Barbatul care este in regula

Dupa o lunga cercetare si o adanca analiza am concluzionat ca BARBATUL nostru trebuie sa fie intr-un anume fel.
(Barbatul nostru adica barbatul meu, barbatul prietenenelor mele, barbatul care ne iubeste)
Barbatul meu trebuie sa ma iubeasca pe mine. Pe mine, cu bune si rele, pe mine cea care a fost candva o mare pupacioasa, cea care nu dormea decat tinuta in brate, cea obisnuita sa primeasca flori din senin si cadouri marunte..o ghinda in parc, un parfum Allure, un brat de lalele, un ceas CK.. Pe mine cea alintata, care face voci de urias si de copil retardat..
Apoi trebuie sa imi iubeasca/placa familia. Pe tata care ar bea un vin sau o bere cu prietenii mei, pe mama cea mereu vesela si draguta, pe sora-mea si sotul ei + copilul ce se va naste.
Apoi sunt fetele. Barbatul meu trebuie sa imi accepte prietenele, trebuie sa intelega relatia mea speciala cu ele. Indiferent ce fac fetele mele, el nu are dreptul sa le judece, nu are decat sa le barfeasca alaturi de amicii lui, dar mie, in fatza sa nu indrazneasca sa imi judece vre'o fata. Nici macar cand ma mai cert cu ele!
Apoi familistii..Barbatul meu trebuie sa inteleaga ca familia mea e mare si contine o gasca speciala, aproape de inima mea - familistii sunt gasca cu picii, sunt surorile mele si fratii mei de suflet, sunt nasii si parintii mei adoptivi, desi suntem apropiati ca varsta:)
Apoi mai e o cerinta speciala. Barbatul meu nu are voie sa fie homofob, antisemit, nazist, rasist. Nu are voie sa urasca tiganii si sa vorbeasca urat de nimeni..Pentru ca nu e frumos.
Barbatul meu trebuie sa fie un om bun, cald si bland. Copii mei au nevoie de cineva care sa inteleaga cat e de important sa stii sa dai bunatate chiar cand primesti ura si rautate inapoi.

Barbatul meu trebuie sa un om bun. Fericit ca ne are. Un om nemultumit nu are ce cauta in viata noastra, indiferent cate castele de nisip cladesc eu zi de zi, incercand sa obtin un zambet sau o mangaiere.
Nu sunt suparata pe nimeni. Mi-e rau si atat. Si as pleca undeva unde sa fie casa mea si sa fac totul pentru mine si copilul meu, fara sa ma simt un intrus, fara sa simt ca nu e loc destul pentru noi. Undeva unde sa fie liniste.