Dupa chipul si asemanarea

Cand eram mica radeam in continuu. Toti picii rad, insa doar o fetitza stiu care rade asa cum radeam eu. Maria. Care imi si seamana..Ieri ma uitam la ea cocotata la ta'su in carca, in brate Mircea il tine pe Theo, care are un an si nu are stare. Si el rade, rade ca un soricel si scoate asa un sunet din gata. Mi-au bucurat ziua de nume..asa cum mi-am dorit.
Dar sa reviu. Maria e mini-me-ul meu. Cand avea patru ani eram o "zgubilitica". De fapt as far as I remember am fost un copil fericit. Pentru ca mama mea era tanara si iubita, fericita. Pentru ca mama mea statea acasa si citea toata ziua. Avea un bibliobus in fata blocului de garsoniere de unde isi lua carti. Mama mea era un copil, avea 18 ani jumatatea cand era insarcinata cu mine. A avut parte de noua luni in care a citit si a ras si tata a alintat-o. Ca era fata lui. Vic intreaba destul de des daca o sa fie frumusica fica-mea. Ei bine dupa chipul si asemanarea, Kate o sa fie asa cum arat eu in pozele de mai sus. Blonda ca un pui de gaina, cu ochii caprui, razanda toata. Si desi a albit tata..o sa aiba si cu fie-mea poza in brate.

Multumim frumos pentru ochii albastri si parul cret, dar azi avem o zi in care spunem pas genelor lui Victoras si pastram pentru Katerina zisa si Sabina ce e mai frumos in neamul meu oltenesc de oameni care joaca in hora si rad si se bucura de fiecare pala de vant.
Acum e momentul in care terminand de refulat ma ridic si plec spre casa mea unde ma asteapta o armata de oameni si o masa plina de bunatati.