Intr-un cufar de metal stau ascunse de 30 de ani intr-o cutie, multe, multe lucruri mici ale unui baietel frumos, timid, cu ochii albastrii. Il si vad razand, alergand prin casa in spilhozenii albastrii de bumbac, sau cu strampii de prosopel alb si un tricou chinezesc plin de mici desene. Il vad apoi intr-o salopeta de blugi, apoi cu parul ud, intr-un halat de baie..
Pe fotoliul din sufragerie sta o rochie de bumbac, cusuta de mana. A fost cumparata pentru o fetitza care s-a nascut un baietel frumos, timid, cu ochii albastrii..
Este a lui Kate. A primit-o de la strabunica ei. La fel si toate hainele lui Vic de cand era un pui de om si el - sunt ale lui Kate. Am spalat doua masini de haine mici, le-am intins frumos de tot si dintr-o data camera lui V s-a inmiresmat si nu a mai parut intinata de dramele noastre si rautatile care ne macina de luni de zile.
Poate sa tot acorzi unor oameni sanse este inutil cat timp oamenii nu au nevoie de tine. Deci nu au nevoie de sanse..au nevoie de o falsa libertate, au nevoie sa nu fie controlati, sa nu fie intrebati nimic, au nevoie sa simta mereu ca detin controlul. Eu stiu pentru ca asa sunt si eu..sau eram?!
Azi am fost la doctor si Kate nici nu a clipit, cred ca i-a fost frica de domnul acela care a incercat sa comunice cu ea apasand pe burtica. Pana acum Kate a fost alintata, pupata, salutata, mangaiata..nimeni nu a apasat-o..asa ca a tacut malc, ca si cum nici nu locuieste acolo. La doctor ne-am miscat repede, ni s-a explicat foarte clar ca pentru a nu ii face rau lui Kate trebuie sa stam in pat si sa nu facem nimic. Exact ce facem de 7 luni, nu-i asa:)) Fara nervi, fara contractii!!
Apoi a venit tati si ne-a luat si am mers acasa, am ascultat minute intregi povesti despre mine cea care imi imaginez ca sunt racita (duh!!!), apoi am cumparat bunatati sa facem salata..pe care am facut-o..am mancat, am spalat, tati si-a pupat fata si ...eu am stat desigur exact cum mi-a cerut domnul doctor: intinsa, citind carti si vazand filme:))
Un domn dragut cu un taxi m-a facut sa rad pana acasa si Sarga mea draga mi-a explicat a mia oara cum e cu lupta pentru ceea ce iti doresti, DACA iti doresti ceva cu adevarat. Ceea ce (concluzie oribil exprimata) mi-am dat seama dupa un dush, NU-MI DORESC. Nu imi mai doresc..
Ma uit la Gia care doarme langa mine si ma rog la Cel de Sus sa imi dea o fetita atat de frumoasa si cuminte ca ea..Vreau doua luni de pace in care sa imi astept copilul linistita, apoi vreau doua luni in care sa ne imprietenim (eu si Kate), apoi vreau o viata lunga si armonioasa in care tati sa o iubeasca pe K si sa nu ma mai protejeze de false pericole care reusesc doar sa ma enerveze pret de cateva minute. Vreau o viata in care sa nu imi pierd entuziasmul de acum..dar sa si evoluez cu ai mei dragi..cu sau fara tatal lui K, desi imi e si el un drag..
Ah! Poate cea mai frumoasa surpriza din seara asta a fost regasirea cuiva pe feisbuc, Duamne ce inventie!!
Toate se aseaza Slava Domnului! Nu trebuie decat sa razi, sa astepti si sa te rogi sa iti vie mintea la cap! Si ce crezi? Iti vine!!
Miss u. Va pup cu drag pe amandoua :)
RăspundețiȘtergere