miercuri, 24 octombrie 2012

octombrie. 2012.

mana ei mica ma mangaie pe fata. ce faci mami? o intreb. asa cum o intreb de multe ori pe zi, pur si simplu, fara sa astept un raspuns. nu conteneste sa ma uimeasca..are un raspuns de fiecare data. de ce m-ai mangaiat? o intreb din nou. e concentrata la Winnie the Pooh. desenele/cartea mea favorita. de ce m-ai mangaiat mai devreme? insist, nu ma las.
nici nu stiu de ce..acum imi scot un muc, am un muc. tine-l tu, ca mai scot unul. vreau si eu apa. imi aduci putina apa? te rog.

m-am adunat greu. indecent de greu. dupa un lung (si surprinzator) sir de umilinte. le-as zice "umilinti" ca asa simt ca trebuie sa le zic, dar ma vor corecta oamenii, si e rusine, ca am o varsta..m-am adunat si desi nu mi's intreaga, am reusit sa lipesc multumita mucioasei superbe de langa mine, bucatica langa bucatica de inima. le-am lipit, s-au dezlipit, le-am carpit si am fost carpita peste bot, am schimbat acul si ata si acum sunt aproape gata sa ma trezesc razand din nou, in fiecare dimineata. pentru ca in fiecare dimineata, circa 100 de centimetrii calduti bat langa inima mea. o inima mica-mica dar puternica bate langa mine circa 12 ore pe zi. restul de 12 inima mea s-a tarat pana de curand..dar acum e bine. vindecare prin bataie si iubire neconditionata. mi-am chinuit prietenii reali si virtuali cu un lung sir de slagare numai bune de taiat venele, am pus poze peste poze cu citate scrornite de alti idioti suferinzi si intelepti scenaristi, am expus toata "drama" mea fara niciun gand ca aratandu-mi slabiciunea voi fi judecata. pentru ca oricum am fost judecata si cand mi-am expus fericirea:) poi sa ma judece si sa ma scuteasca. din fericire eu asa sunt. la mine totul e o flacara, desi eu par o apa..
nu mai stiu de cand nu mai sunt ok. am incetat sa numar zilele, de la 8 incolo au devenit inacceptabil de multe..
dar azi, azi a fost altceva. azi am vazut ce trebuia sa vad demult. ca eu si ea suntem doar noi doua pe lume si nimic altceva nu conteaza. noi doua suntem impreuna. am simtit asta in cele 9 luni de gravidie, in vremea in care V ma juca pe degete. mi-am amintit acum cateva ore la masa senzatia aia pe care am avut-o cand eram gravida: noi doua putem sa conducem lumea! mi-am dorit asa de mult sa fim 3 sau 4 in aventura asta, dar cred ca doar eu mi-am dorit asta si nu am vazut corect realitatea. mi-a zis cineva acum cateva zile ca barbatii sunt buni numai pentru facut copii. si am ras. dar poate are dreptate. poate de fapt ei nu sunt buni de nimic altceva.. da, injurati-ma voi barbati care mai intrati pe blogul asta prafuit, dar ganditi-va si puneti pe hartie: de ce altceva mai sunteti buni in 80% din timpul pe care il petreceti intr-o relatie?!
si daca primesc o lista si e reala, pe bune, o sa cred din nou ca merita sa mai iubesc pe cineva cu adevarat. pana atunci, cred ca niciun barbat (in afara de fiul meu - pe care il voi naste la un moment dat) nu merita mai mult de ..putinica atentie. si o masa buna. si o casa unde sa fie primit cu caldura. si niste iubire. minim!!

abia astept sa treaca anul asta! sa treaca, sa se duca, sa vina un an nou si bun si frumos, asa cum trebuie sa fie.

si pace.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu