Viata in ultima vreme

Am tot vrut sa scriu si de fiecare data a intervenit ceva si am renuntat. Am vrut sa pun poze, dar nu aveam text de pus langa si deci am renuntat. As avea ce sa scriu dar nimic nu mi se mai pare interesant asa ca..am renuntat.
Si totusi viata mea e minunata in ultima vreme. Incepe dimineata devreme cu un scancet. Ma intorc si vad un chip schimonosit, apoi un mini-superman se intinde, pup o manuta mica si zic sht, sht, sa nu planga, e foarte trist sa iti incepi ziua plangand, eu stiu caci demult visam urat si ma trezeam plangand. Si ea stie pentru ca eu ii spun si o mangai si o pup. Ea plange de foame. O iau in brate si o urmaresc in timp ce mananca, are ochi mari deschisi dar nu ma vede pentru ca de fapt doarme, doarme si zambeste in timp ce mananca. Desigur descrierea asta nu v-a impresiona neam masculii cetitori de blog care nu isi doresc copil, nu au iubite sau au contraire, traiesc cebaluind samantza pe diverse flori mai mult sau mai putin ofilite..dar eu nu pentru ei scriu, ci pentru mine, caci tare dor imi va fi de acest an in care Kate creste atat de repede, atat de repede incat pierd zilele si nici macat o poza nu ii fac..sunt prea ocupata sa o descopar incat uit ca voi uita etapele evolutiei ei:(
Si da, creste puiul meu. Ochii sunt clari, deja apuca jucariile, vrea sa se intoarca singura pe burtica, desi mi-e foarte clar ca manutele ei is fragile si nu poate sa se impinga in ele ca sa nu isi astupe nascul in saltea. Vrea sa stea in fund desi eu stiu ca nu e voie caci e inca devreme..dupa cum se uita la Gia cand mananca, presupun ca ar putea sa se infiga in bolul cu lapte si cereale, dar nu, nu e voie..
La 8 si un pic mergem afara. Eu is inca adormita, imi car spatele gol si parul roscat pe strazi care miros a tei. Kate impinge cu putere in carucior cu picioarele ei mici, rade, rade si ma striga, eu ii raspund la intrebari pe care nici nu stie ca mi le pune, ea ma intreaba in continuare, apoi, undeva spre 10 adoarme la umbra de salcam cu flori trecute. O luam spre casa si pe drum ma gandesc cum ar fi fost viata mea departe de casa, cu Kate mica. Oribil fara mama si ai mei toti. Frumoasa cu nisipul intre degete. Eu stiu ca mama mea ar fi venit sa stea cu mine pana ma asezam si ma obisnuiam cu bebelusul. Are un nume nou. Demult era OU. Mihai ma certa caci cica OU asta suna rau..A devenit K si apoi Kate. Acum ma uit la ea si e mica si speciala ca un bob de mazare, acel bob de mazare din poveste. Asa ca i se spune Bobitz. Bobul meu de mazare a tusit acum si se intinde in somn. Are parul ridicat in sus dupa baita, asa ii face mama ei, o face punk si ei ii place maxim.
Bobitzul sta in casa ferit de soare pana la 7 seara. In tot acest timp eu gandesc lucruri. Uneori gatesc, spal, cald, ii dau sa manance, fac curat, o frec pe net. Dar in tot acest timp ma gandesc. Paradoxal, mi se pare mereu ca trebuie sa plec la birou. Nu stiu daca e biroul meu cu Andra sau altul, insa am mereu senzatia ca trebuie sa ma imbrac si sa plec la munca, cand ma urc in masina, aceasta ia mereu drumul si imi dau seama la Big ca de fapt nu am un birou, ca in spate, intr-o scoica ramasa mica, e un Bob de Mazare cu gene lungi care mi-a facut viata altfel.
Am ratat o iesire cu niste fete dragi mie. Nu am vazut noul Sex and the City. Nu ies decat la crasma din spatele blocului si la o pizzerie de carter. Vad oameni rar si de fapt cei pe care ii vad imi sunt destul caci vad mereu aceiasi oameni. Mi-e foarte dor de cativa oameni dar stiu ca ei muncesc si stiu cum este, inca nu am uitat. Si viata mea desi poate parea monotona, este plina. Atat de plina incat abia am timp sa imi pun ordine in ganduri. Ma gandesc cel mai mult la Kate si la viitorul ei. Ah..ca sunt turbata de dor de mare..si asta o implica pe Kate, caci Doamne cat as putea sa ii povestesc odata ce m-as afla pe insula:)) Bietul copil, ce ar mai rade peste ani vazandu-si moaca mica in zeci de poze, pe coclaurile Greciei mele iubite..
Am planuri. Ciudat dar simt nevoia sa le scriu, caci ma tem sa nu le dau uitarii. Vreau inca sa invat greaca. Nu am bani de meditatii, dar pana mea, cat poate sa coste un curs?! O sa caut si vedem cum vin si banisorii. Vreau sa inteleg despre ce canta oamenii aia in taverne, cu un scaun sub fund si o chitara in mana. Vreau sa pot sa raspund cuiva care ma ia de mana si ma intreaba ceva apoi isi da seama ca nu inteleg si rade si zice in engleza:))
Vreau sa invat sa ma dezlipesc putin de Kate. Nu as da-o nimanui si stiu ca e defecta gandirea mea caci draguta de ea are si un tata. Sa zicem..(da stiu, citeste si zi in gand cu fuck off apoi treci peste caci tu stii ca noi te iubim la fel cum si tu ne iubesti). In afara de un tata, are si bunici, matusica, strabunici, unchesi si inca o multime de oameni care o iubesc. M-am blocat cand o gagica mi-a luat-o in brate si a inceput sa o pupe..Si ea saraca s-a blocat. Paranoia mamicilor m-a atins si nu vaz decat microbi, orice tuse ma sperie, picele mucioase sunt finut indepartate de carutz..Imi pare rau, nu e ceva ce pot sa controlez si de fapt..nu vreau sa controlez. Nu vreau sa ii respire nimeni in fatza. Nici macar tac'su. Paradoxal..mi-e drag cand e luata in brate si pupata si rontaita de "ai mei" (adica de cei pe care eu ii iubesc si care NU au microbi:)))
Mamele sunt duse, am decis.
Viata mea in ultima vreme este matriarhala si superba. 5 femei sunt in universul meu si doua is cele mai importante: Gia Palaria si Kia Melodia. Celelalte doua in afara de mine si muma'mea si soru'mea. Eu raman cea mai importanta persoana din viata mea in teorie, caci de fapt viata mea ii apartine in exclusivitate lui Kate. Si totusi asta nu ma opreste sa fantazez la masculi misto, sa imi roshesc unghiile si sa imi fac parul rosh (caci da..nu e de fapt blond ci este roscat ca la curul vulpii..dar sunt menajata de cei care ma iubesc si care imi zic ce bine imi sta:)))
Nu mi-e dor sa cochetez cu nimeni, cumva ideea de familie se reduce la mine si la Kate momentan si imi este destul. Pe cand va avea un an vom primi pe cineva langa noi, sa ne tie de urat si sa ne duca in vacante cu avionul si sa ne faca toate poftele. Asa cum am facut noi ani de zile altora. Am zis, am zis.
Ziua mea se termina cu o baie. Cu mai multe de fapt. Una e importanta caci e a lui Kate. Rade si desi ii fac aceiasi baie in fiecare seara, se sperie de fiecare data cand o asez in cadita, cand o sapunesc, cand aude dusul. Apoi rade. In fiecare seara e la fel. Bebe este preluat de mama intr-un mare prosop, apoi o imbrac si ii dau sa manance si..adoarme. Eu ma holbez la ea ceasuri. Mocuta ei ma fascineaza, caut sa vad ce s-a mai schimbat, cat a mai crescut. Nu vad nimic. E tot bobul meu de mazare, zi dupa zi. Desi hainele raman mici si ea ocupa din ce in ce mai mult loc in pat..
As vrea sa nu mai fie asa de cald ca sa pot pleca cu ea in lume:( Acum ma culc. E deja maine si nu a plouat deloc la noi..Oare Berceni city e ceva foarte departe de nu vine nimeni la noi? Caci daca e asa departe, vom gasi o cale sa ne ducem noi la nimeni..