luni, 6 aprilie 2009

Neputinta fiintei

Primul lucru care mi-a venit in minte. Neputinta fiintei. Si atat. Niciun alt gand privitor la mine sau trairile mele. Nimic. Gol. Am descaltat pantofii prea inalti pentru golul din talpa mea, atat de frumos fotografiat demult de cineva..Am dat jos haine care ma fac sa par alta, am desfacut parul in care se joaca mainile tale, fara pic de sexualitate. Copilaresc, curat, dur cand ma tragi dar totusi, o joaca. In oglinda vad aceiasi figura. Zi de zi. Dimineatza senina, seara cu cearcanele pe care le car dupa mine. Singurele dimineti care se termina cu seri neincercanate sunt diminetile noastre. Sunt dimineti care nu sunt inceputuri, ci sfarsituri.
Fiecare colt de cer. Fiecare pala de vant care imi umple parul cu flori de corcodus..Ma simt goala inauntru si de asta port vesminte care nu acopera ci ascund goliciunea. Si tu nu esti tu, si eu nu sunt eu, el nu este cine crezi tu, nici nu stiu daca de fapt este cineva undeva.
Visez.

A aparut La Mar.

6 comentarii:

  1. felicitari, foarte inspirata La Mar.

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pentru ca cineva a fost rau, a fost pedepsit si l-am sters. Jap-jap, rautate ce esti!

    RăspundețiȘtergere
  5. la mar. mwahahah, sigur nu e vorba de baiatul acela de la malul marii. am citit compunerea. f scolareasca asa, stiu ca sunt rau dar femeile nu au talent. la scris adica. ideea? mesajul? silentium lugubru. in plus stii ca imi plac pedepsele.

    RăspundețiȘtergere
  6. @bubu - cu biciul baby! asa o sa te pedepsim! ce o sa iti mai placa!

    RăspundețiȘtergere