O printesa neconventionala a scris:

Ana

Imi plac femeile. Iubesc femeile inteligente. Ador zambetul lor strengaresc, faptul ca sunt prietene adevarate pana uita complet de ele, puterea lor de a fi mame si de a iubi cu aceeasi intensitate o viata, micile lor joculete pentru a-ti da de stire ca te plac, vesnicul "n-am nimic", lacrimile inocente ce le izvorasc pe obraz in cele mai neasteptate momente, masca de fiinta inabordabila si intangibila fata de oamenii nu foarte apropiati, dar adevarata ea, nebuna, sensibila, plina de gafe, copilaroasa, alintata, naturala, vesela, in preajma celor dragi si mai ales, ador modul in care iubesc: arzator, total, inocent, uneori posesiv, dar intotdeauna cu sufletul.Femeile cand iubesc cu adevarat, isi astupa urechile pentru a nu auzi cuvintele rele referitoare la relatia lor, orbesc pentru a nu vedea defectele, si-si accentueaza gura, fiind gata oricand sa-si apere iubitul.Exista femei ce merg pe strada si intorc 100 de priviri sau in momentul in care zambesc sau rad, cuceresc instantaneu si sa nu uitam de femeile care atunci cand vorbesc, se lasa o liniste adanca, iar lumea din jur ramane vrajita de vocea si spusele lor. Exista femei fascinante, puternice, frumoase, destepte, elegante, care stralucesc, care sunt dulci...exista femei pe care nu le uiti usor.Ei bine, uneori, astfel de femei se indragostesc de barbati care nu le acorda nici o atentie sau care nu le vad ca fiind mai mult decat simple prietene.Ele, care ar fi putut avea aproape orice barbat, se fac mici, timide si neincrezatoare in fata unuia aparent inabordabil si superior. In acele momente, ele uita cat de multe au de oferit si devin deprimate si triste pentru ca acel el nu le vrea. Incep sa-si puna o mie de intrebari (de ce? eu ce nu am? cu ce gresesc? de ce pe ea o place si pe mine nu? ce trebuie sa schimb la mine?), sa-i trimita mesaje sau sa-l sune, iar el sa le refuze, sa inceapa sa-i scrie sau sa scrie despre el, si cu timpul sa ajunga sa se roteasca intr-un cerc in care-l vede doar pe el...si pe el cu alta sau gandindu-se la alta..Cand se intampla astfel de lucruri eu ma enervez cumplit: care este motivul pentru care ne injosim atat? La fel cum noi ne dam peste cap ca sa-i atragem atentia sau cum continuam sa fim penibile in speranta ca el se va razgandi, la fel ar putea face si el, nu de alta, dar nu este mai presus decat noi. Nu are sens sa pierdem timp gandindu-ne la cineva care nu ne vrea, pentru ca asta inseamna ca nu el este EL, cel care merita toate dragostea noastra si care este dispus sa ne-o ofere inapoi.Stiu ca nu e simplu, pentru ca si eu am trecut de multe ori prin asta, dar trebuie sa invatam sa let go si sa acceptam ca nu toata lumea trebuie sa ne placa, iar persoana care ne place cu adevarat, mai mult ca sigur ne va arata si demonstra asta...Oricum ar fi, incercati sa creati un echilibru intre inima si ratiune si nu va lasati controlate doar de una dintre cele doua, insa esential este sa va fie voua bine si sa fiti fericite, iar daca asta inseamna sa luptati pentru un om care aparent nu va place, dar voi credeti cu tarie contrariul..atunci eu va urez succes si sa aveti parte de multa iubire, pentru ca meritati!!![Later edit: desi postul este unul dedicat femeilor, morala este valabila si pentru barbati ;)...nu este intentia mea sa fac discriminari :D]

foggie spunea...
poti sa iubesti o persoana pana la autoanulare...poti sa iubesti fara sa cunosti..poti sa iubesti un chip, 2 ochi, un zambet..sau poti sa iubesti cuvantul lui, vocea, tonul...cateodata nu-ti dai seama ce iubesti mai mult. Si apoi iti dai seama ca nu e al tau. Ca e cu alta. Ca vb cu alta mai mult decat cu tine. Ca o saruta pe alta. Ca ii trimite mesaje alteia. Ca...in fine, alta este in mintea lui.Raportandu-te la gusturile lui, tu valorezi extrem de putin. "Nu e cu mine, e cu ea"...deci, eu nu sunt nimic.Cam asa se intampla de cele mai multe ori.Nu e sanatos, stim toate astea, dar e un lucru pe care nu il poti controla. Pentru ca suferinta vine din inima. Si, asa cum mintea nu poate controla iubirea, nu poate controla nici suferinta.Am intalnit fete dragute, dulci, inteligente...care sunt singure. D c? cred ca cele mai multe dintre ele isi uita inima pe unde nu e primita, si apoi le e foarte greu sa o recupereze si sa o daruiasca altuia...sau se inchid atat de mult incat nu se mai lasa descoperite..Cine e de vina?..greu de spus..
ps : frumoasa descrierea femeilor:)