Ramasesem datoare cu o poveste, povestea sarbatoririi primului an din viata lui Ou, devenita baby K apoi Kate si Katerina-Katerinka. Ziua lui Kate a durat cam 2 saptamani, a inceput frumos, inainte de ziua ei. Prima petrecere a fost acasa, alaturi de prietenii mei fara copil inca (ha!!), gasca mea draga, de care mi-e dor, dor, dor. Am gatit pentru ei cu drag si mi-a fost asa de dor de noi incat odata ce ne-am strans, recunosc ca eu am reusit sa ignor copilul si m-am rasfatat bucurandu-ma de noi toti impreuna, shame on me! Asa de distrusa eram ca nu am facut poze, dar atat de dor imi fusese de toti, incat nu a mai contat ce n-am facut, ci a contat ca eram impreuna. Copilul a fost cuminte, fiind acasa la ea, niciun stres major nu s-a "intamplat". Fetitzele mele frumoase au primit cadouri, amantrei, adica Kate, Gia si desigur si eu!! Caci fetele mele s-au gandit corect, dupa ce naste, gravida cea super alintata este definitiv uitata de lume si toata atentia tuturor se duce catre minunata progenitura. Desi..si ea, biata muma ar mai avea nevoie de niste atentie, masline:)) Fetele mele stiu. Si nu doar de asta le iubesc. Le iubesc pentru ca exista. Si desi eu le numesc fetele mele, ei sunt fetele si baietii mei frumosi, cei mai frumosi de pe planeta, s-a decis.
Asta a fost sambata. Am dormit cu pantalonii rosii cei noi, asa cum am invatat de la cei mai buni! Cand ai ceva nou si deosebit, trebuie sa dormi cu acel lucru, mai ales daca sunt..pantofi noi!!!
Duminca ne-am trezit si am plecat cu greu de acasa catre tatal lui K. Cu copil trezit din somn si ciufut, pe o vreme care parea ca se va strica. Din motive lesne de inteles copilul a plans pe toata durata vizitei, desi casa era plina de jucarii cu care si eu m-as fi jucat..Si exact cand credeam ca se calmase micul omulet simpatic, a avut loc un accident. Micul om a pus mana pe masa cu nume din carti si si-a tras una in gura. Fix in dinti. Urlete si circul de rigoare. Totul in contratimp, caci pe noi ne mai astepta inca o petrecere..Repede tort, repede scuze, pupat copil, multumit pentru intalnire si cadouri, sarit in taxi si ajuns cu tot cu zapada dupa noi la petrecerea oficiala. Aceea cu familia de familisti, cu copiii si parintii lor - gasca mea draga de Thassos. Copilul meu este un noroc, caci ma aduce alaturi de cei mai dragi oameni. Pana la ea, ne vedem la zilele celorlalti copii, insa acum..acum avem si noi, adica EU, copilul de sarbatorit, si mama ce frumos e sa fie si copilul tau sarbatorit!! Adica..e o senzatie pe care nu o stiam! Eu am fost mereu foarte fericita cand mergeam la petrecerile fetitelor mele devenite domnisoare, acum insa a fost altceva. Kate a adormit in caruciorul ei rosu si nou primit de la fete, noi am mancat si am petrecut si la tort s-a trezit si Zuzex, care saracutza nu prea intelegea ce si cum, dar i-a placut. Si mie mi-a placut si mai tare. Decat ca..in afara de poza facuta de Onuca, nu avem poze:( Poate pentru ca la toate aniversarile EU faceam pozele:)) Ce sa va spun? Ca am mancat cel mai bun tort? Ca toata lumea mea draga era acolo? Ca doar Gia lipsea, caci nu ne-am gandit cum sa facem sa fie si ea? A fost o petrecere foarte frumoasa si apoi am plecat acasa.
Si s-a facut luni si era ziua lui Kate. Am petrecut acasa, cu nasii lui Gia care ne-au adoptat si pe noi, cu Lys si Euu si ai mei toti. Am montat cu ta'su o super masina pe care Kate o sa o conduca..la anul, caci ii e mare, am mancat chinez si tort si am baut sampanie si am ras si am povestit pana cand m-am prins ca e noapte si Kate nu stie inca sa adorma fara mine.
Si au trecut zilele si a venit nasha din calatorie si intr-o zi ne-am adunat sa o sarbatorim pe mica princessa si sa ii rupem turta. Petrecerea a fost de vis, pentru ca in sfarsit de data asta Kate s-a prins ca despre ea este vorba. In fapt nashi-sa nu mi-ar fi dat voie in veci sa fiu vre'o secunda EU in centrul atentiei:))
Copilul minunat a ales de pe o tava exact ce stiam ca o sa aleaga, caci doar eu le pusesem acolo. Stiloul chinezesc, mostenire de la bunicul lui ta'su (cred ca eu si omul acela ne-am fi inteles foarte bine), o carticica de povesti cu Ianos Nazdravanul si lingurita de argint (tot mostenire de la bunicii lui ta'su). Deh. Intelectuala si coconitza, ce ma mira:)) A plans la tort la La multi ani, la fel ca si la celelalte petreceri, e speriata de vocile oamenilor, mi-e clar. Dar i-a placut martizpanul si mai ales lumanarea..
Copilul meu care roade cartile de hartie a implinit un an. Cel mai frumos prin an din viata noastra s-a scurs si l-am sarbatorit, petrecand spre al doilea cel mai frumos an din viata noastra. Si uite asa continuam pana la 100 de ani ai mei, am zis, am zis!
Tot aud ce mare curaj am avut sa pastrez acest copil. Nu e vorba de curaj, eu am stiut clar ce am vrut si desi am asteptat niste ani, eu cred ca am asteptat ACEST copil. Acum o sa astept o anume familie pentru mine si ea, nu ma voi grabi, caci o familie trebuie sa fie pentru o viata. Cum e si cu copilul de fapt, si ea e iubirea mea pe viata. Prima. Caci mai sunt niste iubiri de asteptat. Si cine stie sa astepte..uite cu ce minune se alege!
Noapte buna si La multi ani si voua si noua!
uite asa se lipeste ea de mama ei
momentul de cumpana, ce sa aleg mami, ce sa aleg nasho? (are ditamai cucuiul in frunte, isi trasese un scaun in cap cu 2 ceasuri mai devreme)
tort bun de la nasha
Asa arata zambetul meu zi de zi. De un an si ceva. Eu cred ca am ales EXCELENT. Si nu as schimba nimic..
ei bine mint. Ce as schimba e deja in lucru:)) Dar asta este o alta poveste si mai dureaza pana o sa va povestesc ce si cum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu