This love

Nu mai ascult muzica. Recunosc spasita ca am uitat de mine cat am putut de mult de cand s-a nascut Kate. Poate ca am uitat de mine pentru ca eu cea de inainte de nastere nu eram eu?! Oricine as fi fost, nu ma placeam, nu ma iubeam..Si nici el nu ma iubea. Am stiut asta pentru ca am avut termen de comparatie. Inca mai am. Nu am uitat de mine "gagica", inca imi vopsesc unghiile si dau milioane pe incaltari inalte cu care nu voi putea merge in periplurile mele carutaresti..Dar Kate nu o sa fie mereu bebelush si trebuie sa iau in calcul si ziua in care pantofii mei frumos pusi in cutii i se vor potrivi "manusha".
This love este o piesa din vremea mea buna. Din vremea in care eu simteam si nu ma sfiam sa simtesc iubiri perfecte, unde perfectiunea era ceva cast, pur. Iubiri pentru barbati, iubiri frumoase, care de fapt desi aveau loc intre noi doi, in lumea reala nu existau, caci in lumea reala si noi doi aveam vieti obositor de normale, cu iubiri dragute dar ... normale.
Pe vremea mea eram vesnic nemultumita. De iubirile normale. De jobul normal. De oamenii normali. Cand nu imi convenea ceva spuneam raspicat: nu se poate. Desi, acum privind retrospectiv, stiu ca TOTUL se putea, dar nu vroiam sa pierd vremea. Aveam nevoie de vremea care s-ar fi putut pierde pe nimicuri, aveam nevoie de vremea aia pentru mine, cea vesnic nemultumita, plina de frustrari, ciufuta..era vremea mea de plans in pumni, degeaba. Plans pentru false probleme, ce importanta avea de fapt daca la job vedeam furtisaguri si marsavii, ce importanta avea daca in telefonul lui erau mesaje de la gagici din bar, ce importanta avea ca paream ok si nu eram?! Eu mergeam orbeste inainte, nemultumita de tot si toate. Playlistul meu era asa de trist incat uneori le vedeam baietilor fetzele cazute si imi puneam castile, saracii, numai de dramele mele nu aveau nevoie..Apoi s-a intamplat ceva si s-a schimbat muzica. Au fost luni de zile bune..Atat de bune incat si acum daca ascult Ugress sau asta mi se lumineaza brusc fatza. Am stiut mereu sa las oamenii sa ma face fericita. Si mizerabila..dupa caz. Pana in martie 2009 am iubit bezmetic. Frumos de bezmetic. Fiecare iubire a mea a avut parte de o coloana sonora extraordinara, paradoxal in martie 2009 am surzit si ... am pierdut muzica. Cred ca pana la Vlad nu am mai pierdut niciodata muzica..Si vibe-ul. Totul..Incerc sa imi aduc aminte o trupa, ceva, orice ar putea sa ma faca sa aud sunetul relatiei noastre si in afara de Mortal Kombat nu se aude nimic. Vag DJ Bobo. Si in zilele foarte bune parca era ceva..Da! Era asta. But I was not that kind of girl.

Conform lui last.fm in anul cu pricina (2009) eu sunt o dorinta neagra purtata de vant, on a boat that rocked, with Judy in disguise. Sunt Feist cu Mushaboom si Roisin cu Overpowered, sunt Nouvelle Vague, Mazzy Star, Booka Shade, Mo' Horizons, Groove Armada..and more.

Si inainte de asta am fost The Shins girl, Arcade Fire girl, Boards of Canada girl, si Lali Puna girl, Portishead, Air, The Knife, Bjork, oare cand m-am pierdut si cum am vazut asa de gresit in surzenia mea?!
Thievery Corporation
Röyksopp
Lamb
SCSI-9 – Senorita Tristeze (da, stiu..ca stii, ca stiu..)
The Strokes

Cumva incerc sa imi dau seama cine am fost in anul acela..un an trait intr-o "bezna auditiva", cu mici episoade bune, la volan, cu Guerilla de dimineata sau Calin Gheorghe pe drumul spre casa..Kate trebuie educata intru muzica. M-am vandut ieftin pieselor de vara, dar mi-e dor de o blonda libaneza ascultata live, baiatul ala descult de la bas..
Asobi Seksu

si acum ma bag la somn..eu cu mine, cea de care mi-a fost asa de dor..credeam ca ma pierdusem de tot..