Iubesc oamenii.

Iubesc oamenii. Fara motiv, pur si simplu ii iubesc. Mai ales pe cei care stiu sa ma faca fericita. Azi a fost ziua "minoritatilor sexuale". Sa zicem asa, ca la ziar. Suna de rahat, dar nu imi vine in cap cum sa zic si nu vreau sa zic cumva care sa nu sune decent. Sau sa nu imi placa mie cum suna..
Am citit si am ras si mi-a placut. Ultima chestie citita mi-a placut cel mai tare:))
Iubesc oamenii. Iubesc oamenii care iubesc alti oameni.
Nu stiu de ce ma indragostesc asa de straini, de sunete, de mirosul ierbii. Parca e un drog chestia asta cu iubitul.
Ma lipesc de oameni si de chestii care imi plac. Sunt o ciuma. O lipitoare draguta de fapt. Care iubeste tot. Nu sunt singura si nu cred ca am fost vreodata singura. Suna dusa clar cu capul, dar sunt simpatica. Obositoare, dar simpatica. Stiu, stiu. Vorbesc foarte mult. Am speriat asa de multi oameni cu firea asta a mea ciudata.
Ca sa nu deranjez pe nimeni, prefer asa, sa sufar in secret. Imi mai potolesc nevoia de "drog" facand chestii drastice. [Gen - decat sa sufar cand vad ca cineva e online toata ziua (dar are treaba si nu ma baga in seama) prefer sa il sterg din lista. Asa nu stiu ca e online, nu sufar ca nu imi scrie, pentru ca NU E acolo.)] Dusa! Dusa cu capul!
Am o viata minunata. Am o relatie minunata, ma cert, ma impac, rad, plang, iubesc, tip, ma calmez, tip iar, rad, iubesc, plang. In rest totul e primavara.

Iubesc oamenii. Imi e dor de ei chiar daca nu au timp sa ma faca sa mai rad. Nu sunt "entertainerii" mei privati..sunt oameni pe care eu ii iubesc in felul meu, asa ca un copil. Eu rad cand iubesc pe cineva.Eu rad aproape mereu. Dusaaaaaaaaaaa!!