Catrinel "Una din noi e de prisos"

Acum cativa ani Ina a adus in gasca o carte. Veche, groasa. Cu o poveste din perioada interbelica, cred eu. O poveste in care ne-am regasit toate, pe rand. In cel putin un personaj. Eu cred m-am regasit in toate personajele. Nu stiu cum naibii:)) Nu este un roman ca oricare. Este un roman compus din scrisorile unei fete catre prietena ei, scrisori cu intamplarile din viata acestei fete, iubirile si dezamagirile ei, lucrurile bune si rele care i se intamplau. La finele cartii exista si o scrisoare raspuns la zecile de epistole. Nu exista nicaieri informatii despre cartea asta sau despre Catrinel - autoarea. Cred ca e genul ala de carte care se plimba din mana in mana si povestea despre ea se duce mai departe. Nu stiu unde a ajuns cartea. Caci nu este o carte care sa stea la cineva, e musai sa plece mai departe. Nu are nimic siropos in ea, toate epistolele sunt scrise cu o sinceritate dezarmanta, curat. Viata acelei fete este cumva la fel ca vietile noastre, desi ea traia la 1900 si ceva. Dramele ei au fost dramele noastre. Unele lucruri nu se schimba niciodata. Cumva ajungem sa fim de prisos intr-o relatie sau printr-o conjunctura la care nici nu ne-am gandit. Cumva in timpul vietii noastre ajungem sa fim "cealalta femeie", aceea pe care am urat-o asa de tare. Ajungem sa iubim iubirea altcuiva. Cred ca fiecare dintre noi (cel putin o data in viata) a iubit barbatul altei femei, si tot cel putin o data in viata a pierdut o iubire pentru o alta femeie. Cu dragostele nu te pui! Eu asa am auzit. Fetele astea din carte ajung sa traiasca asa ceva. Una din ele ca personaj si cealalta ca observator, implicata indirect in istoria cu iubirea.
Cumva mereu exista cineva de prisos. Chiar daca noi insine suntem de prisos, nu avem curajul sa renuntam la ceea ce credem ca este iubirea noastra. Din egoism. Eu i-as spune rautate de fapt. "Daca iubesti pe cineva, lasa-l sa plece" asa zicea cantecul, nu? Pe bune?? Nu prea am vazut pe nimeni care sa renunte asa usor..
Oamenii prefera sa se amageasca. Nici o femeie nu va lasa un barbat (pe care crede ca il iubeste) sa o paraseasca pentru o alta femeie pe care el crede ca o iubeste, sau de care este indragostit. Mai bine are rabdare pana isi gaseste pe cineva ea. E ca in vorba aceea din batrani: de ce sa planga mama? mai bine sa planga ma-sa:)) Dupa 9 ani de zile imi aduc aminte un singur nume... Eli. Si ma umfla rasul. Una din noi e de prisos este o poveste atat de frumoasa, de sincera. In viata noastra de la anul 2000 pana azi nu mai exista asa povesti sincere si frumoase. Numai unele iubiri sunt asa. Dar acelea sunt rare si deseori se transforma in amintiri. Frumoase, dar despre care oamenii doar vorbesc. In soapta. O iubire doare cu siguranta pe cineva undeva. Nu exista barbati fara foste iubite, nu exista femei care sa nu suspine dupa fosti iubiti. Suntem o rasa de nemultumiti cu iubiri care vin si pleaca. Am citit eu demult, undeva: Sa nu iti cladesti fericirea pe nefericirea altcuiva. Pe bune?? Cred ca am aberat destul. Nu exista iubiri ca in filme si iubiti ca in filme sau in carti. Exista oameni pe care ii iubesti, vin si pleaca. Cu unii te obisnuiesti si nu mai pleaca. Dar majoritatea vin si pleaca pentru ca si tu vii si pleci. Oamenii sunt facuti sa mearga. Ani de zile am crezut ca oamenii sunt facuti sa zboare si ca e nevoie de doua aripi ca sa poti sa zbori mai sus. Neh..Un om poate foarte bine sa mearga. Si singur si in doi..cum vrea. Si poate sa si zboare.