"Nu vreau sa vorbesca lumea despre asta. Nu vreau sa se afle ca suntem impreuna. Nu vreau sa se afle ca e copilul meu. Suge burta ca uite-o pe maica-mea. Nu imi mai invada spatiul. E casa mea. Familia mea nu trebuie sa stie."
Ma simt cel mai norocos om pentru ca am avut big balls sa fac acest copil minunat. Ca nu mi-a fost frica nicio secunda de ce o sa vina. Singura mea frica a fost ca o sa pierd o iubire, dar..iubirile vin si pleaca. Nu a murit nimeni de dragoste ranita, nu? Adica..or fi murit femei, insa eu nu is una dintre ele. Mie nu mi-a fost frica de lume cand am iubit. Am avut curaj sa strig cuiva in fatza ca IL IUBESC pe omul de langa mine, obosisem sa fiu acuzata de mizerii. Am avut curajul sa fiu cu ce barbat am vrut sa fiu, chit ca inainte de mine fusese iubitul unei prietene. Murise povestea lor? Da..deci..sanatate..Am avut curaj sa pastrez un copil desi unora le-a parut curajul meu INCONSTIENTA. Am avut curajul sa impart casa mea cu oamenii pe care i-am iubit. Am dus acasa oamenii dragi mie, le-am pus masa si am impartit paharul cu vin si bucata de pui. Am lasat familia mea sa fie familia unor oameni pe care i-am iubit, pentru ca iubirea inseamna sa dai. Si da, Slava Domnului si EU am primit.
Am fost rea? Oh da! Am fost rea cu un om, asa cum este Vic cu mine uneori. Am fost rea cu un om bun care ma iubea, i-am spus ca E CASA MEA si SUNT BANII MEI..
Am platit inzecit pentru rautatea mea:) Inca platesc. Platesc simtindu-ma "rusinea" cuiva. Din ce in ce mai rar ma las lovita, uneori imi piere toata puterea si mai plang apoi copilul imi da un bobarnac si eu imi cer scuze si imi sterg lacrimile..Apoi Vic uita cat poate sa fie de rau si pret de cateva minute pare din nou omul pe care il iubesc/iubeam..
Minute trec repede, la fel si noaptea.
Tot nu imi este frica de ceea ce urmeaza. Pentru ca daca mai exista vre'o teama care sa merite pe lumea asta ..aia e teama vis a vis de copilul nostru. In rest toate is nimicuri.. Si lumea din jur si fricile lui?! Toate is nimicuri. Pe care poate o sa le uit, poate nu.
Eu si copilul meu contam si noua nu ne mai este frica..Pentru ca suntem doi, nu mai suntem EU singura:)
"Avem 19 saptamani. Suntem lung de 25 de cm si avem cam 250-300 de grame. Ne miscam mainile si picioarele si ne jucam cu un fir lung care se plimba alaturi de noi intr-un univers amniotic. Mami isi freaca mainile una de alta, le incalzeste si apoi vine aproape de burtica. Suntem un copil atat de bun si de cuminte...mami ne spune asta zi de zi. Si vorbim despre noi la plural pentru ca ne tragem dintr-un cocon - asta e tati:) si o fosta printesa sburatoare - mami."
Uite c-am mai aprut si eu pe la tine, sa vad ce mai faci. :)
RăspundețiȘtergereCum, ai fost cu barbatul unei prietene?! Aaaaa... Ai incalcat una din legile prieteniei intre femei, care nu se incalca decit daca vrei razboi. Tie ti se pare ca povestea dintre ei murise, dar o poveste de dragoste nu moare niciodata. Ramine.
:)) crede-ma ca stiu exact despre ce vorbesc cand spun ca dragostea lor murise. sunt prietena cu ea si azi. si cu el. relatia noastra - triula ca sa zic asa, a fost cea mai frumoasa poveste de prietenie..am crescut impreuna, etc..si cu el mai sunt prietena..
RăspundețiȘtergere