Vara asta a inceput la Balcic si a continuat cu Egeea. E primul an dupa multa vreme in care nu m-am bucurat de marea noastra vara, ci doar putin in mai..Am avut insa Sibiul si locul meu sub arini..Mi se intampla ceva de cate ori facem sex..sunt la Sibiu de fiecare data, desi culmea este ca nu imi amintesc sa fii fost atat de fericita acolo in "cuplu"..Si totusi aceleasi imagini se succed in fatza ochilor mei inchisi, o poarta veche de lemn, steagurile vechi atarnand din tavan la Muzeu, vad totul intr-o lumina galbuie veche, medievala..
Apoi se destrama totul si nu imi doresc decat sa fac zob o colectie de pahare de cristal si toate farfurioarele mici de portelan, pastrate cu strasnicie de ani de zile..Si stiu ca nu as putea sa fac asta, dar in mintea mea e un demon mic, cineva care isi freaca mainile si de cate ori ma enervez ma duce aproape de lucrurile astea pe care le iubesc si imi zice cu satisfactie: hai, sparge tot! da-le dreq! (adica lui!)
Nu cred ca e bine sa ma mai intorc in casa cu povesti. Cineva mi-a spus sa fiu atenta cand plec dintr-o casa, sa nu deschid eu usa de la intrare daca vreau sa ma mai intorc. Eu uit mereu invataturile vrajitoresti si deschid usa ca si cum as fi la mine acasa. Nu, nu eram. Eram un oaspete poftit dintr-un impuls inzecit regretat. Acum stim. Vom asculta de minte, nu de inima. Inima sa faca o pauza si sa bata pentru cine tocmai ne ciocaneste in burtica. Nu e multumit, l-am chinuit zi de zi, luni de zile. Acum imi plateste pentru asta si primesc cate un sut mic in burtica. Stiu cand imi da pentru ca ma iubeste si stiu cand ma loveste pentru ca l-am suparat. Acum pare ca s-a trezit si isi face gimnastica de dimineata..Si nu, acum nu ma iubeste, pentru ca ma doare cand se foieste..
Iarna asta trebuie sa treaca repede. Nu sunt fericita iarna, nu vreau sarbatorile de anul asta asa cum anul asta nu mi-am vrut ziua de nastere si deci nu am sarbatarit-o (inca!).
Hihihihi! Nu e suparat, danseaza pe bune. Cred ca il deranjeaza ca stau cu laptopul in brate si e cald! Cum iau mainile de pe burtica pentru a mai scrie ceva, cum incepe sa loveasca!
Ce chestie, luni de zile cand eram grasutza imi imaginam cat de fericita o sa fiu cand in spatele burtii o sa fie un copil..Am fost mereu asa o somaleza cu picioarele subtiri si cu o burticica, acum burticica e mare .. si feciorul ma pocneste 4 cm sub buric, o sa scriu numa' cu o mana caci de cum iau si mana a doua, incepe razbelul:))
Acum o sa ne culcam. Si o sa ne fie dor de spatele lui Vic si fundul lui mic si locul nostru special, dar ce crezi?! O sa ne treaca si dorul. Cel putin acum cele doua personaje foarte importante din viata mea par ca se stiu..Desi is muti amandoi, cumva sper ca se plac si ca intr-o zi se vor descoperi si se vor iubi asa cum e frumos. Si daca in spatele piciorelelor dansatoare este o Catrinel, Vic o sa fie foarte mandru..si daca o sa fie un fecior..apoi eu o sa fiu mai mandra ca el:))
Caci eu o sa plec cu fi-miu la mare intr-o motocicleta verde cu atash, hihihih!
joi, 29 octombrie 2009
miercuri, 28 octombrie 2009
Frica
"Nu vreau sa vorbesca lumea despre asta. Nu vreau sa se afle ca suntem impreuna. Nu vreau sa se afle ca e copilul meu. Suge burta ca uite-o pe maica-mea. Nu imi mai invada spatiul. E casa mea. Familia mea nu trebuie sa stie."
Ma simt cel mai norocos om pentru ca am avut big balls sa fac acest copil minunat. Ca nu mi-a fost frica nicio secunda de ce o sa vina. Singura mea frica a fost ca o sa pierd o iubire, dar..iubirile vin si pleaca. Nu a murit nimeni de dragoste ranita, nu? Adica..or fi murit femei, insa eu nu is una dintre ele. Mie nu mi-a fost frica de lume cand am iubit. Am avut curaj sa strig cuiva in fatza ca IL IUBESC pe omul de langa mine, obosisem sa fiu acuzata de mizerii. Am avut curajul sa fiu cu ce barbat am vrut sa fiu, chit ca inainte de mine fusese iubitul unei prietene. Murise povestea lor? Da..deci..sanatate..Am avut curaj sa pastrez un copil desi unora le-a parut curajul meu INCONSTIENTA. Am avut curajul sa impart casa mea cu oamenii pe care i-am iubit. Am dus acasa oamenii dragi mie, le-am pus masa si am impartit paharul cu vin si bucata de pui. Am lasat familia mea sa fie familia unor oameni pe care i-am iubit, pentru ca iubirea inseamna sa dai. Si da, Slava Domnului si EU am primit.
Am fost rea? Oh da! Am fost rea cu un om, asa cum este Vic cu mine uneori. Am fost rea cu un om bun care ma iubea, i-am spus ca E CASA MEA si SUNT BANII MEI..
Am platit inzecit pentru rautatea mea:) Inca platesc. Platesc simtindu-ma "rusinea" cuiva. Din ce in ce mai rar ma las lovita, uneori imi piere toata puterea si mai plang apoi copilul imi da un bobarnac si eu imi cer scuze si imi sterg lacrimile..Apoi Vic uita cat poate sa fie de rau si pret de cateva minute pare din nou omul pe care il iubesc/iubeam..
Minute trec repede, la fel si noaptea.
Tot nu imi este frica de ceea ce urmeaza. Pentru ca daca mai exista vre'o teama care sa merite pe lumea asta ..aia e teama vis a vis de copilul nostru. In rest toate is nimicuri.. Si lumea din jur si fricile lui?! Toate is nimicuri. Pe care poate o sa le uit, poate nu.
Eu si copilul meu contam si noua nu ne mai este frica..Pentru ca suntem doi, nu mai suntem EU singura:)
"Avem 19 saptamani. Suntem lung de 25 de cm si avem cam 250-300 de grame. Ne miscam mainile si picioarele si ne jucam cu un fir lung care se plimba alaturi de noi intr-un univers amniotic. Mami isi freaca mainile una de alta, le incalzeste si apoi vine aproape de burtica. Suntem un copil atat de bun si de cuminte...mami ne spune asta zi de zi. Si vorbim despre noi la plural pentru ca ne tragem dintr-un cocon - asta e tati:) si o fosta printesa sburatoare - mami."
Ma simt cel mai norocos om pentru ca am avut big balls sa fac acest copil minunat. Ca nu mi-a fost frica nicio secunda de ce o sa vina. Singura mea frica a fost ca o sa pierd o iubire, dar..iubirile vin si pleaca. Nu a murit nimeni de dragoste ranita, nu? Adica..or fi murit femei, insa eu nu is una dintre ele. Mie nu mi-a fost frica de lume cand am iubit. Am avut curaj sa strig cuiva in fatza ca IL IUBESC pe omul de langa mine, obosisem sa fiu acuzata de mizerii. Am avut curajul sa fiu cu ce barbat am vrut sa fiu, chit ca inainte de mine fusese iubitul unei prietene. Murise povestea lor? Da..deci..sanatate..Am avut curaj sa pastrez un copil desi unora le-a parut curajul meu INCONSTIENTA. Am avut curajul sa impart casa mea cu oamenii pe care i-am iubit. Am dus acasa oamenii dragi mie, le-am pus masa si am impartit paharul cu vin si bucata de pui. Am lasat familia mea sa fie familia unor oameni pe care i-am iubit, pentru ca iubirea inseamna sa dai. Si da, Slava Domnului si EU am primit.
Am fost rea? Oh da! Am fost rea cu un om, asa cum este Vic cu mine uneori. Am fost rea cu un om bun care ma iubea, i-am spus ca E CASA MEA si SUNT BANII MEI..
Am platit inzecit pentru rautatea mea:) Inca platesc. Platesc simtindu-ma "rusinea" cuiva. Din ce in ce mai rar ma las lovita, uneori imi piere toata puterea si mai plang apoi copilul imi da un bobarnac si eu imi cer scuze si imi sterg lacrimile..Apoi Vic uita cat poate sa fie de rau si pret de cateva minute pare din nou omul pe care il iubesc/iubeam..
Minute trec repede, la fel si noaptea.
