Oribilitatea maternitatii

Am cateva prietene gravide. Multe. Insa una singura m-a facut sa pun mana sa scriu. Diana. Intr-o zi a dat nas in nas cu o mamica de cartier, care s-a gandit sa ii ridice moralul (e de stiut ca toate gravidele sunt asa, mai sensibiloase, mai obosite, mai fragile)..tipa aia, fiind deja mama, presupunem ca fusese gravida si stia starile cu pricina. Cand colo, ce crezi? Se apuca "mamica" de cartier sa se planga, sa ii spuna gravidutei cat de nasol e sa ai copil, ca de fapt e ...oribil. Si dai si plange-te si vorbeste, si vorbeste. Pepenasul saracul, ce sa mai zica?
Eu abia am asteptat sa isi termine povestea ca sa incep eu sa turui, si am avut de zis, si de dulce, si de ma'sa si de capul ei.
Asa ca ma simtz nevoita sa clarific niste aspecte si aici, avandu-ma pe mine ca subiect, nu de alta, dar sunt cel mai aproape de mine insami si deci ma dau exemplu.

Sa ai un copil este minunat. Nu spun ca nu e greu, ca nu iti vine sa iti iei campii, ca nu ai zile in care ai vrea sa pleci de nebun, insa..zilele astea sunt de fapt minute si trec repede. Asa de repede incat uiti ca au fost. Cea mai grea treaba cu copilul nu este cand se naste, si asta trece repede si se uita. Nu e greu nici cand are colici, nici cand te trezeste din 2 in 2 ore, nu e greu nici macar cand urla si nu se mai opreste si e rosh tot si iti vine sa il iei de craci (ca in desene) si sa ii dai un sut in cur. Nimic nu se compara cu cat este de greu cand ghemul e bolnav. Atunci, pe romaneste zis, te-ai cacat pe tine. Si boala nu inseamna sa zaca, o "boala" e inclusiv cand iti pica in cap copilul, sau il scapi, sau se loveste cu lantzul cu care tu ii prinzi suzeta (isi da asa una in dinti si incepe sa curga sangele). Ei bine, cand zic "te-ai cacat pe tine", nu mint. Ti se taie rasuflarea. Uiti si nastere si colici, uiti de soacra-ta care te invata sa ii dai apa copilului si danonino, desi saracul copil nici nu stia sa stea la oala, uiti de barbatul care nu a pus mana in viata lui pe un pampers sa il duca la cos, uiti de tot si de toate. Ala e greul. Si e greu si cand ii curg mucii mai mult de 2 zile, si cand face febra si tu nu stii ce se petrece si dai din colt in colt, dar UITI si asta, caci descoperi ca in spatele febrei se iteshte din gingie un coltz mic, alb (care va trezi groaza in tine de cate ori vei alapta). E greu. Este asa de greu incat ma umfla rasul, caci fac ce fac si imi vine sa scriu despre cacare. Este oribil cu copil mic. Mai ales cand nu face caca 3 zile la rand. Da..e oribil..Dar ce petrecere iti vine sa dai cand FACE! Cum iti vine sa strigi pe net ca vidra cea mica si capoasa a parasit scorbura!! Da, e groaznic de nasol cu plozi..
In engleza suna mai bine ce o sa scriu acum in romana: mi-e mila de mamele care nu stiu sa se bucure de orbililul maternitatii..Mi-e mila ca nu a avut cine sa le ajute sa uite mai repede toate grele prin care au trecut si ele si mamele lor la randul lor. Caci, ce crezi?! Toti avem o muma, una care nu a avut pampers si babydelice si infacol si sabsimplex si marimer de muci si alte cacaturi care noua ne fac viata de proapspete mamici un RAI! Mamele noastre nu au avut carucioare care leagana copilul, muzica cu proiectie pe tavan la patut, nu au avut hainute Hello Kitty si balerini si tot ce are Kate in sertar de la oamenii care ne iubesc..Si totusi ne-au crescut exemplar. Cel putin pe mare majoritate a oamenilor din jurul meu..
