Cumva toate deciziile pe care le-am luat in ultimii ani au fost luate ca sa nu sufere nimeni. In afara de mine. Sa nu sufere ai mei, sa nu sufere el, sa nu sufere dracu' si lacu'.
Nu am vrut sa mai sufere nimeni pt ca m-am gandit la oameni care ma iubeau si care nu si-au dat seama cat de repede pot sa scimb eu totul. Fara sa ma uit inapoi.. Sunt pe picior de plecare la un gratarel. Am vrut sa mai scriu doo vorbe..
Sunt obosita. Atat de obosita sa alerg mereu si sa fiu imbrancita tot traseul. Castig la final, dar sunt si singurul concurent. Pentru ca cei care m-au imbrancit pe drum au iesit fara sa isi dea seama din cursa. Mi-e groaza sa ma gandesc la reactia alor mei. Perfect timing mi-am ales, vorba cuiva - fix acum cand ai atata treaba si nu o sa ai timp sa suferi te gasisi:))
Da. E perfect. Vreau sa ma mut de acasa o vreme si sa gandesc cu mintea mea cele ce vor urma. Nu vreau sa aud idei sau mai grav! sa ii vad pe toti socati si sa imi suiere in urechi barfe de genul: " a innebunit , saraca!":))
Nu sunt nebuna. Stiu exact ce vreau si nu la mine ma gandesc neaparat. O sa mai povestim cand imi revin cu capul.
Nu am fost asa de terminata niciodata. Parca nu sunt eu. Imi tot vine in cap expresia "parca am intrat in anul mortii" si ma gandesc mereu la bietul meu frumos frate Schultz..Am ajuns sa fac tot ca si cand nu ar exista maine. Maxim. Perfect, fara pata. Sa nu fie loc de repros. Am ajuns sa intreb chestii de genul: daca deranjez sa imi spui ca plec:)) Eu, o delicata.
Sunt atat de obosita. Parca am intrat in anul mortii.
Noaptea a inceput insa asa:
http://moodboardfood.blogspot.com/2007/09/cina-de-sambata-seara.html
eu mă simt excelent, trec printr-o perioadă minunată!
RăspundețiȘtergere