duminică, 17 mai 2009

Nettoyant Cuir

Sunt asezata pe un puf plin cu scartaietoare si beau suc de portocale. Am incercat cu alcool dar nu a mers, m-am amagit cu branza albastra si struguri si acum tac, pierduta in niste ganduri nedefinite.
Nu mai simt fetele..de ceva vreme. Sunt muta si imi place starea asta de asteptare. Nu, nu pe el il astept, ci astept sa treaca repede timpul ca sa ajungem acasa si sa dorm. Am fost un car de nervi pentru ca am avut senzatia ca sunt mama unui pusti autist care nu intelege cat de important este pentru mine sa fiu punctuala, sa nu dezamagesc (din nou! aceiaisi oameni).
Insa..odata ajunsa acolo mi-am dat seama ca singura pe care as fi dezamagit-o cu intarzierea sunt eu. Ca am stricat o zi frumoasa facand crize de nervi, ca am condus ca nebuna, desi..nu murea nimeni daca ajungeam cu 1 ora mai tarziu.
Ordinea prioritatilor mele se tot schimba si asta ma bulverseaza rau de tot. Pentru ca am uitat cum e sa fie doi, pentru ca nu am fost doi de multa vreme, pentru ca doi inseamna sa dai si sa nu astepti nimic..eu dau si cer desi mi se spune mereu de catre un mare intelept in viata "ciuci, nu astepta nimic!"...
Miroase a acetona si eu rad si rade si el. Citeste si eu ii explic, el rade si se gandeste..Da, ce meserie frumoasa - curatator de piele?!
Am varsat sticla de acetona pe mine, de la genunchi in jos, bad, bad girl, jap-jap. Credeam ca o sa iti aduc aminte de ceva, dar nu.
Ma doare capul si nu ma gandesc la nimic. Nu mai am sorrowuri, ganduri, nimic. Mi-e totuna (asa se scrie?!) daca maine ploua sau e soare, oricum o sa ma port ca si cum e vara.
Ah! Ce m-am dixtrat azi la Livada cu visini! Uite cum sar de la una la alta:))
Neste domni "statea" de doo ore dupa ceva de mancare, timp in care bausere neste beri. Ei si duamnele lor. Si au stat bietii oameni pana am sositi si noi si ne-am asezat civilizat la o masa rezervata (toate erau la fel cred ca e un trend sa pui rezervat, nu cumva sa vie clientii si sa ai de munca pe caldurile astea).
Cand am patruns in incinta, oamenii aia cu berile comentau dar destul de ok situatia de rahat cu intarziatul comenzii..M-am gandit ca o sa raman precis nemancata..Dar cu setea era mai grav. Ne-am asezat, am cochetat cu o matza neagra cu ochii galbeni apoi am cerut repede meniuri cu intentia vadita de a comanda inainte de a ne intoarce ospatarita curul. Neh! Fu asa de rapida fumeia ca nu apucaram decat de atingem coltul meniului.
Intre timp, o doamna de la masa se ridica si merge spre interiorul carciumii, o vad pe ospatarita ca se duce catre masa lor cu 3 salati si niste chestii de mancare, dar ce crezi? Supriz! Musterii nu mai doreste! Nu doar ca refuza mancarea, dar se reped si dansii catre "in interior" unde vocifereaza. Nu era un scandal, mai degraba o nemultumire data in misto.
Asa ca domnul meu, un decent din fire, a decis: ACUM ne ridicam si plecam.
Submisiva cum ma stiti si muarta de sete, am plecat alturi de el, cand colo, ce crezi?! In fatza noastra, cu un carton de oua si niste lamai, amaratul de ospatar vedea de la shopping. Bag seama ca ramasesera fara provizii.
Partea misto acum incepe. Al meu ii spune ca noi ne-am carat si de la masa cu domnii incepe dixtractia:
- Pai plecati? Nu plecati, ca uite au adus oua! Nu stati la o omelta? Pai da porcu'? Porcu' l-ati taiat? Ca au trecut doua ore de cand am comandat!
si hahaha, si hihihi, si 30 de grade in capul meu, jumatate anchilozat de o durere..
Si apoi atmosfera spaniola si Vanessa da Mata cu Boa Sorte si paella si bun gust..si limonada multa, rece, cu lamaie reala si miere..
Life is good. Si cand nu e..tot este. Asa sunt eu nebuna si ma plang mereu. Insa mi-e bine, nu conteaza ca ma tem de chestii care oricum se pot intampla..
Numele acestui post nu are legatura cu mare lucru:) stim noi despre ce e vorba..

Tudo o que quer me dar
Everything you want to give me
É demais
It too much
É pesado
It's heavy
Não há paz
There is no peace
Tudo o que quer de mim
All you want from me
Irreais
Isn´t real
Expectativas
Expectations
Desleais

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu