Grey's anatomy si noi

Cu serialul asta am inceput sa fiu gravida si tot cu el am nascut. De doua zile vad sezonul 7. Vad si cuget. In primele luni de sarcina plangeam pana mi se umfla fatza. Plangeam pentru ca nu intelegeam cum e posibil ca tocmai EU dintre toate "ramasele" sa fiu aia care nu se marita imediat:)) Ce patetica jale..Lunile treceau, episoadele curgeau. Lacrimile au curs pana in luna a noua si ele. Nu neaparat in paralel cu brain cancer=ul lui Izzie cea care parea nebuna. Si eu paream nebuna de legat..Am auzit asta 9 luni. Am fost mai putin nebuna cand s-a aflat ca vom avea o fetita. Si am mai fost ok cand, dupa ecografii, dormeam la el acasa. In rest? O nebuna de legata, numai buna de dus la ospiciu.

A trecut un an. Mie nu mi-a trecut nicio zi fara sa fiu fericita alaturi de copilul meu. Chiar si in zilele in care urla din rarunchi, eu eram fericita, caci urla A MEA. Acum incepe sa mearga, vorbeste cat e ziua de lunga, ma mangaie, ma cauta prin pat noaptea si se lipeste de mine, imi zice mama si stie ce inseamna. Am exact copilul pe care il merit. Am lasat insa ceva neterminat si asta e singurul meu mare regret. Asa ca imi promit ca pana pe 7 martie, ma urnesc si fac ceea ce trebuie. Asta inseamna ca am cateva zile in care voi alerga pentru copilul meu si pentru linistea mea. Caci desi nu sunt suparata, ma macina ganduri despre viitor si as vrea sa nu imi mai alimentez crizele de bila si episoadele de bolit cu ganduri negre.

Acum cateva minute Kate s-a intins pe burta si de nervi a dat cu capul de podea. Cu tot cu dintii ranjiti. Rezultatul? Lacrimi si o buza sparta. Acum rade si a uitat tot. Ii tot spun sa nu planga, pup eu si trece. Eu o pup si ea ma musca.

Nu mi-a fost rau niciodata in cele 9 luni de gravidie, nu am zacut decat in ultimele luni, cand..nu aveam de ales. Dar de durut, nu m-a durut nimic.

De cand am botezat copilul mi-e rau mereu. Si stiu ca tot raul asta vine din ganduri, am lasat niste chestii ne puse la punct si platesc pentru prostia de a crede ca timpul le rezolva pe toate. Timpul nu rezolva decat dureri. Pe care..le uiti. Iar eu, eu nu vreau sa uit, eu vreau sa ajut timpul sa rezolve probleme care sa nu mai apuce sa devina dureri. Pentru ca durerile mele ar afecta-o pe Kate.. Apropos..daca mor cumva inainte de a ajunge foarte batrana, slaba si bronzata de la traiul cu desfrau, sper ca clar pentru toata lumea ca al meu copil va fi crescut de mama si tata sau de sora mea. Ca sa fie scris negru pe alb, zic.

Raul meu nu e aducator de moarte, si asta sper ca e clar:)) Mi-e rau de neroada, las nervii sa ma macine in loc sa tai de la radacina raul. In loc sa ma mobilizez, stau. De 1 an de zile stau. Nu stiu ce astept, caci nimic nu are cum sa vie..Langa mine sta cel mai bun lucru care putea sa mi se intample..eu stiu ca ceea ce urmeaza este minunat, astept minunile, le descopar zi dupa zi. Si totusi, faptul ca am lasat ceva neterminat ma distruge psihic si da, poate sa para o nebunie, dar asta ma imbolnaveste. Nervul si sictirul, scarba ..E tarziu sa plec acum de acasa, desi ..as putea sa dau o fuga sa rezolv macar niste lucruri simple..Dar si maine e o zi. Sper ca maine e ziua in care ma ocup si incep sa termin.

Pana una alta, sezonul 7, episodul 3.