Despre cum nu imi place mie de nimeni..

Cred ca mi s-a stricat ceva. Un surubel este slabit si din cauza lui mi se duce naibii viata, nu ma prind unde este surubelul, nu stiu care este unealta cu care sa il strang. Toata lumea m-ar cupla (vreau, nu vreau) cu cineva..desi eu strig tare ca MI-E BINE! Si desi nu imi este bine mereu, nici nu mi-e greu..

Imi zice L acum o vreme: fata! te cuplam cu X, este foarte misto. Am ras si mi-am dat seama ca nu ar strica sa cunosc oameni noi. X era misto, dar nu stiu cum naibii surubelul a scartait tare si X a disparut la fel de repede cum aparuse.
Apoi O zice sigura pe ea: musai sa cunosti pe M, fix ca tine, nebun, tenesi la costum, masini, etc.

Si eu (cu surubelul meu defect) am zis, la naiba, nu imi trebuie sa cunosc pe nimeni, imi scartaie un surubel si nu pot sa plac nimic.
G a aparut razant, mi-a adus aminte cum este sa te iubeasca cineva, apoi Tzac! surubelul! Si G a disparut, lasand in urma-i parfum pe perna..

L-am vazut pe M si mi-am dat seama ca O avea dreptate. Si ca M era ok, M era inteligent, viu, misto, nebun..ca mine..etc.
Si ma gandeam, al naibii surubel, de ce nu scartaie deloc ACUM??
Ah! Pai da, cum sa scartzaie surubelul? M are o iubita, mie si surubelulului ne place cu adrenalina, cu sange pe pereti.
Cum sa scartzie nemernicul de surubel la un barbat care e luat si indragostit lulea? Neh..Surubelul are o problema si din cauza lui si eu. Nu e vorba ca nu imi place de nimeni, ca nu vreau pe nimeni. E mult mai grav.
Eu il iubesc pe EL pentru ca e imposibila iubirea asta.
Imi place ce M pentru ca e "luat", nu mi-a placut de X pentru ca era "la dispozitie/dornic/liber"..whatever, la naiba cu surubelul, futu-i mama masii de treaba.

Trebuie sa gasesc unealta care sa stranga surubelul caci nu il mai suport!