Me, the warrior

Am visat ca am pierdut copilul. Probabil ca e groaza aia a gravidelor despre care am tot auzit..teama sa nu iasa copilul defect, sa aiba cele 10 degete de rigoare, ochii albastrii ca ai tatalui, nu negrii ca ai sectoristului..si tot asa..
Am visat zbuciumat si am dormit de fapt incepand cu ora 7 cand vocea maica-mi m-a facut sa imi dau seama ca ratasem noaptea foindu-ma intre perne.
Ce ma streseaza de fapt? Munca, nu. Acasa, nu. El, nu. Atunci de ce visez ca plang si ma cert cu ai mei, urlu si apoi pierd copilul?! Cred ca de frica..Pentru ca bebe e mic..si e safe acolo, in sacul lui cu lichid plin de vitamine.
Dar daca iese bb nevrotic pentru ca ma-sa e nebuna si nu se opresete din bocit?! Acum rad si sunt calma, mi-am facut numarul in masina, in drum catre studio. De ce? De nervi am plans. Pentru ca inca se socheaza prieteni de-ai lui Victorious Dadster cand afla groasnica nenorocire care s-a abatut asupra lui. Un copil. Asta nu e grav. E grav ca e copilul meu..
Intr-o zi, cand ma voi face mare si matura in cap, nu voi mai lasa nimic sa ma atinga. Nicio parere. A nimanui. Copilul meu si al lui Victorious dadster e al nostru si atat. Mai mult al meu caci e la mine, dar oricum nu e treaba nimanui. Ma inversunez si ma umplu de pete si de spume de fiecare data cand aud parerile unor straini. Nimeni nu ma intreaba pe mine: bai! dar tu esti bine?! te doare ceva? vomiti? mananci bine? dormi bine?
Si aici nu ma refer la prietenii mei, ci la acei cunoscuti ai lui Vic.
Socatii. Nejustificata poate parea reactia mea, dar abia ma calmasem si eram super linistita si fericita, eu cu bb..si nu mai vreau sa aud despre socul nimanui pentru ca EU fac un copil, nu am omorat pe nimeni, nu am santajat pe nimeni..nu vreau nimic..decat sa fim eu si bebe sanatosi:)
In alta ordine de idei, inca e plina lumea de oameni buni care ne iubesc pe noi doi si care sunt acolo chiar si cand noi nu cerem..