....

A fost odata o fata. Singura la parinti, frumusica, destul de cuminte, inteligenta. A invatat bine toata copilaria - tatal ei era un domn extrem de sever.. apoi a mers la liceu si, sincera sa fiu, nu mai tin minte daca a fost si la facultate sau nu... Intr-o zi a cunoscut un baiat si, pentru ca din punct de vedere al parintilor tanarul corespundea, s-a casatorit cu el. Au facut 2 copii, si-au facut o casa. Apoi ea a devenit din ce in ce mai trista si el din ce in ce mai betiv. Copiii au crescut si au uitat-o intr-un colt din casa. El s-a uitat intr-un alt colt din casa, impiedicat intre sticle. Ea lucra intr-un mediu extrem de periculos, dar a reusit sa isi piarda slujba din cauza bolilor pe care, intre noi fie vorba, tot de acolo le adunase. Si au trecut anii si a imbatranit. Uitata in durerea bolilor ei, uitata intr-o camera. Stiti cat a imbatranit de fapt? Putin..putin de tot, insa parea batrana si aproape de moarte pentru ca de fapt nu o mai iubea nimeni. In casa lor 3 vieti imparteau 3 camere. Ea murea in ultima camera fara ca nimanui sa ii pese de fapt ca INCA nu murise. Povestea ei o sa fie scrisa intr-o zi pe larg, astazi nu va spun decat ca fata frumoasa si desteapta, fata care nu a vrut sa isi refaca viata, sa isi abandoneze sotul si copiii ca nu cumva lumea sa o judece, nu cumva sa sufere parintii ei sau sa o certe ca ii face de ras, nu cumva sa se auda la sat ca gradatul nu s-a dovedit a fi ceea ce parea..fata aia nu a mai vrut sa fie neiubita si uitata de toti, a plecat si ea.

Sunt convinsa ca nu a vrut sa plece.. mai avea multe de facut, in sensul in care mai avea ceva de trait si de iubit..dar a obosit si probabil ca a gandit ca e momentul sa isi lase copiii deja mari si la casele lor si pe domnul din sufragerie..i-a lasat sa isi vada de treaba lor pentru ca oricum ei o uitasera si in fapt nu vrusesera sa o iubeasca destul, incat sa o scoata din uitare si din camera aia ingrozitoare..

A zis tata ca uite, nici nu stii ce scurta e viata si cum mori asa..Nimic mai fals. Eu stiu in fiecare zi cat e de scurta viata si din cauza asta am viata pe care o am, fiecare zi traita cu bune si rele fara sa imi pese ce zice lumea din sat. E frumos sa ne iubim parintii, e extraodinar sa ne iubim plozii, dar e cum au scris niste scenaristi pentru un serial ..we live togheter, die alone. Asa ca azi am un gand care imi tine lacrimile in frau, fiind o zi in care trebuie sa fiu extrem de fericita si..nu pot..

Copiii sa creasca, sa ii iubim maxim, sa ii punem pe calea cea buna si apoi sa isi vada de vietile lor. Parintii sa ne iubeasca, sa ne ajute, sa ii respectam si sa ii iubim, dar si ei sa isi vada de vietile lor. Si noi, care suntem si parinti si copii, sa avem grija cea mai mare de sufletele noastre. Viata asta, dupa mintea mea desigur, este fix un mare avion in picaj. Nu ai vreme sa pui masca pe gura lui ma'ta sau a plodului, intai iti pui TIE masca, apoi nu ai decat sa salvezi pe cine e langa tine. Sunt foarte necajita pentru ca mama mea este cu un om mai singura de ieri..Mama mea a pierdut o fata a ei, una cu care a impartit anii de scoala, o fata care a fost prietena noastra si ruda noastra si..o sora pentru mama mea, asa cum sunt fetele mele pentru mine. Mama mea a pierdut pe cineva. Mie imi va lipsi telefonul si conversatia in care eu vorbeam minute in sir si ii spuneam ca totul o sa fie bine, ca trebuie sa aiba grija de ea, sa fie mai puternica, toate trec, totul o sa fie bine. Dar tot mie imi va fi si mai clar ca NIMIC pe lumea asta nu merita chinul de a nu te lasa iubit de cine te iubeste. NIMIC nu trebuie sa fie mai important decat pacea ta interioara, nicio relatie nu are de ce sa te tina legat intr-o drama, de frica lumei sau din cauza altor frici..Nu avem 10 vieti ca sa dam cate una pentru plod sau muma sau tata. Avem una in care nici macar nu trebuie sa ii impacam pe toti ci MUSAI sa ne impacam pe noi insine..Ca muma si tata au si ei viata lor si pruncu' creste si ajunge muma sau tata..

Eu sunt convinsa ca daca fata asta ar fi fost iubita si fericita, totul ar fi fost altfel..Asa cum sunt convinsa ca unii oameni merita sa fie fericiti si iubiti pentru a trece peste toate..Si mai sunt si oameni care nu merita sa fie iubiti si iertati..Dar si pe aia sa ii iubeasca cineva, mama lor..ca ea e vinovata de rele facute..

Bucuriile marunte iti pot schimba viata. Eu prefer si bucuriile uriase pe langa cele marunte. Si cand nu exista cineva delegat special sa imi aduca bucurii marunte sau uriase..poi mi le aduc singura, caci cineva trebuie sa aiba grija de mine. Eu.

In alta ordine de idei, astazi trebui sa va scriu o poveste minunata despre cum viata mea a devenit deosebita in acest prim an. Trebuia sa va scriu despre cum venirea lui Kate pe lume a facut totul sa fie minunat. Dar asta stiti daca aveti si voi acasa o Kate sau macar..un Petrica Almodovar cu coada de matza..Nu pot sa va scriu nimic despre acest prim an al lui Kate pentru ca cine a trebuit sa ma vada, stie ce simt si ..m-a deja vazut. Katerina danseaza in fatza mea pe o melodie olteneasca. Este o hora de mana. Matusi'sa ii striga dedicatia: pentru Katerina de la ma'sa. Desigur rad de mine desi imi vad moaca lunga.

La multi ani iubirea lui mama. Tot ce am promis ca fac pana implineste Kate un an, am facut. Sunt impacata cu mine insami si promit ca voi avea grija sa imi pun prima masca in avionul vietii. Viata o fi ca un fir de par din fund, scurta si plina de rahat, dar!!! viata mea este minunata si am de gand sa o pastrez asa pentru mine. Daca eu sunt fericita, Kate o sa fie si mai fericita. Si mama mea. Si tatal meu. Si sora mea..si gastile mele..Eu stiu ca sunt centrul unui univers:) Al meu.

La multi ani Kate, mami continua petrecerile de ziua ta asa cum poate.. mai avem azi una si inca una cand vine nasa si rupem turtitza si tu alegi chestii de pe o tava. Copilul Kate ma aduce aproape de toti oamenii pe care ii iubesc. Ii multumesc pentru asta Celui de Sus, caci..s-a super ocupat.