Corespondente

Azi ascult Cesaria Evora, pentru prima data de cind am venit.. inchid
ochii si sunt la Vama, la Ovidiu, e sase dimineata, soarele abia se
naste, greu, mare si rosu, e atit de liniste, doar Cesaria murmura
incet, soptind, e atita durere in ea, e glasul nisipului si-al marii.
Atita singuratate ma incovoaie, ma string sub patura pe banca de lemn,
sorb din ceasca de cafea de la Mitocani si trag din tigara, cenusa ei
e tot ce ramine real din mine..
Ma gindesc la lucruri pe care le-am iubit si nu mai sunt sau nu m-au
iubit .. ma vad valsind pe insula asta pustie, valsind cu tine, suflet
pierdut, la fel ca mine.. noi, doi Crusoe, esuati in marginea
pamintului, singuri si goi, Adam si Eva.. sarpele ia glasul tau,
Cesaria, si cinta valsuri vechi.. iar noi uitam cine suntem si valsam
ca un singur trup catre moarte.. si, fara sa te vad, te simt alaturi,
o umbra calda, un val ce ma inveleste tandru, sub umbrelele de stuf
ce-mi acopera pudic vederii partile intime ale marii, rosind sub
soarele enorm si copt.. Si apari de nicaieri –din mare?- zimbesti si
lumina din ochii tai arunca scintei in nisipul fin de arama. Imi
intinzi mina si o aureola de aur iti acopera fruntea si parul.. Nu
spui nimic, insa linistea e atit de pura incit iti aud gindul si vin..
mereu..
Sorb din cafea si zimbesc.. visez ca nu ma pot trezi din vis, prinsa
in paienjenisul irisului tau, aripile mele sunt corzi dureroase ale
viorii Cesariei, vibrind o data cu tine la fiecare atingere. Inspir cu
toate simturile acordate intr-un minor nestiut seva din care se nasc
cintecele ei, aroma ta, a marii. Si e atita iubire si-atita durere in
acelasi timp in toata aceasta liniste.. aud insula suspinind si valuri
despletindu-i lenes plaja, si pasii tai tot mai departe, mereu fugind
cu fiecare val tremurind nehotarit, muscind cu fiecare privire in urma
cite o parte din carnea mea, rupind o farima de plaja si dor.. lasind
in urma jertfa de pietre pretioase, dorinta si scoici moarte.. si nu
mai suntem trupuri, suntem doar plaja si mare.. si iubire care nu
sfirseste niciodata, perpetuum mobile etern, un val care-mi uda
buzele uscate si altul care-mi fura sufletul putin cite putin, cite un
fir de nisip la fiecare pas.. un rasarit care mi te reda, insingerat
de dor, si apusul care te trimite inapoi, in moarte absurda, scurta..
Uiti mereu drumul de intoarcere, doar scoicile si pietrele iti mai
arata calea inapoi dar tu, furios, le ucizi si le trimiti sa umple
golul din mine, sa nu-mi mai auzi glasul, fosnind nisipul de dragoste
si murmurind un vals atit de vechi incit nimeni nu si-l mai
aminteste..
Si peste toate astea, un cintec de vioara aluneca usor pe-un fir de
briza infiorata de atita tristete…

Nu stiu de ti-am trimis tocmai tie gindul asta pe care l-am scris acum
citeva zile.. sau poate stiu?

XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX


cateodata ma infurie soarta asta si lumea asta si plecatul asta peste
mari si tari in cautarea de "ceva"..si apoi ma gandesc ca de fapt ne
este scris sa bantuim tot cautand ceva pentru ca in final sa murim fara sa stim
daca ceea ce am cautat prin lumi si emisfere este de fapt acel "ceva"
...mi-a placut gandul tau dar te regasesc asa de trista in el..te vad
la ovidiu cu tigara si cafea, vad tot ce imi povestesti, dar pari
rupta de cele bune si trista..indragostiti de trista. de cine iti este
asa de dor in timpul unei melodii a cesariei? sa te intreb sau stiu ce
e in gandul tau? simt mirosul de alge si sare din vama, si parca ma
jeneaza usor intre degetele desculte un graunte de nisip de scoica
sidefie, si dinspre tine vine izul de cafea infuzata si ma imaginez
mestecand zatul..e frig acum in vama dar as risca un drum pana acolo
doar sa ma bucur de cele ce au fost. si sa bocesc singura de dorul
celor ce nu mai sunt...trebuie sa te mobilizezi cumva si sa ajungi la
vara la mare. stiu ca ai putea sa alegi sa vezi lumea cea mare, si
sincera sa fiu m-as bucura sa stiu ca ai plecat in caraibe sau in cuba
(unde trebuie sa mergi si sa il saluti pe fidel transmitandu-i
admiratia mea pt tinuta lui vesnic kaki)..trebuie sa incerci sa
asculti si alta muzica si sa imi scrii unde te vezi si eu sa iti spun
unde ar trebui sa mai mergi..m-am ramolit. nu ma simt mai batrana
decat de obicei, dar ma simt parca mai obosita. EL a facut 21 de ani
duminica. l-am celebrat la terminus, alaturi desigur de 100 de barmani
goi beti si ai nostri dragi: mirela si cornel, diana si boris, colegul
bojescu si colega mea mara..etc. ina nu a venit fiind la resita cu
andreea. a fost frumos si e frumos totul in continuare. nu am poze si
tre sa iti marutrisesc ca inca nu am intrat pe ofoto sa te vaz cu
colegii. acasa entul este mort de cateva zile desi l-am platit..cu
examenele am terminat elegant, pastrand o unica restanta pentru anul
scolar ce va sa vie, asa sa fie de prasila. in rest note mari si viata
minunata la scoala.
ti-am scris despre lucrurile zilnice ca sa ma rup usor de vama veche
si de ce e trecut. inca imi e dor de multe. si am tot zis ca o sa fac
diverse lucruri pe care nu le-am facut. si nu gasesc un cacat de timp
sa le fac. te pup mult si ma retrag in muzica pe care am luat-o de pe
net si in filmele cu care am crescut. apropos am luat: maria-mirabela,
undeva candva - ala cu dr. quinn si superman (hihihi), what dreams may come -
cu robbie williams, am luat unul francez f nou si f bun - sa mergi
sa il vezi: jeux d'enfants..si o sa mai iau amintiri din copilarie,
ala din 1964. cand vii acasa iti fac copii sa ai filme bune acolo,
macar cele romanesti! am cautat si toate panzele sus dar nu e de gasit
bag seama. te pup mult cu dor de acasa
ps - al naibii metrou trece mereu pe la tineretului de am facut scurta
la gat uitandu-ma dupa voi