Producer within

Dupa ce mi-am stors mintile si m-am dat de cesul mortii cu ce mi-ar placea de fapt sa fac, am ajuns la concluzia ca eu fiind producator am fost fericita. Fuck it! Cu toate stresurile aferente, cu orele in care imi venea sa plang de somn, cu mancarea de la caterging pe care o bagam in gura mecanic..eram fericita. Eram fericita mai ales din cauza oamenilor cu care lucram, dar o parte din acei oameni erau cei care ma faceau sa fiu nefericita deopotriva. Aseara am inceput sa vad (in sfarsit) serialul Mad Man, o poveste despre publicitarii din USA, o poveste despre lumea aia pe care o data ce ai lasat-o sa iti intre in sange, nu mai poti sa o scoti. Este mai rau ca un drog de fapt, parca de unele droguri mai scap..dar de nebunia asta nu stiu cum poti sa scapi.
Asa ca m-am gandit. Firma mea e mica, mica de tot. Deci nu ma ajuta decat cu numele care este atat de frumos..Eu nu sunt mica-mica de tot, caci am invatat cum sa cresc. Am fost intr-un barlog o vreme si am tot cugetat, insa pierd vreme si mi-e teama ca uit tot ce am stiut, tot ce ma facea sa ma simt buna intr-un domeniu. Pierd contacul cu oamenii, uit oameni..Unii ma uita ei, dar nu-i bai..Incerc sa ma organizez cumva si sa ma dau jos din pat for good, caci leneveala asta ma imbolnaveste. Cum Dumnezeu ma trezeam la 5 si plecam prin ger la filmare, nu stiu..Caci acum, ma dau jos din pat la 11 si abia ma tarai pana in bucatarie, catre cele 2 oua matinale si cafeaua aburinda..
Mi-e dor fir'ar sa fie. Nimic nu e mai rau decat sa iti fie dor. Mi-e dor de adrenalina, de valtoarea aia de sentimente, de bucuria aia cand vad director's cut si ..imi dau lacrimile:)) Cred ca cea mai frumoasa reactie pe care am primit-o inapoi de la o echipa de regie a fost cea a lui Jonas..cand m-a vazut ca am inceput sa plang (rupta de oboseala, nemancata, alergand intre spoturi). Jonas e inalt si puternic, m-a strans in brate ca pe un copil, iar Corinna, iubita lui (si regizoarea) mi-a spus foarte serioas: noi nu mai regizam nimic in Ro caci facem oamenii sa sufere:))
Mi-e dor si trebuie sa fac ceva sa imi treaca. Ei bine, daca ma apuc din nou de treaba, o sa aveti ce sa cititi, caci multe frustrari se vor aduna, si mult venin o sa iasa la iveala..sau nu. Poate o sa ma invat minte si o sa invat sa inghit elegant, stergandu-ma la coltul gurii cu naframa.
Oricum imi e asa o pofta de a munci, ma simt si prost..Fac baze de date pana una alta. Nu-i usor. Dar e ok. Nu-i nici fun, dar merge si asa.

************************************************************************************

Ah! Azi la Carturesti, ora 18, numai femei! Lansarea Inei Ilie, Femeia care a uitat sa nasca si care de fapt o sa nasca in martie.
Pentru ca cineva mi-a spus ca nu toata lumea stie unde e Carturesti, va spun eu: ala mare-mare e pe Arthur Verona, langa Cinema Patria. E o casa frumoasa, mare de tot. Mai e unul mic pe Quinet. Langa Edgar's Pub si peste drum de Yellow.
Tot cineva imi zicea ca la Carturesti ne vedem mereu cu aceiasi oameni, aia pe care ii vedem la concerte, la numite filme, la teatru, la un spectacol de dans contemporan. Aia sunt oamenii pe care eu ii plac, sunt fetzele alea pe care le stii desi habar nu ai cum ii cheama pe oamenii respectivi. Dar ar fi frumos sa stie mai multi oameni ce e cu Carturestiul..Nu vorbim de o simpla librarie de fapt, acolo nu gasesti doar carti, muzica, ceai, accesorii, agende, vinuri..
Acolo este o atmosfera anume. De acolo cred ca am luat cela mai misto cadouri ever..Ma pregatesc de plecare/lansare.