miercuri, 20 ianuarie 2010

Foamea

Dupa vizita la doctor si apoi la eco (in urma careia s-a decis arestul la domiciliu in vederea aducerii pe lume a unei fetite sanatoase si frumoase) au mai aparut si alte "schimbari". Am renuntat la caratul cartilor grele din geanta :( Jurnalul unei fete greu de multumit a fost inlocuit cu Foamea lui Hamsun, in franceza, sa vedem daca mai conteaza anii aia de scoala sau s-au dus pe apa sambetei.. Minunea a durat o zi, caci o data cu statul acasa, a disparut si cetitul in metrou. Acasa nu am timp sa citesc pentru ca nu sunt acasa decat fizic, mintea mea inca e la birou, in vederea realizarii unei statui in Dorobanti, langa cafenele pentru devotamentul meu platit in arginti grei..
Cartea asta m-a marcat si imi doresc sincer sa o recitesc...poate si pentru ca in mine zace o foame despre care am mai scris..o foame de oameni, o foame de iubire, o foame de implinire. Stiu, toate vor veni curand si ma vor inunda, uneori ma uit la Gia si ma sperie gandul unei iubiri atat de speciale..
In casa suntem 4 generatii de femei. Desi la noi in neam barbatul a condus mereu ostitlitatile, femeile toate sunt de fapt puterea din spatele celor cu "big balls". A venit bunica. Mama mamei mele:) Ma uitam la ea, apoi la mama, la mine si la sora-mea si apoi la Gia si la burtica in care danseaza Kate. Si incercam sa ma prind (recunosc, cu o curiozitate de copil plin de rautati) pe cine iubeste mama mea mai mult, pe noi fetele ei cele doua sau pe mama ei?
Desi mama mea este o minunata, inclin sa cred ca cel mai mult din lume o iubeste pe mama ei. Ceea ce imi intareste convingerea ca aducerea pe lume a acestui copil a fost cea mai buna (si egoista) alegere pe care puteam sa o fac. Foamea mea de iubire se va domoli poate odata cu venirea lui K..sau poate va spori si nu voi inceta sa imi doresc sa daruiesc iubire (da, din aceea care sufoca...pf! )..Nu stiu. Nici nu conteaza. Conteaza linistea mea. Cartile mele, lumea mea cu bune si rele. Intru din nou in faza in care nu vreau sa ma vad cu nimeni:) poate ca e urat, insa nu imi doresc sa socializez, sa ies, sa ..nimic..
Oare e din cauza ca ma umplu de pete? Langa mine Gia vorbeste intr-o limba din care nu inteleg nimic, insa probabil am stiut-o candva. Si rade, rade si isi indeasa in gura aia mica 4 degete mici-mici..Hihihihi. Ii este FOAME..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu