Intr-o camara descopar cutii de metal vechi, de ceai, alte cutii albastre de tabla..eu stiu, candva am fost o printesa.
De asta am emotie cand ating cutia unei pudriere vechi care acum ascunde cuie mici, de asta imi stralucesc ochii cand descopar imagini ingalbenite de vreme.
Candva am trait un alt timp. Undeva, nu stiu unde. Poate aici?
Patul asta mare si cald, in care ma ghemuiesc in puf imi aduce aminte de ceva. Aici nu mi-e nici frig nici cald..Mi-e bine. Pare ca am Balcicul cu mine, oriunde ma duc..
Descopar cartea cu plante medicinale a bunicului, imi aduc aminte cum dadeam paginile cu mainile mici, usor, cu grija, nu cumva sa rupem o fila. Aceiasi carte. Doua cani de cafea albe, cu marginile albastra. Mirosul de "bunica" intr-un dulap care pastreaza pe umeras un halat de casa. doar bunicile au halat de casa din bumbac moale, imi aduc aminte ca al bunicii Ana era lung si incapeam in el si eu si Sabina..Halatul acestei bunici e mai mic. Si papucii ei..
Poate tot soarele asta ar putea sa ma faca fericita. Poate as putea sa las apa care tasneste si goneste porumebeii si piticii sa ma ude si as putea sa fac cumva sa nu imi mai pese de nimic..As putea sa iubesc din nou copiii, as putea sa ma uit la familii, as putea sa rad si sa ma bucur de tot. Si totusi nu o fac. E ceva care ma opreste si care ma pastreaza muta. Fara sa deranjez. Sunt un fin observator al lucrurilor pe care nu le-am vazut pana acum pentru ca am fost prea ocupata sa fiu EU in mijlocul atentiei. Dar acele lucruri exista.
Sunt mii de trairi intr-un loc. Un parc urias care se pierde in munte, copaci uriasi cum numai in povesti am citit, iarba proaspata, bogata, flori marunte..si eu nu sunt desculta si nu pot sa fug de toate.. Ma trage ceva in jos, desi eu sunt mai degraba genul de om care ar zbura ca sa vada parcul de sus.
Imi bate vantul in par..ce bine sa te fi gasit, ce bine sa te fi iubit. (Atat l-am parafrazat pe D. zilele astea..)
Daca as opri timpul in loc, l-as opri acolo, sub arini. Am o casa mica, cu o gradina mica si geamuri cu obloane care au inimi pe unde mi se filtreaza lumina diminetii. Am doi copii si o familie frumoasa. Asa cum am visat mereu. Si am cativa ani in plus fata de ziua de azi, cand imi amintesc de noi..sub arini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu