Despre dragoste si nebunie

Ma uit la "Lars and the real girl" si ma gandesc la iubirile trecute, ale mele si ale altora ca mine, oameni de pe planeta asta ciudata..

In fiecare dintre iubiri a fost ceva nebunie. Refuz sa cred ca exista iubiri normale, iubiri in care nu exista o fosta/fost, o atractie fata de alta persoana in timpul relatiei..

Refuz sa cred ca se poate iubi "normal". Pentru ca eu si fetele mele (si baietii mei) nu am iubit asa niciodata. Povestile noastre de iubire s-au hranit din carti si filme, din melodii si franturi de sunete..din alte si alte povesti minunate (triste sau vesele) pe care le-am auzit.

Cumva sunt inconjurata de oameni care iubesc frumos, atat de diferit unul de celalalt, atat de "la limita".

El o iubeste pe ea - a lui. Dar o iubeste si pe cealalta ea - a mea. Ea il iubeste pe el, care el are acasa o nevasta si un copil. Si nevasta lui iubeste un alt el. Si pe un alt el il iubeste o ea si el iubeste un el. Si el iubeste o ea si pe copilul lor si totusi o iubeste la fel de mult si pe cealalta ..si pe copilul ei, care nu este al lui. Ea il iubeste doar pe el. Si el nu se poate imparti, caci ea - a lui de acasa este minunata..Si ea - cea care il iubeste pe el o cunoaste pe ea - cea de acasa, si stie cat sunt ei doi de minunati impreuna..

Iubim un catel, o pisica, o pasare, o papusa, un barbat, o femeie, un barbat care iubeste alta femeie, o femeie care iubeste alta femeie, un barbat care iubeste alt barbat, o femeie care iubeste alt barbat, iubim in stanga si in dreapta si ne plangem ca suntem atat de singuri si de nefericiti cand de fapt suntem inconjurati de atat de multa iubire, asa..din toate partile.

Cand ti-e lumea mai draga iti mai tranteste soarta fix peste gura multa iubire, si apoi inca un pic de iubire peste ceafa, un pic de iubire in stomac (a se citi un shut in burta - stie cineva ce insemneaza asta). Iubire peste tot, din toate partile!

Ce conteaza ca ea il iubeste pe el, pe care il iubesti tu si in afara de tine il mai iubeste si maica-sa?! Estem "cu iubire"?! Estem!

Nu suntem singuri decat atunci cand vrem sa fim singuri..Nu pentru ca nu avem de ales. Ci pentru ca suntem fricosi..Comozi..Speriati de toata iubirea asta din jur. Si pentru ca suntem cumva egoisti. Am vrea ca toata iubirea sa fie "stransa" la noi. Sa nu mai existe o fosta sau un fost, sa nu mai existe "cealalta". Gresit. Eu cred ca e loc de toti si toate. Sa fie asa..un desmatz total si toata lumea sa se iubeasca.

Cat timp din cand in cand ajunge si la mine/tine cate o "manifestare" de iubire, totul este minunat.

*manifestare = ce iti tranteste soarta fix in nas, zic!