Daca micuta Kate este viata mea si eu am ramas eu, dar ea fiind viata mea, rezulta ca eu devin ea. Ceea ce intr-un fel este minunat, in alt fel ea era eu si eu eram eu. Mi-am revizuit optica si am lasat copilul sa fie el in interesul propriu de a redeveni eu. Eu cu grijile mele de femeie, nu mai putin mama, dar mai mult femeie. Eu cu muzica mea, filmele mele, visurile mele. Eu cu grijile mele de om, sporite de grijile de mama, dar cu grijile toate vietuind decent impreuna. Ma uitasem intr-un colt. Nu ma uitasem fizic, inca imi fac creasta si ma dau cu sclipici, in dorul meu de vara bronzata, ma uitasem in mine. Copilul ramane cea mai frumoasa realizare a mea, dar ma gandeam ca as face ceva nou. Un curs de dans popular. Un curs de greaca. As invata pentru mine, ca asa ma impinge de la spate o campanie de la tv. As invata sa croiesc si sa bucataresc, nu doar pentru ca deveni croitoreasa sau bucatareasca, ci pentru a stii ceva mai mult decat stiu. Daca este ceva ce imi doresc cu adevarat, ei bine..CRED ca imi doresc sa fac food styling, dar nu asa, spray dat pe o salata si vashti in cadru..vreu sa stiu sa fac sa curga rauri de ciocolata si grauntze de gheata pe sticle de bere.
As mai vrea sa stiu sa gatesc minuni, mai bine decat stiu acum. Sa stiu sa tai un material dupa tipar..chestii de astea casnice. As face orice sa nu mai am niciodata un sefutz care sa mi uciza neuronii.
Iubesc viata asta in ultima vreme..Nu stiu daca am mers la culcare in ultimele luni fara sa multumesc in gand, minute in sir, multumiri pentru tot ce mi-a oferit viata pana acum. Multumire si iertare. M-am linistit. Mai am un singur lucru de facut, atat. Si nu e cel mai simplu lucru, dar o sa il fac. Trebuie sa invat sa nu mai vad ceea ce ma deranjeaza. Altadata a mers, o sa mearga si acum. Pana la urma totul se reduce la noi. La mine si la micul om din viata mea. La noi, la mine si la omul drag. La noi, la mine si la familia mea. La noi, la mine si la prietenii mei.
Cineva mi-a spus asa: nu are nimeni nicio vina, tu ai ceva, de la tine este. Cand vei intelege, o sa mergi mai departe.
La mine nu e asa. Eu stiu cine are o vina stiu si vina. Si merg mai departe, intelegand ce s-a petrecut dar fara sa uit sau sa iert. Sa ierte Cel de Sus. Uitarea e buna, dar prefer sa nu uit nimic, daca nu uit, o sa stiu de ce sa ma feresc in viitor, nu?
Viata este minunata. A fost nevoie de un zambet.
Aud hohote de ras. Incepe razboiul, live, la tv. Si totusi, indiferent ce se va intampla, viata ramane o minune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu