Cosmar

Nici nu mai stiu de cand nu am mai avut un vis urat..Visele mele sunt
albastre, cu marea si insula mea. Azi noapte totul a fost negru.
Infiorator. Un oras blestemat, cufundat in bezna, oameni care ma
arunca dintr'o masina care merge inca. Strazi pline cu alti oameni
suspecti. Un barbat incearca sa ma atace cu o umbrela, ma ridic in aer
si incep sa scot un sunet oribil. Visez un film de groaza in care eu
sunt personajul negativ. Din cauza mea este bezna.. Ma uit la
criminalul cu umbrela, seamana cu motanul Boris dintr'un desen animat
vechi. Sunetul ala groasnic smulge viata din acel om. Ma trezesc si
imi inund mintea cu imaginea Mariei razand, cu fata omului drag mie,
caut sa ma ridic pentru a ma duce in patul sora'mi. Nu pot. Imi este
frica. La fel ca atunci cand eram mica. Mama nu'i acasa. Inima imi
bate tare si incep sa ma rog, ma rog mereu, gandurile mele sunt rugi
continue..Ma trezesc. Nu e nimeni in pat. Ma gandesc la copii frumosi
pe care ii iubesc si vreau sa dau la schimb cosmarul meu pentru un vis
frumos..Adorm..