Asa ma simt azi. Este Luni am decis eu asta de capul meu... Ca si cum incepe ceva azi. O noua..saptamana. Am mers pe jos de la Ministerul de Justitie pana la birou, repede, cu Mika in urechi si cu soarele in fata. Mi s-a ridicat intr-un mod ciudat moralul. Fara sa se petreaca nimic iesit din comun, am decis ca sunt fericita! Este asa de frumos afara, as fi vrut sa imi iau aparatul si sa fac poze. Nu am mai facut o fotografie de multa vreme..Adica una pe care sa o fac cand simt ceva. Gata, s-a terminat perioada de negru si doliu dupa relatii care dor!
A venit primavara, azi, intr-o zi pe care eu o consider Luni.
Conjuratia imbecililor merge inainte. Abia astept sa se termine. Ce zi buna! Cum trec toate repede-repede de la soare!!
Gata cu suferintele tinerei printese. Sa fie dans si bucurie in jur!
I'm back!
Ps - este o carte..
Eu nu pot schema asta cu gogosica-n sus:) M-as duce de-a dura cu capu'. Si eu, Duminica, am strabatut ca o naluca strazile din Manhattan, de la 73rd street pina la 34th street...iar aici distantele sint mari, nu ca de la Magheru pina la Universitate, insa ma mai avint asa, mai ales ca o iau ca pe un exercitiu, avind in vedere ca eu nu fac sport deloc. Si parca acum nu mi se mai pare totul asa colosal ca la inceput, cind ma simteam ca o gargarita printre imensitatile de aici:) Mi se intimpla adesea sa bat avenue-urile pe jos...mai ales cind e cald afara. Te pup and be happy, don't worry!!! Anyway, apropo-s de fluctuatiile astea de mood, aici perioada asta Ianuarie-Februarie se cheama -seasonal depression-, multi sint cam fututi la cap:) si o pun pe seama vremii gri. Si eu trec prin ea, prin seasonal depression adica:), ma mai apuca, dimineata rid, seara sint bosumflata. Nu vad nimic anormal in asta!!!
RăspundețiȘtergereDeci asta am?? Seasonal depression! Bine ca nu e ceva mai grav.. Ca astea trec:)) Hihihihi! Si eu te pup. Merg si eu pe jos ci citesc si ascult muzica. E frumoasa viata..
RăspundețiȘtergereVine primavara in mod sigur!
RăspundețiȘtergereAs vrea sa putem fi asa de tari incat sa lasam totul in urma, dintr-o suflare, si sa pastram in noi bucuria de a se fi intamplat, asa cum scrie in carti...viata nu e asa insa si mereu e nevoie de timp, timp, timp...Pare imposibil sa nu ne legam de cineva visele si gandurile de dimineata si dorul de seara...dar se poate...pentru ca bucuriile, renuntarile, forta sunt toate in noi.
Ma bucur ca ai ajuns la concluzia ca nu e nevoie de cineva pentru a te ridica...Toate trec de la soare!
pfaiii ce chef de viata ai :D si eu vreau un pic mai mult
RăspundețiȘtergerepoate ai chef si de o leapsa
intra pe blogu-mi zi vezi. eu te-am lepshuit vezi daca dai mai departe :)
hai sa vedem cum e cu leapsa lui m.
RăspundețiȘtergerehhiihih!