Nu apuc sa vad un tv, o stire, nimic. Pentru ca umblu de nebuna. Dar mai ascult un radio la volan..Aflu din vorba in vorba cum ca un cretin a impuscat treizeci si ceva de oameni, printre care si pe dl profesor - roman de origine. Aflu apoi detalii care ma socheza. Ma dau pe internet si vad declaratia cretinului. Mi se ridica parul de pe maini pana in cap. Ma intorc la lumea mea de Piter Pani si minuni. M-am obisnuit cu gandul mortii de cand a murit Oana, in 1999. Apoi au tot murit multi oameni pe care i-am iubit. Deci stiu! Cu chestia asta cu moartea nu te joci. Azi am ascultat la radio o stire despre o fata care a murit. Ma dau pe Internet si gasesc:
Manager de audit E&Y, decedat de extenuare
Autor: Ziarul Financiar Data: 24 Apr 2007
O tanara de 29 de ani, manager de audit la filiala romana a multinationalei Ernst&Young, a fost gasita moarta, la sfarsitul saptamanii trecute, colegii sustinand ca dupa mai multe zeci de zile de munca fara pauza, cadavrul avand sub 40 de kilograme greutate. Mai multe surse din randul angajatilor companiei au declarat, pentru Mediafax ca Raluca Stroescu, in varsta de 29 de ani, ce ocupa functia de manager de audit in filiala romana a EY, a fost gasita moarta in locuinta sa chiar de seful sau, Sebastian Mocanu. Acesta ar fi mers la ea acasa sambata dimineata pentru ca tanara nu a raspuns la telefon si nici nu s-a prezentat la serviciu....Aceleasi surse au declarat ca Stroescu lucrase intensiv in ultimele trei saptamani la un proiect important de audit. In aceste trei saptamani, femeia ar fi slabit sapte kilograme, dupa cum i-a spus unei colege in urma cu cateva zile.Surse medico-legale care au examinat cadavrul femeii au declarat ca aceasta "era foarte slaba", greutatea fiindu-i estimata la mai putin de 40 de kilograme. Pe langa acest lucru, medicii legisti au mai descoperit si ca femeia avea o tiroida cu noduli tiroidieni, dar si fibroza miocardica ce ar fi putut genera o tulburare de ritm cardiac care sa duca la deces...Angajatii Institutului de Medicina Legala care au luat cadavrul femeii din casa au gasit in locuinta acesteia "o mizerie ingrozitoare", au mai declarat sursele medico-legale citate."
si citesc si citesc si ma gandesc. Cumva ne alegem soarta. Eu nu pot sa ma plang. As fi un porc daca as spune ca ma omoara munca AZI. Exista perioade si perioade. Exista zile de relash si de huzur, cu flori si pasarele care imi canta in cap si la geam. Si zile de cacat in care nu ajung acasa decat sa imi fac un dus si sa schimb hainele de pe mine si pe cele din rucsac. Sunt zile in care filmam si sunt muci de oboseala insa sunt asa de fericita pe platou incat ma gandesc: what the fuck! nu mai poti??mergi in masina, dormi o ora, boraste-ti bila din tine dar NU TE PLANGE! pentru ca ai ales viata asta. pentru ca iti place. si mai sunt zilele in care am o gluma favorita de spus: nu mai bine ma angajez eu secretara? la o firmulita cu un sef care are nevasta si amanta (ca eu sunt o complice buna:)), sa stau toata ziua sa joc Solitare, sa cetesc carti siropoase, sa stau pe messanger, sa fac cafele si sa dau faxuri. Sa nu fie nevoie sa gandesc. Nu asistent manager! Sa ne intelegem. Secretara simpla, simpla. Ca in tineretea aia de la 19 ani:)) Sa imi cumpar dresuri si posetica, sa imi dau cu ruj rosh si sa port cu toc, ca asa cere "dresscodeul".
Sunt o rautate de om azi.
Imi pare asa de rau de fata asta. Pentru ca de fapt problema ei nu este ca a murit, ci problema ei este ca a murit singura. Departe de ai ei sau de cei care o iubeau..Cum adica: in casa era o mizerie ingrozitoare?? Ce cacat e asta?? Cum sa declari asa ceva?? Sau cum sa publici asta?
In fine..presa noastra cea de toate zilele ar scrie orice. Muncim ca niste cretini pentru ca nu avem de ales. Munca sau respectul pentru munca noastra sunt asa..vorbe in vant. Ce imi trebuie de fapt ca cineva sa respecte ce fac?? Imi trebuie o rasplata dupa munca. Sau bani sau vacante. Sau tenisi. Ceva care sa ma faca sa ma bucur, ca sa uit de zilele pierdute la birou. Sefii trebuie sa invete ca de fapt "cu o floare faci primavara"! Cu o amandina sau cu flori de 1 si 8 martie. E simplu! O ciocolata adusa fara motiv la birou, un cremsnit, o atentie, un bonbon:)) Sefii mei sunt buni. Muncim pana ne da borsul pe nas, dar ne da la toti odata, ne stergem mucii si mergem mai departe. Am prieteni care imi spun "ba, nu mai vii sa ne vezi, nu mai ai viata. mereu esti la munca" Si ma gandesc..pai da..dar la mine la munca este un fel de "o casa a mea". Caci aci vietuiesc mai mult decat ACASA-ACASA. Daca imi aduc si unul dintre papagali aici, cu coliviuta, gata..mi-am adus cartile, cd-urile, am cam tot. Muncim pentru ca ne place. Si unii din noi muncesc pentru ca sunt singuri. Sau pentru ca nu vor sa se duca acasa. Sau pentru ca au credite la banca. Sau pentru ca au copii.
Muncim pentru ca nu avem altceva de facut. Si pentru ca vrem din ce in ce mai mult.
Eu vreau sa nu imi mai fie rau niciodata! Never ever. Dar..asta nu se poate.
Sa ascultam deci Enya cu ONLY TIME si sa cugetam mai bine la cele lumesti, la ce merita si ce nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu