vineri, 23 octombrie 2009

Barbatul care este in regula

Dupa o lunga cercetare si o adanca analiza am concluzionat ca BARBATUL nostru trebuie sa fie intr-un anume fel.
(Barbatul nostru adica barbatul meu, barbatul prietenenelor mele, barbatul care ne iubeste)
Barbatul meu trebuie sa ma iubeasca pe mine. Pe mine, cu bune si rele, pe mine cea care a fost candva o mare pupacioasa, cea care nu dormea decat tinuta in brate, cea obisnuita sa primeasca flori din senin si cadouri marunte..o ghinda in parc, un parfum Allure, un brat de lalele, un ceas CK.. Pe mine cea alintata, care face voci de urias si de copil retardat..
Apoi trebuie sa imi iubeasca/placa familia. Pe tata care ar bea un vin sau o bere cu prietenii mei, pe mama cea mereu vesela si draguta, pe sora-mea si sotul ei + copilul ce se va naste.
Apoi sunt fetele. Barbatul meu trebuie sa imi accepte prietenele, trebuie sa intelega relatia mea speciala cu ele. Indiferent ce fac fetele mele, el nu are dreptul sa le judece, nu are decat sa le barfeasca alaturi de amicii lui, dar mie, in fatza sa nu indrazneasca sa imi judece vre'o fata. Nici macar cand ma mai cert cu ele!
Apoi familistii..Barbatul meu trebuie sa inteleaga ca familia mea e mare si contine o gasca speciala, aproape de inima mea - familistii sunt gasca cu picii, sunt surorile mele si fratii mei de suflet, sunt nasii si parintii mei adoptivi, desi suntem apropiati ca varsta:)
Apoi mai e o cerinta speciala. Barbatul meu nu are voie sa fie homofob, antisemit, nazist, rasist. Nu are voie sa urasca tiganii si sa vorbeasca urat de nimeni..Pentru ca nu e frumos.
Barbatul meu trebuie sa fie un om bun, cald si bland. Copii mei au nevoie de cineva care sa inteleaga cat e de important sa stii sa dai bunatate chiar cand primesti ura si rautate inapoi.

Barbatul meu trebuie sa un om bun. Fericit ca ne are. Un om nemultumit nu are ce cauta in viata noastra, indiferent cate castele de nisip cladesc eu zi de zi, incercand sa obtin un zambet sau o mangaiere.
Nu sunt suparata pe nimeni. Mi-e rau si atat. Si as pleca undeva unde sa fie casa mea si sa fac totul pentru mine si copilul meu, fara sa ma simt un intrus, fara sa simt ca nu e loc destul pentru noi. Undeva unde sa fie liniste.

9 comentarii:

  1. Si eu mi-am dorit un asemenea barbat!:))Si daca vrei sa mergem undeva unde e liniste si unde sa simtim ca e casa noastra hai in...Thassos!Mi-e dor de Thassos mai ales ca anul asta nu am reusit sa ajung!Pup mult scumpa mea pe tine si pe BB!

    RăspundețiȘtergere
  2. sa iasa bebe si mergem, ca eu stiu ca locul ala o sa ma iubeasca mereu si stiu ca ne asteapta..deci? exista ma barbatul ala?!

    RăspundețiȘtergere
  3. nu cred ca exista... dar sunt unii care pot deveni... rari.

    RăspundețiȘtergere
  4. tatal meu gen?! tatal prietenelor mele?! tatii copiilor prietenelor mele - familistii?!
    exista si stiu ca nu sunt perfecti, toti avem defecte, dar exista oameni buni 60% din timp. restul de 40% parca nu mai conteaza cand omul ala e bun si te iubeste...

    RăspundețiȘtergere
  5. pai credeam ca vorbim de astia de acum... tatii sunt alta specie... si oricum atunci se punea mai mare pret pe familie. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. eu zic ca exista. si mai zic ca vine singur, nu cand il cauti. sigur, nu e perfect, are accese de pisalogeala cateodata, dar cand il stii ca e plin de bunatate si de talenete, il cam ierti, nuu? o sa vina singur, eu asa zic.

    RăspundețiȘtergere
  7. sa vina singur ca nu stiu cine mai are nervi sa caute orice...

    RăspundețiȘtergere
  8. Barbatul ala sigur exista dar nu iti place tie. Caci, evident, pe femei tre sa le dai cu capul de toti peretii ca sa se tina dupa tine. Altfel, e moale, "ne e barbat". Na, ca vorbesc ca un barbat..

    RăspundețiȘtergere
  9. ..oh, si mai e ceva: daca barbatul ne accepta pe noi fara sa ne judece inseamna ca si noi tre sa facem la fel. Eu una nu ma simt in stare. Inca. Noi am fost primele aici si avem si mai multe lucruri la tine in "acolo", asa ca "spatiul locativ" e mai mult al nostru. Primul venit face regulile! Deal?

    RăspundețiȘtergere