Victorious Dadster or not..

Nu am vrut sa scriu nimic in plus despre tatal copilului meu (in afara de micile chestiutze) pentru ca nu am vrut sa ramana nimic trista amintire. Am primit candva de la el un jurnal chinezesc, cu niste coperti imbracate in matasa, vechi..cu paginile parfumate de vremuri, cu desene in colturile paginii..
Acolo am scris prima oara intr-o zi, eram in masina, in fatza blocului bunicii lui Ou. Caci da, desi nu pare, OU are 2 bunici, la fel ca toti copiii de pe planeta asta. Vic era cu muma'sa si eu asteptam in 40 de grade, in masina. Am deschis jurnalul, l-am adulmecat si m-am speriat de paginile lui goale. Apoi am scris:
"Tatal tau este cel mai drag om mie de pe pamant."
Atunci OU nu exista. Poate ca ala a fost primul gand ever ca OU va fi copilul "datatorului de jurnal" (si de samantza desigur, sa nu uitam acest amanunt important).
Am scris multe. Era o scrisoare a unei mame catre fiul ei nenascut. Caci eu scriam pentru un baietel. Luni dupa a aparut OU.
Eu mi-am dorit cel mai mult din lume un copil, tehnic vorbind ORICINE a citit acest blog trebuia sa stie ca toata viata mea din ultimii ani s-a invartit in jurul copiilor. Da, eu am vrut sa am un copil cu barbatul care mi-a aratat ceva mai frumos decat o relatie bazata pe sex:) Am vrut sa am un copil cu un barbat care si azi ma alinta si ma cearta si apoi ma impaca. Nu am vrut sa am copil cu oricine. Sincer vorbind am iubit numai barbati frumosi, cu gene bune. Puteam oare sa fac copil cu oricare dintre ei?! Oh, da..si totusi nu s-a prins.
Cu Victorious m-am cuplat la final de martie. Ou va ecloza tot in martie, tot la sfarsit. Totul incepe si se termina acolo. Stiu. Si cand spun ca nimic nu mi s-a petrecut vreodata intamplator, eu stiu ce spun.
Am scris paginile in jurnal si in seara in care am aflat de copil..le-am rupt. Pentru ca "fictiunea" era realitate. Pentru ca tot ce scrisesem acolo putea sa fie REAL, era REAL.

Am schimbat povestea. Am rupt marunt fictiunea si copilul meu "varf de ac" a devenit o fetita. Si asa este si azi.
Jurnalul strange notele de plata de la analize, atat. Paginile goale ma sperie. Ce as putea sa ii scriu fetitei mele blonde ca un pui de gaina despre Vic?!
Fiului meu i-am scris mult. Copilul fictiunii mele stia ca tatal lui este un spirit liber, un aventurier, un inotator, un visator, un timid, un frumos..Ca a pastrat toate cartile copilariei, ca are jucariile de plumb inca puse bine intr-o punguta....si tot asa.

Fica-mea nu stie nimic de Victorious Dadster. Nu am fost in stare sa ii scriu nici macar un rand. Un cuvant. Nimic. Nimic, nimic.

De cate ori am deschis agenda m-am simtit vinovata ca am scris candva fiului meu neconceput inca..si in minte mi-au rasunat acuze..si apoi am inchis agenda si sunetele au incetat.
Dar azi mi-a scris Simona. Si mi-am dat seama de ceva. Eu nu trebuie sa povestesc fica-mi despre tatal ei biologic! Eu am agenda aia de la sfiosul de tati PENTRU NOI DOUA! Acolo o sa ii scriu poezii si o sa lipesc flori uscate si o sa pun amprenta talpicii si a manutei oului cand Oul o sa fie proaspat nascut:)
In jurnal o sa ii scriu chestii frumoase despre ce vad eu pe geam de cand ma trezesc si pana cand iau perna in brate si adorm.
O sa ii scriu despre povestile care m-au facut asa de fericita cand eram mica, despre melodiile care imi lumineaza zilele..O sa incep sa ii scriu lui Ou. Am primit de la tati asa de multe agende vechi, goale..minunate. Cu foile galbene de veme, abia asteapta sa primeasca informatii si bucurie acele pagini goale.
Agendele nici macar nu sunt de la Vic..ci mai frumos, de la bunicul lui Victorious..despre care am putea sa ii scriem lui Ou asa o poveste frumoasa..Asa da personaj despre care sa vorbesti..Caci bunicul L a colindat lumea..
Ce inseamna o minte calma..Uitasem de mine..Bine m-am regasit.