eu sunt o pacifista. convinsa. scriu cu spume, scriu si scriu si scriu si apoi..sterg si ma umfla rasul. nimic nu ma poate face sa public tot ce scriu. pentru ca in timp ce scriu, la picioarele mele, leganata frentic desigur, doarme printesa Kate.
si tot ce am sters nu se compara cu nimic, pentru ca in spatele tuturor nervilor este de fapt o suma de bani care de fapt este o necesitate si atat.
am o teorie. ne ingrozim ca ne taie Boc banii de mame, pensiile, salariile, etc. Ca vom muri de foame. Teoria mea suna asa: de ce sa ne temem asa de tare de toate cand in fapt singura teama trebuie sa fie aceea de cutremur. Al mare, de o sa vie. Pai cutremurul rezolva tot. O parte o mierleste, clar. Blocurile vechi, vai de ei. O buna parte clar o mierleste. Restul raman, vai de ei, durere multa. Ajutoare cat cuprinde, stirile vor vuii, bietii romani cum au fost ravasiti de calamitate. Care Boc? Care bani?! Care criza?! Sa vezi solidaritate!
De aia eu zic ca micul meu razboi este o formalitate si deci voi face aceasta formalitate in asteptarea cutremurului. Care va veni si suma mea de bani va parea un cacat pe langa toata suferinte si ororile pe care le vom trai. Eu sper ca nu. Prefer muia lui Boc si toate taierile unui cutremur care ne-ar trezi la viata si ne-ar provoca sa vedem ce este cu adevarat important. Dar..Dumnezeu stie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu