"The End
Dacă ar trebui să fac lobby pentru mine însămi din dorinţa de a te convinge să rămâi, ce aş putea să spun? O să (încerc să) te fac fericit? (Probabil) vei descoperi lucruri noi la mine care o să-ţi placă? (Cu puţin noroc) te vei îndrăgosti de mine? (Sigur) te voi iubi?
Toate astea nu mă vor ajuta să trec de jumătatea drumului, nu-i aşa? Pentru că, practic, nu ai cum să rămâi... pot încerca doar, pueril şi oarecum inutil, să îţi micşorez viteza de îndepărtare. Mă pierzi şi mă pierd cu fiecare zi, cu fiecare dimineaţă fără tine. Amintirile îşi pierd din culori, devin la fel de fade precum tot ceea ce ne străduim să uităm. Îţi creezi altele, fără mine. Am glumit spunând că te-aş putea convinge că s-au întâmplat lucruri între noi, lucruri create de mintea mea, fără că tu să-ţi aminteşti ce a fost real şi ce nu. Puteam să o fac de multe ori...m-ai fi crezut...dar nu mai am cu ce să glumesc acum, când toate momentele în care m-ai învăţat că poate exista şi un alt fel de plâns, şi un alt fel de dor, s-au dus...De ce ai lăsat să moară ceva ce te-a atins? Nu te temi că nu vei mai avea o a doua şansă? Ai chiar aşa de mare încredere în viaţă? De ce mă laşi să plec?
Nu-mi rămâne decât să te conving că nici măcar nu m-am întâmplat. Pentru că sunt un pic vrăjitoare, aşa cum îţi spuneam (dar o vrăjitoare bună, practic o zână). Noi nu ne-am întâlnit şi n-am lăsat nici o urmă. Nici o dovadă că noi, tu şi cu mine, am fi existat împreună cândva. Deşi mi-aş fi dorit. N-a fost să fie. Aşa că o să dispar. Iar tu o să uiţi, aşa cum uiţi tot ceea ce nu contează. Şi eu nu voi mai fi aici ca să îţi amintesc, zâmbind.
Şi acum vine partea în care tu (străfulgerat de gândul ăl bun) nu mă laşi să plec. Dar ştim amândoi că asta se întâmplă doar în filme. În filmele pe care le vei vedea cu altcineva, vorbind o altă limbă şi de pe o altă canapea decât cea albastră. Aia e a mea. Şi cănile pântecoase de cafea.
Şi acum voi merge la culcare şi te voi visa din nou. În visul precedent se făcea că te-am găsit. Acum o să visez că rămân. Că nu mă laşi să mă mai rătăcesc vreodată."
Prietena mea. Frumoasa mea blonda. Anda.
Fetele mele sunt multe, fiecare dintre ele diferita de cealalta. Pe unele le stiu de ani de zile, pe altele nu le-am vazut decat o singura data. De la fiecare am avut ceva de invatat. Cu toate am impartit povesti, lacrimi, zambete. Desi ne vedem rar si fetele sunt in gasti diferite eu le iubesc pe toate. Pentru ca SUNT acolo. Oricand. Fiecare problema pe care o am are o FATA pe care pot sa o sun la orice ora din zi si din noapte.
Acum ii dau uneia sms sa ii spun ca o iubesc. Pentru ca e duminica, desigur.
Dacă ar trebui să fac lobby pentru mine însămi din dorinţa de a te convinge să rămâi, ce aş putea să spun? O să (încerc să) te fac fericit? (Probabil) vei descoperi lucruri noi la mine care o să-ţi placă? (Cu puţin noroc) te vei îndrăgosti de mine? (Sigur) te voi iubi?
Toate astea nu mă vor ajuta să trec de jumătatea drumului, nu-i aşa? Pentru că, practic, nu ai cum să rămâi... pot încerca doar, pueril şi oarecum inutil, să îţi micşorez viteza de îndepărtare. Mă pierzi şi mă pierd cu fiecare zi, cu fiecare dimineaţă fără tine. Amintirile îşi pierd din culori, devin la fel de fade precum tot ceea ce ne străduim să uităm. Îţi creezi altele, fără mine. Am glumit spunând că te-aş putea convinge că s-au întâmplat lucruri între noi, lucruri create de mintea mea, fără că tu să-ţi aminteşti ce a fost real şi ce nu. Puteam să o fac de multe ori...m-ai fi crezut...dar nu mai am cu ce să glumesc acum, când toate momentele în care m-ai învăţat că poate exista şi un alt fel de plâns, şi un alt fel de dor, s-au dus...De ce ai lăsat să moară ceva ce te-a atins? Nu te temi că nu vei mai avea o a doua şansă? Ai chiar aşa de mare încredere în viaţă? De ce mă laşi să plec?
Nu-mi rămâne decât să te conving că nici măcar nu m-am întâmplat. Pentru că sunt un pic vrăjitoare, aşa cum îţi spuneam (dar o vrăjitoare bună, practic o zână). Noi nu ne-am întâlnit şi n-am lăsat nici o urmă. Nici o dovadă că noi, tu şi cu mine, am fi existat împreună cândva. Deşi mi-aş fi dorit. N-a fost să fie. Aşa că o să dispar. Iar tu o să uiţi, aşa cum uiţi tot ceea ce nu contează. Şi eu nu voi mai fi aici ca să îţi amintesc, zâmbind.
Şi acum vine partea în care tu (străfulgerat de gândul ăl bun) nu mă laşi să plec. Dar ştim amândoi că asta se întâmplă doar în filme. În filmele pe care le vei vedea cu altcineva, vorbind o altă limbă şi de pe o altă canapea decât cea albastră. Aia e a mea. Şi cănile pântecoase de cafea.
Şi acum voi merge la culcare şi te voi visa din nou. În visul precedent se făcea că te-am găsit. Acum o să visez că rămân. Că nu mă laşi să mă mai rătăcesc vreodată."
Prietena mea. Frumoasa mea blonda. Anda.
Fetele mele sunt multe, fiecare dintre ele diferita de cealalta. Pe unele le stiu de ani de zile, pe altele nu le-am vazut decat o singura data. De la fiecare am avut ceva de invatat. Cu toate am impartit povesti, lacrimi, zambete. Desi ne vedem rar si fetele sunt in gasti diferite eu le iubesc pe toate. Pentru ca SUNT acolo. Oricand. Fiecare problema pe care o am are o FATA pe care pot sa o sun la orice ora din zi si din noapte.
Acum ii dau uneia sms sa ii spun ca o iubesc. Pentru ca e duminica, desigur.
adica,mai pe scurt, ur in love with the guy in the picture?ca sa-n-tzeleg!:-)
RăspundețiȘtergereeu mai stiu mai Lumi pe cine mai plac sau nu? Nu vezi ca apar si dispar barbatii ca magarii in ceatza:))
RăspundețiȘtergere