Si Kate e ciufuta. Si in primele 2 luni mi-a albit restul de par care mi-a mai ramas dupa ce am plecat din spitalul ala nenorocit. Pana la botez a fost o nebunie, dar mama mea a fost si mama mea si mama ei..Mama mea a facut in asa fel incat eu nu am stiut ce e aia depresie (ah, ca am pisat ochii la spital cateva zile, ca am mai avut asa niste tentative ...vax albina..).
Toti plozii plang. E normal. Nu e vina lor, ei nu ne cunosc, nici noi pe ei de fapt..Pana te imprietenesti cu copilul tau, dureaza. Dar nu stiu daca exista prietenie mai frumoasa si dragoste mai mare..Nu stiu daca toate mamele sunt ca mine, insa eu asa simt. Picea asta e omul meu, e omul meu 100%. Si eu sunt omul ei. Da, ma trage de par. Imi da caciula jos din cap, desi stie ca sunt bolnava, imi baga degetele in nas, in gura, in buric, ma cerceteaza si ma purica. Si eu pe ea. In plus eu ii bag apa in ochi de fiecare data cand ii fac baie. Ma enerveaza maxim ca o apuca plansul cand plecam la cumparaturi, dar imi trece pentru ca stiu ca in masina o sa adoarma..In cele mai multe cazuri stiu exact de ce plange. Simt. Sau..daca nu simt, are gaze si o deranjeaza..Dar suna mai misto asta cu "simt".
E foarte greu sa cresti un copil..Nu stiu cum sa va spun dar sunt pe net destul de mult timp..si gatesc mancaruri super bune si inventez inca feluri de mancare si fac si prajituri si nu, nu sunt wonder mom, locul ala e luat de o gagica, stie ea care, nu dam nume:)) Deci unde e greul? Ah! Nu am "viata sociala". Adica nu pot de beu:( Nu pot sa merg la toate concertele la care mi-as dori sa merg. Nu pot sa ies in club si sa pierd noaptile in baruri. Nu ma mai vad asa de des cu oameni cu care obisnuiam sa ma vad. Asa, si? Si nu am un barbat "stabil". Asa, si?! Do I need anything?
De fapt asta e faza..ca nu simt nevoia de nimic in plus:( Ba mint! Mama ce as bea o sticla de vinisor cu Andra..Atat. In rest, nimic. Nu suspin decat vag dupa un eveniment pe care l-am ratat, dar de care ma bucur vazand un clip pe youtube..Nu mi-e dor de baruri, desi regret ca s-a inchis Plantersul..nu mi-e dor nici macar de oameni, pentru ca de cine mi-e mie dor, mie dor, mie dor (cum zicea slagarul de pe vremea primelor manele romanesti de succes) sunt oameni cu care de fapt reusesc sa ma vad. Si cu cine nu ma vad, imi rezulta ca nu ma iubeste deci nu vrea sa ne vedem, deci "la revedere", am zis, am zis.
Unde e oribilul maternitatii? Reiese din cele de mai sus ca e oribil? Cica o sa fie foarte greu cand o sa inceapa sa mearga. Eu ma indoiesc. De 9 minute are 7 luni. Se ridica in piciorele, tremura din oasele ei mici dar se tine, e batzoasa. De la masajul pe care i l-am tras de cand s-a nascut. Rade non stop. Se tine de mine si topaie. Cand o sa vrea sa mearga, o sa invatam impreuna. O sa ii leg o funiuca de picior sa nu o pierd. Sau o leg de mine, sa mergem lipite. Cat de greu poate sa fie frate?! Asa de greu incat sa uiti sa te bucuri? Sa nu poti sa vezi cum se ridica maimutica din cur in picioare si sa apreciezi evolutia de la brotacel la om?!
Mie aceasta fetita mi-a facut viata un vis. Nu stiu daca vreodata am avut un job mai misto decat asta. Asa, cu norma intreaga. Daca as rezolva cu mucii si cu cacarea, mama ce frumos ar devenii totul!
La final, ma inclin in fata mamelor noastre. Eroine neica! Noi suntem niste norocoase ca le avem pe ele:) Si ca am nascut in anii lui servetel umed si aspirator "batista bebelusului"..Pun pariu ca pe vremuri mucii nu erau asa..o drama:)

Acum ne culcam. Adica eu. 7 luni doarme deja de ieri.
La multi ani iubita mea! Ce bine ca e iar ziua ei, iar petrecem, iar ne desmatam!! Poate tragem chiar si o parada modei!