Cum mi am petrecut sfarsitul lumii

Daca vineri am inceput frumos cand l-am pupat pe Alecs (Feliz cumpleano amigo!!) si am rezistat pana la 2 dimineatza desi ma trezisem la 5 dupa fix alte 5 ore de somn, sambata a fost ziua nefasta. Am bolit si bocit, mi-am inchis telefonul pentru prima oara in multi ani, am refuzat sa ma dau jos din pat si ..atat. Cred ca numai venirea Donei acasa m-a facut sa lupt cu mine si sa fiu ok azi, duminica.
Dupa ore bune am reusit sa ajung acasa unde i-am gasit pe ai mei distrusi dupa ce vazusera la tv stirile cu minerii de la Petrila. Eu am trecut pe langa o masina rasturnata aproape de Unirii..

Nu imi iese So din cap..visele mele s-au transformat in ceva ciudat, aproape mi-e frica sa adorm. Parca urmeaza sa se intample ceva.. Acum o vreme cand Andra povestea ce panici are eu o imbarbatam si ii spuneam ca e totul in capul nostru, insa dupa orele de somn de vineri si durerea pe care am simtit-o toata sambata ma intreb: daca EU stiu ca e totul in capul meu, daca EU stiu ca visele sunt doar vise, de ce doare asa de tare tot?!
Dona mi-a zis ca daca nu m-ar cunoaste si doar m-ar citi pe blog ar zice ca sunt dusa cu capul:) Noroc ca ea ma stie de atatia ani, nu? Probabil o sa fac o vreme o pauza de scris. Sa vedem pana unde merg visele si cum se rupe realitatea de ele cand mirosul de cafea imi aduce aminte ca sunt bine, ca Sabi, mama, tata sunt bine.
O sa invat sa las ce am pierdut sa plece, cumva. O sa fac cumva sa inteleg ca unii oameni nu sunt in tari straine si de asta nu ne vedem..O sa incerc sa nu ma mai mint ca cine a plecat de langa noi a plecat pur si simplu, ca nu e vina nimanui ca au loc accidente..e doar soarta, nu-i asa? Aia care le face si desface.
Stii So..poate ca vii in toate aceste vise ca sa ma faci cumva sa inteleg niste lucruri. Poate ca visand ca pleci din nou noi o sa te lasam sa te odihnesti..Iarta-ma. Iarta-ma pentru insula ta, pentru negare, pentru tot..Mergi in locul acela cu verdeata, de unde a fugit toata durerea si intristarea..Poti sa ma vizitezi in toate visele, sa radem, sa ne canti, sa povestim, orice..Dar nu mai veni doar ca sa pleci din nou. Pentru ca in nici un vis insula ta nu este si nu stiu de ce au disparut sirenele si unde sunt batraneii care te-au gasit si au avut grija de tine.
Iarta-ma.