Povesteam prin august cum s-a maritat picea de soru'mea. La doua zile dupa nunta ei am plecat in Thassos in propria-mi luna de miere. Azi dimineata la 7 am urcat picea in tren, cu catel si purcel. Pana acum numai eu am plecat de acasa. Intai m-am mutat cu Bozzo, apoi m-am mutat in Franta si de prin 2004 martie am revenit acasa. In rest am plecat in vacante, insa fara sa iau tot cu mine. Hm..nu am inca reactie la plecarea ei caci fiind mereu la birou ne vedeam seara inainte de culcare si ne mai impungeam dimineta cand intram la ea in camera sa ma imbrac. In afara de micile certuri de fete nu stiu daca in ultimii ani am avut vre'o cearta serioasa..Ceea ce ma sperie acuma, caci daca si ea a plecat de acasa eu pe cine mai deranjez dimineta? Cui ii mai sterpelesc din parfumuri, haine de fetitza, etc?! Cineva imi zicea: lasa fata sa zboare puiul, nu fi egoista! Faza e ca puiul care a zburat primul e ala mai mic, care inca pare ca nu are penele crescute destul:( Sper sa ii creasca repede si sa invete sa dea tare-tare din aripi. Cat de departe e Timisoara?! Cam ca Thassosul nu? Pfai! Doua chestii pe care le iubesc asa de tare sunt departe - soru'mea si insula..
Cred ca cel mai bine era ca la 18 ani sa plecam de acasa amandoua, sa mergem la facultate la Craiova (cum am visat eu candva) sau la Timisoara, Arad. Chestia asta cu statul acasa cu mama si tata pana la batranetze face orice despartire sa fie si mai grea. Insa cum sa ma gandesc eu acum sa ma mut cand ai mei si asa vor simti casa mai goala?! Insa am propus altceva. Lui tata desigur, caci el e asa ca mine..visator: vindem tot si ne luam o casa pe insula unde sa stam toata vara. Eu fac copii si scriu povesti, mama gateste si are grija de plozi si tata..tata da la peste caci nimic nu il face mai fericit. Si iarna? Iarna venim acasa. La casa noastra mica de la bunica - zice mama asa: Casa parinteasca nu se vinde niciodata!
Pana ma prind cum e sa stau singura in casa o sa ma apuc de treaba. Si cand m-o apuca amocul ma urc in tren si in 8 ore sunt la pice acasa..
Dacă m-aş pricepe să spun cât de mult îmi place cum scrii (şi ce scrii), ţi-aş spune-o :)).
RăspundețiȘtergereEu am ţinut-o tot într-o fugă de acasă, încă de la 18 ani: Cluj (4 ani), Bucureşti (2 ani), haltă acasă la Deva (3 ani), Chicago (5 ani) şi acum simt iar nevoia să o iau din loc. Păcat că încă n-am hotărât încotro. Nu ştiu ce o fi cu elasticul ăsta care mă trage spre casă, ia să mă ocup eu de el.
Dar cred că nu e vorba de casă în sens de loc fizic, e vorba mai mult de munţi, dealuri, arhitectură şi anturaj.
@ amalia - si eu am tot plecat dar nu cred ca m-am gandit de fapt cat sufera cine ramane in urma:) lasa ca toate se rezolva, e bine ca avem un ACASA undeva:)
RăspundețiȘtergereExact, nu m-am gândit nici eu că rămaşii suferă. Numai când mi-a urlat fata care pleca împreună cu părinţii mei spre o vacanţă în România, un urlet de se cutremura cămaşa pe aeroport, numai atunci m-a lovit măciuca înţelegerii. Dar lucrurile chiar se rezolvă şi cred că valul ne pune pe direcţia bună, uneori aşa, mai pe ocolite.
RăspundețiȘtergereTimişoara e frumoasă, de acum vei putea merge acolo cu mare drag :)).
io zic ca sa pleci odata de-acasa!hai!
RăspundețiȘtergere