23

Anigram mi a spus ca nu stie nimic de mine.Imi dau seama ca m-am rupt de oameni pentru ca am simtit ca ei nu ma mai vor, cand de fapt eu nu mai vroiam nimic. De obicei vorbesc mult despre mine, viata mea, relatia mea. Expunerea asta nu este niciodata vazuta cu ochi buni, acum, cand nu "expun" nimic, toata lumea ma intreaba ce fac, unde am disparut.
Nu fac nimic iesit din comun.. Am hotarat sa nu mai vorbesc despre viata cea noua in care ma invart intre carti vechi si portelanuri..
Sunt bine 23 de ore pe zi. Vorbesc la telefon zilnic cu fostele mele vieti, timp in care el isi da sms-uri cu fostele lui vieti. Ma impiedic de o pereche de pantaloni care de fapt ajung sa imi vina foarte bine (mai e un tricou roz destul de suspect in care as putea sa dorm..);dar si la mine pe pereti troneaza nu mai putin de trei barbati superbi in rame viu colorate. Radem mult, eu ma mai enervez cand aud nume de femei. Desigur o parte din reactiile mele ii teatru, ar fi destul de ciudat sa nu imi pese, nu?
El..e bine. Usor rupt de realitatea inconjuratoare, artist. Il am 23 de ore pe zi. Atat are ziua lui de fapt..A mea are 24, asa ca ora libera este doar a mea si o folosesc exclusiv pentru mine. E ora in care ma intreb tot felul de chestii, e ora in care ma plang, ma asez cu capul pe volan si fac calcule. Trece repede ora mea libera.
Acum am un singur stres. As gati si nu am unde. Mancand ieri paella cu pui mi-am dat seama cat de fericita eram cand gateam chestii..Din 23 de ore circa 13 ore sunt dedicate jobului. De la 8 de cand ma trezesc si pana plec de la birou. Raman 10 ore din care 7 as putea sa dorm.
As avea trei ore magice in care as gati chestii..Sau as putea din 23 de ore sa am 24 si sa nu mai calculez, sa nu ma mai plang/isterizez. As castiga o ora in care sau as gati sau as dormi..
Hm..Cica bucataria se face in doi. Imi spune acum un mare maestru. Suntem speriati de balamale.. dar cica totul se face cu surubelnitele.
Deci voi gati curand.

Sunt bine, v-am zis, nu?