cand imi venise randul, trag de caricior si cand colo ce crezi?! Durmea Katerinaka mea, rapusa de plimbarea du-te vino. Durmea acum la spartul targului, fix cand sa plecam acasa..Comand gogosile si mai stau putin, caci dupa cum va zisei, se "cocea". Cand langa mine auz:
- Da' cu branza n'are? A..numai cu dulce.
- N'are. N'are decat cu ciocolata si topinguri, dar nu sunt bune.
- Nici mie nu imi plac. Nu, nu sunt bune. Dar de ce nu are cu branza? Sau niste branzoaice. Eu am chef de ceva sarat.
- N'are. N'are decat cu ciocolata. Dar nu sunt bune. Are cu sosurile alea.

Doua mame. Surde! Ambele. Surde si neroade. Se uitau pe "meniul" format din 2 (DOUA!!!) feluri si nu se putea decide. Ce sa ia, ce sa ia? Sa ia sau de 8 lei sau de 5 lei? La 8 lei era cu 2 topinguri, la 5 numai cu unul. Si aaaaaa! Daca vrei, mai dai 2 lei, jang iti mai da un toping de ala care nu e bun, nu e bun.

Sunt calma. Ma stiti..Om bun. Dar se trezea fiara si imi era mila de ea, sa o trezeasca mamele acestea, asa ca..m-am intors cu perul rosh si ochelarii pe ochi si am zis:
- Puteti va rog sa vorbiti putin mai incet, abia s-a culcat copilul...
Am facut uz de arma suprema, copilul. Atac de la mama la mama. Aia nedumerita, care vroia "cu branza" s-a uitat mirata, apoi brusc nu a mai fost surda. Un miracol infaptuit pe loc!! La coada la fitzosele, mama fosta surda a vorbit incet si si-a cerut scuze. Cata muie mi-oi fi luat in gandul ei surd inca..Am luat gogosile inecate in sos de ciucalata si zmeura si m-am carat. M-a mancat in cur sa ma intorc sa vad, de la 3 pasi distanta, cu cele 2 mame uratele s-au bagat cu mega nesimtire in fatza bietului nemama om de cam 50 de ani..Si el, ca si mine, nu a inteles nimic. Cred ca ii era jena sa zica ceva. Cum sa te pui cu 2 mame?! Adica de la mama la mama, merge..Dar altfel..nu. Nu merge.
De asta nu ies in parc. De asta nu ma duc unde sunt mame. Altele decat mine, sora mea si inca maxim 5 mame ok pe care le stiu si pentru care garantez. Nu imi plac nebunele. Nu tin sa ma trateze nimeni altfel, caci nu sunt mai cu motz pentru ca am copil. Am copil pentru ca mi l-am dorit extrem de tare si pentru ca il merit, e jumatatea mea, familia mea, viata mea (parafrazand-o pe Nikita - la Mondenii desigur - Kate e "viatza mea, sufletu' meu). Nu e o arma copilul meu, nu e un instrument de santaj pentru oamenii care sunt la o coada inainte mea, sau vor sa ia liftul si sunt primii la usa, sau ..oriunde. Dar! Daca eu is prima, mars! Ma bucur cand cineva ma vede cu copil si imi ofera locul, dar nu as flutura-o pe Kate doar ca sa se simta cineva si sa se ridice..
La targul asta erau prea multi copii, prea multe carucioare, prea multa nebunie. Probabil ca asa trebuie sa fie, insa cred ca mai civilizat era sa fie organizat la Romexpo, sa fie spatiu, sa fie cumva facilitat accesul armatei de femei cu pici.
Ah! Ce am vazut frumos au fost taticii cu marsupii! O multimi de tatici care purtau bebelusi (mici, mici, mici cum era baby K cand nu devenise inca domnita Kate) in brate, bebelusi care dormeau si pareau si mai mici pe langa taticii aia:) Si am mai vazut minuni la Chicco (si am luat pentru fete o super masina!!

O masina cu care sa se plimbe prin casa toata ziua! Abia astept sa le fac poze graselor mele!Cam asta a fost jumatatea mea de zi de "mama". Draguta, daca ma gandesc acum, dar PREA OBOSITOR!
Am decis..pentru plozi cel mai bine e sa cumperi de pe net, sa vina acasa totul si tu numai sa bagi cadrul in pioes si sa semnezi o foicica. Asa ar fi o lume ideala:))
Bine ca jumatatea de zi s-a dus repede, caci..seara a fost alta mancare de peste.