...humiliation?
Tot ce am crezut despre mine s-a spulberat ca un mit in cateva
secunde. Dorm acum. Maine voi pleca inapoi, intr-o lume minunata plina
de lucruri vechi. O lume in care am dormit in puf. Nu o sa inteleg
niciodata de ce trebuie sa ma intorc de undeva..sau de ce acest undeva
poate sa fie perfect o vreme si ingrozitor o alta vreme. De ce as sta
desi as pleca? De ce stiu ca pasii mei vor calca urmele altor pasi, si
nu fac un pas lateral ca sa incerc altceva? Ah..stiu. Pentru ca pasul
meu e paralel cu al tau. Pentru ca totul e minunat si apoi ingrozitor
pentru ca asa e cu tine. Si tu, tu nu ma cunosti.
Nu sunt cum sunt cand tu ma vezi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu