Am ajuns acasa. Ziua nu a fost cea mai lunga , insa a fost cea mai ciudata. Cineva m-a intrebat ce zodie sunt si cand am raspuns mi-a raspuns de parca zodia mea era raspunsul tuturor problemelor: de aia esti asa de sensibila. Ma tot gandesc..cam cat de sensibila sunt? atat de sensibila incat prefer sa ma uit in ochii oamenilor care ma "lovesc" si sa ma umplu de pete si sa imi fie rau de nervi? atat de sensibila incat sa cred ca daca spun ce am patit sau ce problema am, problema o sa se evapore? atat de sensibila incat sa urlu in mine si sa manac cu noduri dar sa rad la masa? nu stiu daca sunt sensibila. am crezut ca am invatat deja fiu nesimtitoare sau nesimtita, sau sa ma doara fix in dos. Nu ma doare in dos. As striga precum George Mihaita ca "ma doare in cur", dar cred ca nu se cade sa spun asa in public. Ca ma doare, nu ca IN CUR. Azi cand a plans Daneza si o tineam in brate, asa mica cum e ea, ma gandeam: cum poate sa planga un om pentru nesimtirea altora?! O intrebam obsesiv: a murit cineva?! Si acum imi dau seama. Eu nu as mai plange decat daca ar muri cineva. Ala ar fi un plans sincer. Restul sunt smiorcaieli de munca, de amor sau de fitze. Da bine sa mai pishi ochii. Barbatii urasc sa vada femei "plangande". Eu nu mai plang decat dupa cei care nu mai sunt sau de dor..si daca moare cineva. Apoi plansa cea mica mi-a spus ca ea e "vaca lui Pacala" si mi-am dat seama ca orice problema din lumea asta poate sa dispara daca esti "vaca lui Pacala"! sa zici asa, cate un MUUUUUUUUUUUUU :)) (ea joaca acest rol intr-o piesa pentru copii - cat de cool e sa fii vaca lui pacala!!)
Sunt atat de sensibila incat acum, singura in noapte ma gandesc la cele 1853 de replici pe care as putea sa le dau celor din jur, daca nu as fii atat de sensibila.. Dar sunt. Sensibila incurabila. Unul dintre taximetristii care ma ducea acasa mai mult moarta decat vie in epoca de trista amintire a crizelor de bila, mi-a spus intr-o seara: "Mah tata, tu trebuie sa inveti sa nu auzi oamenii care iti spun chestii care te fac sa suferi. Tu trebuie sa devii o mare nesimtita. Nu e pacat de o fata asa de tanara (cum eram eu pe vremea aia:)) sa fie bolnava?". Trebuie sa gasesc o definitie buna a acestui cuvant. Trebuie sa descopar nesimtita din mine. Vorbesc precum un birjar, numai ca martoaga mea e un poneius negru cu volan. Pe platou imi inghit o parte din expresiile care imi fulgera mintea, pentru ca de cate ori imi doresc sa injur, in glasul meu o simt pe nebuna aia si nu vreau sa am nimic din altcineva in mine. Suntem mici maimultele care luam ce e rau in altii...Mi-e sila. Si mila. Si iar sila.
Noapte buna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu