Am lasat niste ganduri negre sa ma framante pret de cateva zile, saptamana trecuta. S-a simtit asta fizic si psihic, s-a vazut, s-a citit printre randuri. Am tot zis ca trebuie sa aleg ceva, ce este cel mai bine. Acum urma intrebare: pentru cine este in regula sa alegi? Eu, ce drept am eu sa aleg orice pentru oricine?
Pot eu oare sa aleg ce este cel mai bine pentru copilul meu, cand ea inca nu este nascuta?Am crezut ca da, am crezut ca "mingea este la mine" si ca sunt capabila sa inchid usile si sa spun GATA. Nu merge asa.
Am ales acum 36 de saptamani acest copil. Am pierdut un barbat pe care il iubeam. Probabil ca am iubit mai mult copilul nostru decat pe acel domn..Mi se pare normal, orice ar zice oricine. Pana la urma nu mi s-au dat 3 lucruri de ales, ci doua. El sau ea. Ea a castigat. Este de departe cea mai buna alegere pe care am facut-o in viata asta minunata. Apoi timpul si-a pus amprenta si lucrurile au evoluat. Fara ca eu sa pot alege de fapt vreodata ceva, pur si simplu lucrurile au luat-0 pe diferite cai, neasteptate. Au fost luni de fiere. Luni de minciuni, luni de chin si de dezamagire. Toate vor fi uitate caci trecutul nu poti sa il schimbi dat poti sa in ingropi undeva adanc. Asta incerc sa fac zi dupa zi. Sa ingrop tot ce m-a degustat si inca ma scarbeste..
Apoi mai are loc cate un episod si ma pregatesc sa arunc un piaptan in urma-mi si in locul lui sa rasara o padure deasa prin care raul sa nu ne mai ajunga..Si sa fugim, eu si K, departe de toate, doar noi doua. In fuga mea K tace si pentru ca eu nu rad, ea nu rade, pentru ca eu nu mai dansez, ea nu mai danseaza, pentru ca eu plang, ea plange..
Nu poti sa alegi nimic cat timp nu ai un piaptan pe care sa-l arunci in urma-ti:( Nu poti sa alegi fiind egoist. As vrea dar nu sunt eu asa. Daca trei suflete sufera, tu esti unul dintre ele si tot tu poti sa alegi, ce faci? Ce alegi? Ceva sa sufere doar 2 suflete? Sau ceva sa sufere unul singur? Si acela sa fie al tau?
Nu stiu cum merge cu suferinta mai bine decat alti oameni, toti sufera la un moment dat din diverse motive. Eu mai si scriu cand ma apuca si probabil ca unele dureri ale mele par altfel..Dar is doar niste dureri si Slava Domnului trec. Toate..
Copilul meu este foarte fericit cand este cu tatal ei. Discuta chestii care nu au nicio legatura cu mine, isi spun secrete, el o pupa, ea ii danseaza si il aplauda cand el ii mai toarna nu stiu ce povestioare..Legatura lor ma depaseste asa cum si pe el probabil il depaseste legatura dintre mine si minunea mea sfioasa..Mai avem asa de putin timp pana cand ne vom cunoaste toti trei..acum totul e o joaca, nu intelegem inca la ce sa ne asteptam, ce urmeaza, cum vor evolua lucrurile. Habar nu avem nimic. Degeaba fac eu supozitii si imi imaginez cum o sa fie peste 1 luna, 1 an, 10 ani. Nimeni nu stie. Poate doar ea mai viseaza in burtica un viitor minunat, nu stiu. O astept si nu imi mai bat capul cu griji care sunt insamantate de cuvinte auzite care nu au nicio insemnatate. Vorbe in vant spuse de oameni care nu inteleg ca eu si K nu avem nevoie sa auzim NIMIC rau. Ne ajung cele 36 de saptamani de ascunzisuri si minciunele puse sub masca unei protectii. Un om pe care il iubesti il protejezi nefacandu-i rau. Nu-l iubesti? Nu-l protejezi. Nu iti pasa. Eu am un copil de protejat chit ca trebuie sa-mi infing coltii in jugulara cuiva. Mamele inteleg.
Acum aleg sa ma bucur de o poveste, K danseaza, e in sfarsit fericita. Am avut un weekend in pat, la caldura, cu mancare buna gatita in doi, cu branzici speciale si fresh de portocale, aproape ca acum 6 luni..doar ca eu nu am facut mai nimic decat am asteptat sa se intample. Ba am facut ceva. Am fost mandra in cateva situatii. Nu ca o mama, ci ca o prietena speciala..sper sa invat intr-o zi sa nu mai fiu mamoasa cu masculii care NU doresc asta. Daca oi mai avea timp sa imi pese de dansii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu