joi, 5 noiembrie 2009

Kate

In timp ce eram masurata si scanata si vedeam inima aia mica cum batea cu 145 de batai pe secunda, a inceput sa imi sune telefonul. Ala personal, pe care uitasem sa il pun pe silent.
- E tata. Ma suna sa afle ce copil am in burtica..Eh..o sa se opreasca..
- Pai cum ce copil? Avem o fetitza, ce nu stii?

Mi-au dat lacrimile putin asa..
- Ce frumos..e o fetita..tata era sigur ca e un baiat . Si oricum isi doreste sa ii spuna Tataie, i se pare ca Bunicule suna asa..batran..
-Pai nu chiar..mai "batran" suna tataie..
- Asa zic si eu..

Nu era tata. Era Andra. Insa primul sunat, asa cum am promis cand am anuntat gravidia a fost BojeMoi. BojeMoi care este "personul" meu in caz de brusca parasire, omul cu care am stabilit ca si in vremea in care vom fi maritati si insurati la casele noastre, daca Doamne fereste patim ceva, avem voie sa ne sunam in miez de noapte si musai trebuie sa ne ajutam, indiferent ce zice sotul/sotia. Ca fratii de cruce or something..
Apoi i-am scris lui Vic, apoi am vorbit cu tata care mai ca a plans si a tinut sa o anunte el pe mami, apoi sora mea..si baietii mei dragi..si fetele mele care au tipat de bucurie..
Si cel mai frumos sms ever a fost asa:
" ahahhaahahah. Ce nebunie. Tata B va fi fericit. Sa ne traiasca"
Intre timp treaba e asa: bebe este foarte jos asezat si nu e ok sa fac niciun efort. Nimic. Nu am voie sa ridic nimic, sa car, sa ma cocot. Si cica sa fiu atenta cu statul pe scaun prea mult.
O sa fiu. Este foarte draguta si sfioasa fix ca tata'su! Si-a pus manutele pe fatza si s-a ascuns. Mi-l si imaginam pe Vic, cu moaca lui somnoroasa, cum face el in fiecare dimineata cand se ascunde sub patura rasucita nu stiu cum sub mana lui. Ar face orice sa mai fure cateva minute de somn. Asa si Kate, sfioasa..Cu un cap frumos, mainile alea mici, piciorelele stranse yoghineste..
Acum trebuie sa fiu foarte calma si sa nu ma mai supere nimic. Avem treaba. Acum stim cine vine in Martie. Si stim ca in locul camerei de la Ikea albastra, vom avea o camera cu ursi de plus, patul alb..stiti voi, poza aia..
Ma duc la niste Margarete in vizita, care abia astepta sa auza ce surpriza le-am facut:)

4 comentarii:

  1. Deci e fetita!Ti s-a indeplinit dorinta!Pup mult pe AMANDOUA!

    RăspundețiȘtergere
  2. iiiiiiiiii, sa tricotam botosei albi (eu m-am saturat de roz dar o panglicuta de satin roz ar merge, daca nu, nu te enerva!)

    RăspundețiȘtergere
  3. nu tiu sa aiba roz caci eu am fost o fetita cu albastru si sora mea cu rosu..asa ca zic sa tricotam botosei curcubeu si albi si bleu si verzi! sa fie plin de ciupicei dragele mele!va pup

    RăspundețiȘtergere