Tot nu imi este frica de ceea ce urmeaza. Pentru ca daca mai exista vre'o teama care sa merite pe lumea asta ..aia e teama vis a vis de copilul nostru. In rest toate is nimicuri.. Si lumea din jur si fricile lui?! Toate is nimicuri. Pe care poate o sa le uit, poate nu.
Eu si copilul meu contam si noua nu ne mai este frica..Pentru ca suntem doi, nu mai suntem EU singura:)
"Avem 19 saptamani. Suntem lung de 25 de cm si avem cam 250-300 de grame. Ne miscam mainile si picioarele si ne jucam cu un fir lung care se plimba alaturi de noi intr-un univers amniotic. Mami isi freaca mainile una de alta, le incalzeste si apoi vine aproape de burtica. Suntem un copil atat de bun si de cuminte...mami ne spune asta zi de zi. Si vorbim despre noi la plural pentru ca ne tragem dintr-un cocon - asta e tati:) si o fosta printesa sburatoare - mami."
vineri, 23 octombrie 2009
Barbatul care este in regula
Dupa o lunga cercetare si o adanca analiza am concluzionat ca BARBATUL nostru trebuie sa fie intr-un anume fel.
(Barbatul nostru adica barbatul meu, barbatul prietenenelor mele, barbatul care ne iubeste)
Barbatul meu trebuie sa ma iubeasca pe mine. Pe mine, cu bune si rele, pe mine cea care a fost candva o mare pupacioasa, cea care nu dormea decat tinuta in brate, cea obisnuita sa primeasca flori din senin si cadouri marunte..o ghinda in parc, un parfum Allure, un brat de lalele, un ceas CK.. Pe mine cea alintata, care face voci de urias si de copil retardat..
Apoi trebuie sa imi iubeasca/placa familia. Pe tata care ar bea un vin sau o bere cu prietenii mei, pe mama cea mereu vesela si draguta, pe sora-mea si sotul ei + copilul ce se va naste.
Apoi sunt fetele. Barbatul meu trebuie sa imi accepte prietenele, trebuie sa intelega relatia mea speciala cu ele. Indiferent ce fac fetele mele, el nu are dreptul sa le judece, nu are decat sa le barfeasca alaturi de amicii lui, dar mie, in fatza sa nu indrazneasca sa imi judece vre'o fata. Nici macar cand ma mai cert cu ele!
Apoi familistii..Barbatul meu trebuie sa inteleaga ca familia mea e mare si contine o gasca speciala, aproape de inima mea - familistii sunt gasca cu picii, sunt surorile mele si fratii mei de suflet, sunt nasii si parintii mei adoptivi, desi suntem apropiati ca varsta:)
Apoi mai e o cerinta speciala. Barbatul meu nu are voie sa fie homofob, antisemit, nazist, rasist. Nu are voie sa urasca tiganii si sa vorbeasca urat de nimeni..Pentru ca nu e frumos.
Barbatul meu trebuie sa fie un om bun, cald si bland. Copii mei au nevoie de cineva care sa inteleaga cat e de important sa stii sa dai bunatate chiar cand primesti ura si rautate inapoi.
Barbatul meu trebuie sa un om bun. Fericit ca ne are. Un om nemultumit nu are ce cauta in viata noastra, indiferent cate castele de nisip cladesc eu zi de zi, incercand sa obtin un zambet sau o mangaiere.
Nu sunt suparata pe nimeni. Mi-e rau si atat. Si as pleca undeva unde sa fie casa mea si sa fac totul pentru mine si copilul meu, fara sa ma simt un intrus, fara sa simt ca nu e loc destul pentru noi. Undeva unde sa fie liniste.
(Barbatul nostru adica barbatul meu, barbatul prietenenelor mele, barbatul care ne iubeste)
Barbatul meu trebuie sa ma iubeasca pe mine. Pe mine, cu bune si rele, pe mine cea care a fost candva o mare pupacioasa, cea care nu dormea decat tinuta in brate, cea obisnuita sa primeasca flori din senin si cadouri marunte..o ghinda in parc, un parfum Allure, un brat de lalele, un ceas CK.. Pe mine cea alintata, care face voci de urias si de copil retardat..
Apoi trebuie sa imi iubeasca/placa familia. Pe tata care ar bea un vin sau o bere cu prietenii mei, pe mama cea mereu vesela si draguta, pe sora-mea si sotul ei + copilul ce se va naste.
Apoi sunt fetele. Barbatul meu trebuie sa imi accepte prietenele, trebuie sa intelega relatia mea speciala cu ele. Indiferent ce fac fetele mele, el nu are dreptul sa le judece, nu are decat sa le barfeasca alaturi de amicii lui, dar mie, in fatza sa nu indrazneasca sa imi judece vre'o fata. Nici macar cand ma mai cert cu ele!
Apoi familistii..Barbatul meu trebuie sa inteleaga ca familia mea e mare si contine o gasca speciala, aproape de inima mea - familistii sunt gasca cu picii, sunt surorile mele si fratii mei de suflet, sunt nasii si parintii mei adoptivi, desi suntem apropiati ca varsta:)
Apoi mai e o cerinta speciala. Barbatul meu nu are voie sa fie homofob, antisemit, nazist, rasist. Nu are voie sa urasca tiganii si sa vorbeasca urat de nimeni..Pentru ca nu e frumos.
Barbatul meu trebuie sa fie un om bun, cald si bland. Copii mei au nevoie de cineva care sa inteleaga cat e de important sa stii sa dai bunatate chiar cand primesti ura si rautate inapoi.
Barbatul meu trebuie sa un om bun. Fericit ca ne are. Un om nemultumit nu are ce cauta in viata noastra, indiferent cate castele de nisip cladesc eu zi de zi, incercand sa obtin un zambet sau o mangaiere.
Nu sunt suparata pe nimeni. Mi-e rau si atat. Si as pleca undeva unde sa fie casa mea si sa fac totul pentru mine si copilul meu, fara sa ma simt un intrus, fara sa simt ca nu e loc destul pentru noi. Undeva unde sa fie liniste.
miercuri, 21 octombrie 2009
Vise ..
Ma, eu visez mult si frumos e drept, dar toate visele mele is realizabile la un moment dat..Am trimis poza asta lui Vic care crede ca e un vis..Eu am ursii, mobila asta poate sa fie facuta de cineva..camera e pentru un copil de la 4 ani in sus..de ce nu as visa?!
18 saptamani = 126 zile
Suntem la jumatatea drumului. Mancam multe chestii si poftim (ei bine da!) la prajituri. As manca asa..cate o gura din fiecare prajitura pe care o vad in vitrina. Am fost obosita in ultima vreme pentru ca m-am culcat tarziu si m-am trezit devreme, in iatacul printesei. De ieri sunt acasa si desi mi-a fost frig, am dormit frumos, cu vise. Pipiul parca ne-a mai dat pace si nu mai facem 100 de drumuri la baie noaptea. In rest..bebe se foieste non stop. Nu a fost neaparat o bataie de aripa de fluture. Prima miscare m-a trezit si m-a speriat, caci nu am inteleg exact ce se petrece in burtica..Aseara insa, micul Ou dansator si-a facut numarul. Cam 10 minute s-a tot fosganit si s-a miscat de am crezut ca imi reorganizeaza matzele. Abia astept sa fie 5 nov si sa mergem sa il vad pe bebe la tv:))
In ultima vreme mi s-a nazarit ca ar fi fecior. Ceea ce ma pune intr-o situatie groasnica...ce nume de baiat sa aleg?! Abia am decis ca daca e fetitza o sa fie Katerina, ca sa ii poata spune tata'su Catrinel..Dar un prunc?! Un baietel?? Eu raman cu piticeii mei si as vrea Grig sau Dumitru (Dimitris?! pana mea, o sa zica lumea ca de la greci mi se trage..dar Dumitru era bunicul. La fel cum Grigore era bunicul)
Si is nume romanesti. In rest..imi place Filip. Si are sfant in noiembrie, deci va petrece doua petreceri, una in martie si una in noiembrie..
Filip este optiunea mea. Si ma mai gandesc...
In ultima vreme mi s-a nazarit ca ar fi fecior. Ceea ce ma pune intr-o situatie groasnica...ce nume de baiat sa aleg?! Abia am decis ca daca e fetitza o sa fie Katerina, ca sa ii poata spune tata'su Catrinel..Dar un prunc?! Un baietel?? Eu raman cu piticeii mei si as vrea Grig sau Dumitru (Dimitris?! pana mea, o sa zica lumea ca de la greci mi se trage..dar Dumitru era bunicul. La fel cum Grigore era bunicul)
Si is nume romanesti. In rest..imi place Filip. Si are sfant in noiembrie, deci va petrece doua petreceri, una in martie si una in noiembrie..
Filip este optiunea mea. Si ma mai gandesc...
marți, 20 octombrie 2009
Dor de vara, dor de noi
Pentru ca numai am memoria de inainte de jucausul copil din burtica, o sa redau partial ce am auzit ieri in masina.
"Ce bine era in Grecia, unde ......... si te aveam numai pe tine"
Katerina ramane daca e fetita. Nu stiu daca vreau sa aiba doua nume..
"Ce bine era in Grecia, unde ......... si te aveam numai pe tine"
Katerina ramane daca e fetita. Nu stiu daca vreau sa aiba doua nume..
vineri, 16 octombrie 2009
joi, 15 octombrie 2009
Mihaela si-a cerut iertare
Am terminat de citit intr-un timp record o carte. O carte pe care o primisem in acelasi timp de la doi oameni dragi, Alex si Robert. La distanta de cateva ceasuri. Am inceput sa citesc ieri si am sfarsit aseara..La jumatatea cartii m-au apucat remuscarile si am scris mailuri in care mi-am cerut iertare pentru ce gandeste mintea mea noapte de noapte.
Dupa ce am apasat send m-am temut ca omul respectiv va crede ca sunt nebuna si nu va intelege nimic din iertarea pe care am pus-o in zeci de randuri..Apoi m-am rugat minute in sir sa scap de visele care ma macina. Si am scapat. Am scapat de cum am inchis cartea si mi s-au luminat mintile. Teama mea justificata sau nu este normala pentru ca iubesc si pentru ca sunt om. Din pacate iubesc gresit. Lectia de ieri este sa invat sa iubesc pe cine nu plac (caci sa scriu ca urasc pe cineva e prea mult..eu nu urasc..ma mai supara oameni si atat). Pe cine cred ca iubesc, o sa invat sa uit. Daca este pe lumea asta un suflet caruia trebuie sa ii cer iertare, acest suflet este copilul caruia ii fac rau fara sa imi dau seama, zi de zi, noapte de noapte. Gandurile mele il ating toate si singura modalitate de a le opri ... nu o stiu..asa ca ma rog. De cand ma trezesc pana adorm, in continuu. Ma rog sa imi vina mintea la cap, sa fac doar ce este bine, ma rog sa fiu calma, sa nu mai plang, sa nu mai sufar din orice, ma rog sa tac, sa nu rad, sa nu spun ceva care poate sa fie gresit interpretat, ma rog sa uit, sa iert, sa fiu iertata.
Dupa ce am apasat send m-am temut ca omul respectiv va crede ca sunt nebuna si nu va intelege nimic din iertarea pe care am pus-o in zeci de randuri..Apoi m-am rugat minute in sir sa scap de visele care ma macina. Si am scapat. Am scapat de cum am inchis cartea si mi s-au luminat mintile. Teama mea justificata sau nu este normala pentru ca iubesc si pentru ca sunt om. Din pacate iubesc gresit. Lectia de ieri este sa invat sa iubesc pe cine nu plac (caci sa scriu ca urasc pe cineva e prea mult..eu nu urasc..ma mai supara oameni si atat). Pe cine cred ca iubesc, o sa invat sa uit. Daca este pe lumea asta un suflet caruia trebuie sa ii cer iertare, acest suflet este copilul caruia ii fac rau fara sa imi dau seama, zi de zi, noapte de noapte. Gandurile mele il ating toate si singura modalitate de a le opri ... nu o stiu..asa ca ma rog. De cand ma trezesc pana adorm, in continuu. Ma rog sa imi vina mintea la cap, sa fac doar ce este bine, ma rog sa fiu calma, sa nu mai plang, sa nu mai sufar din orice, ma rog sa tac, sa nu rad, sa nu spun ceva care poate sa fie gresit interpretat, ma rog sa uit, sa iert, sa fiu iertata.
marți, 13 octombrie 2009
Tatal copilului meu
Sotul surorii mele e un copil crescut fara tata. La fel inca o multime de baietei pe care ii stiu..Si o multime de fetite..Alesesem sa am o fetita pentru ca am descoperit mici rautati in baieteii crescuti de mame, o "sudura" de poalele fustei care ma scoate din minti, o paranoia a mamelor de baietei care au senzatia ca copilul devenit barbat este DOAR AL LOR..
Fetitele crescute de mame singure sunt mult mai puternice insa..inteligente, deschise. Le-am vazut si mari, femei frumoase, puternice. Toti copilasii crescuti de un parinte oricum au o suferinta, indiferent cat incerci sa suplinesti ..nu poti..
Eu nu vreau sa fiu o mama singura. Motivul este ca micul meu print are un tata. Desi domnul nu ne doreste, asta nu inseamna ca m-am gandit sa rup copilul de tatal lui vreodata..Poate intr-o zi o sa vrea sa stie cine este primul lui nascut..Nu vreau ma gandesc ca vreodata micul print is va uri tatal, asa cum stiu ca isi urasc taticii alti baietei crescuti de mame singure..Tatal copilului meu este barbatul pe care l-am iubit extraordinat de mult... cumva sunt convinsa ca domnul a fost desemnat sa se ocupe de treaba cu facutul acestui copil..Nu ca ar fi un secret ca imi doream un copil de acum 12 ani:)) faza e ca nu s-a prins..
In ziua in care copilul o sa ma intrebe cine este tatal lui biologic, o sa ii spun povestea noastra. Povestea noastra aia frumoasa, pe care am trait-o eu. Povestea cu un baietel care pleca in vacante, undeva intr-un sat frumos si bogat, verde..departe..Un baietel care coresponda cu mama lui, cea care parea ca este cea mai buna prietena a lui de pe toata planeta.. Un baietel care a crescut intr-o zi mare, dar a ramas mic..Copilul meu se va bucura de povestile despre bunicul acestui baietel, asa cum eu m-am bucurat de toate descoperirile pe care le-am facut in frumoasa viata de cuplu pe care am avut-o cu acest barbat..Indiferent cat o sa il iubesc sau cat o sa fiu de suparata pe Vic, copilul meu o sa stie ca a fost rodul unei iubiri. Conteaza cat a investit fiecare?! Nu. Eu am iubit mai mult decat pentru amandoi, cred ca e suficient sa stie ca e un copil facut din marea mea dragoste.
Ce o sa ne rezerve viitorul, habar nu am. Pana se naste copilul nostru, multe se pot petrece. Am incetat sa visez cu ochii deschisi, noaptea ma chinuie mai mult decat pot suporta..asa ca orice tentativa de a visa ca o sa fie bine, esueaza de fiecare data.
Nu mai sunt vesela, nu mai sunt trista. Sa zicem ca traiesc o stare de suspans..Sunt intre cer si pamant..
Si undeva, mai aproape de pamant, inchid ochii si imi dau seama ca este prima oara cand dormim imbratisati cu copilul nostru intre noi..Apoi imi dau seama ca nu imi permit inca o dezamagire. Ma ridic si imi urmez calea. Noi doi mergem inainte. Eu si copilul nostru.
Fetitele crescute de mame singure sunt mult mai puternice insa..inteligente, deschise. Le-am vazut si mari, femei frumoase, puternice. Toti copilasii crescuti de un parinte oricum au o suferinta, indiferent cat incerci sa suplinesti ..nu poti..
Eu nu vreau sa fiu o mama singura. Motivul este ca micul meu print are un tata. Desi domnul nu ne doreste, asta nu inseamna ca m-am gandit sa rup copilul de tatal lui vreodata..Poate intr-o zi o sa vrea sa stie cine este primul lui nascut..Nu vreau ma gandesc ca vreodata micul print is va uri tatal, asa cum stiu ca isi urasc taticii alti baietei crescuti de mame singure..Tatal copilului meu este barbatul pe care l-am iubit extraordinat de mult... cumva sunt convinsa ca domnul a fost desemnat sa se ocupe de treaba cu facutul acestui copil..Nu ca ar fi un secret ca imi doream un copil de acum 12 ani:)) faza e ca nu s-a prins..
In ziua in care copilul o sa ma intrebe cine este tatal lui biologic, o sa ii spun povestea noastra. Povestea noastra aia frumoasa, pe care am trait-o eu. Povestea cu un baietel care pleca in vacante, undeva intr-un sat frumos si bogat, verde..departe..Un baietel care coresponda cu mama lui, cea care parea ca este cea mai buna prietena a lui de pe toata planeta.. Un baietel care a crescut intr-o zi mare, dar a ramas mic..Copilul meu se va bucura de povestile despre bunicul acestui baietel, asa cum eu m-am bucurat de toate descoperirile pe care le-am facut in frumoasa viata de cuplu pe care am avut-o cu acest barbat..Indiferent cat o sa il iubesc sau cat o sa fiu de suparata pe Vic, copilul meu o sa stie ca a fost rodul unei iubiri. Conteaza cat a investit fiecare?! Nu. Eu am iubit mai mult decat pentru amandoi, cred ca e suficient sa stie ca e un copil facut din marea mea dragoste.
Ce o sa ne rezerve viitorul, habar nu am. Pana se naste copilul nostru, multe se pot petrece. Am incetat sa visez cu ochii deschisi, noaptea ma chinuie mai mult decat pot suporta..asa ca orice tentativa de a visa ca o sa fie bine, esueaza de fiecare data.
Nu mai sunt vesela, nu mai sunt trista. Sa zicem ca traiesc o stare de suspans..Sunt intre cer si pamant..
Si undeva, mai aproape de pamant, inchid ochii si imi dau seama ca este prima oara cand dormim imbratisati cu copilul nostru intre noi..Apoi imi dau seama ca nu imi permit inca o dezamagire. Ma ridic si imi urmez calea. Noi doi mergem inainte. Eu si copilul nostru.
luni, 12 octombrie 2009
Bolovanul si un weekend frumos
Azi am cazut pe scarile de la metrou, ca o pleasca, am alergat dupa metrou si ce crezi? picioarele nu s-au prins ca treptele sunt acolo pentru a fi calcate de mine..asa ca am patinat pana am aterizat ca in filme. Pe spate, pe rucsacelul plin cu broccoli cu parmezan si caneloane cu branza si spanac..m-am sprijinit in mana stanga, pe care am cam strivit-o..si in partea dreapta a fundului..pe care am strivit-o..
Nu ma doare burta, nu am nimic, decat ca am plans de nervi ca nu sunt in stare sa merg si sa am grija de mine. De Ou. Ca eu de cazut pot sa cad..puteam. Ma doare mana..ma doare fundul. E bine ca nu ma doare deloc burta si cred ca fundul meu proaspat crescut a amortizat cat a putut..tocmai azi cand eram o printesa, cu unghiutele rosii, cismele de motan incaltat (damn!) si parul valvoa..
Acum ma calmez si incerc sa vad partea buna. Noi pantaloni de graviduta tin pe Ou safe si mie cald la spate. Vanataia pe care o am pe fund nu cred ca va fi curand vazuta de vre'un domn..in palma o sa se retraga umflatura..
Deci suntem bine.
Weekendul a fost minunat vazut in ansamblu. A inceput frumos cu Robert, vineri seara. Brozant si plin de bucurie, a venit si m-a cules de la birou, apoi am mers acasa si am mancat zacusca facuta in casa, bunaaaaa de tot. Ou a primit cadou un borcan, inca era cald. Ce inseamna un copil cuminte! Toata lumea iti da ceva bun!
Sambata dimineata am inceput sa gatesc chestii pe care le-am terminat aseara (duminica)..
Am facut o plimbare in Bucurestiul vechi si, cu mainile facute "umbra", am cautat vechituri in magazinele inchise de pe Covaci..Apoi am gasit o minune de magazin cu mobilierul casei mele de vacanta..totul frumos, lada cu perne care imi va sta candva langa geam, unde eu voi citi nuvele fantastice..
Apoi m-am bucurat de tablouri vechi si nu am inteles ce e cu auriul de pe toate ramele..Intre realitate si visare am inteles ca ma agat inutil de fantasmele unui trecut care nu e al meu, dar a fost o scurta perioada de vreme universul meu..
Am mancat bine la chinezesc, spre marea bucurie a lui Ou care visa la supa acra-dulce de ceva vreme, apoi m-am intors in timp. Din nou. Si am plecat la limita la care trecutul negru inghitea prezentul meu frumos, prezentul meu cu Ou, noi doi, cei mai fericiti pamanteni..
Duminica a fost zi de chill si relash, am mancat banana cu zmeura si miere la mic dejun, am cantat de la prima ora si am finalizat pretentioasele mancaruri pline de vitamine, special facute pentru copil - dupa multe ore petrecute in supermarket..
Partea fun este ca eu gatesc pentru Ou, dar noi nu mancam. Decat morcovi. Cred ca amenintarea lui Vic - cum ca o sa imi iasa copilul miop - ma face sa poftesc la carotine in continuu..Am aburit broccoli cumparat de la targul cu produse bio, am ras cascaval si am pus cubulete de unt peste, apoi am asezat frumos in caserola pentru azi la birou. La fel si caneloanele, frumos asezate..
Acum sunt linistita. Ou cred ca s-a panicat putin de la alunecarea mea pe scari, dar e cuminte si nu m-a suparat deloc.
Avem 17 saptamani:) Adica foarte curand incepem sa simtit aripi de fluturi in burtica. The real thing..Cred ca toate iubirile mele esuate, cu toate emotiile aferente, cu toate indragostelile si aripile de fluturi din burtica nu se vor putea compara cu primul semn pe care mi-l da Ou..De asta trebuie sa fiu calma si sa am grija sa nu ratez prima mangaiere a copilului nostru, dl. Ou.
Apropos..in ultima vreme am cochetat cu gandul ca Ou este un baietel. Devine fun si cred ca nu mai vreau sa stiu pana la nastere ce sex are copilul:)))
Nu ma doare burta, nu am nimic, decat ca am plans de nervi ca nu sunt in stare sa merg si sa am grija de mine. De Ou. Ca eu de cazut pot sa cad..puteam. Ma doare mana..ma doare fundul. E bine ca nu ma doare deloc burta si cred ca fundul meu proaspat crescut a amortizat cat a putut..tocmai azi cand eram o printesa, cu unghiutele rosii, cismele de motan incaltat (damn!) si parul valvoa..
Acum ma calmez si incerc sa vad partea buna. Noi pantaloni de graviduta tin pe Ou safe si mie cald la spate. Vanataia pe care o am pe fund nu cred ca va fi curand vazuta de vre'un domn..in palma o sa se retraga umflatura..
Deci suntem bine.
Weekendul a fost minunat vazut in ansamblu. A inceput frumos cu Robert, vineri seara. Brozant si plin de bucurie, a venit si m-a cules de la birou, apoi am mers acasa si am mancat zacusca facuta in casa, bunaaaaa de tot. Ou a primit cadou un borcan, inca era cald. Ce inseamna un copil cuminte! Toata lumea iti da ceva bun!
Sambata dimineata am inceput sa gatesc chestii pe care le-am terminat aseara (duminica)..
Am facut o plimbare in Bucurestiul vechi si, cu mainile facute "umbra", am cautat vechituri in magazinele inchise de pe Covaci..Apoi am gasit o minune de magazin cu mobilierul casei mele de vacanta..totul frumos, lada cu perne care imi va sta candva langa geam, unde eu voi citi nuvele fantastice..
Apoi m-am bucurat de tablouri vechi si nu am inteles ce e cu auriul de pe toate ramele..Intre realitate si visare am inteles ca ma agat inutil de fantasmele unui trecut care nu e al meu, dar a fost o scurta perioada de vreme universul meu..
Am mancat bine la chinezesc, spre marea bucurie a lui Ou care visa la supa acra-dulce de ceva vreme, apoi m-am intors in timp. Din nou. Si am plecat la limita la care trecutul negru inghitea prezentul meu frumos, prezentul meu cu Ou, noi doi, cei mai fericiti pamanteni..
Duminica a fost zi de chill si relash, am mancat banana cu zmeura si miere la mic dejun, am cantat de la prima ora si am finalizat pretentioasele mancaruri pline de vitamine, special facute pentru copil - dupa multe ore petrecute in supermarket..
Partea fun este ca eu gatesc pentru Ou, dar noi nu mancam. Decat morcovi. Cred ca amenintarea lui Vic - cum ca o sa imi iasa copilul miop - ma face sa poftesc la carotine in continuu..Am aburit broccoli cumparat de la targul cu produse bio, am ras cascaval si am pus cubulete de unt peste, apoi am asezat frumos in caserola pentru azi la birou. La fel si caneloanele, frumos asezate..
Acum sunt linistita. Ou cred ca s-a panicat putin de la alunecarea mea pe scari, dar e cuminte si nu m-a suparat deloc.
Avem 17 saptamani:) Adica foarte curand incepem sa simtit aripi de fluturi in burtica. The real thing..Cred ca toate iubirile mele esuate, cu toate emotiile aferente, cu toate indragostelile si aripile de fluturi din burtica nu se vor putea compara cu primul semn pe care mi-l da Ou..De asta trebuie sa fiu calma si sa am grija sa nu ratez prima mangaiere a copilului nostru, dl. Ou.
Apropos..in ultima vreme am cochetat cu gandul ca Ou este un baietel. Devine fun si cred ca nu mai vreau sa stiu pana la nastere ce sex are copilul:)))
Abonați-vă la:
Postări (Atom)