Buna dimineata la Mos Ajun

Bună dimineaţa la Moş Ajun
Ne daţi ori nu ne daţi?
Ne daţi ori nu ne daţi?
Ne daţi, ne daţi?





Uite cum mi'a adus aminte Oana de vremea aceea in care Craciunul era magic..Tataie ne facea sanie din lemn ales special, cu talpicile ridicate de varfuri, incingea in foc bucati de tabla si potcovea sania. Incapeam toti 5 in ea, ce de lupte se dadeau ca sa apuce sa urce macar unul din noi singur si sa isi dea drumul din drum pana in matca, di'la'val'de casa lui Ghitzanu'. In dimineata de 24, devreme de tot, inainte sa cante cocosii, plecam la capu' satului..tin minte parca era ieri, abia deschidea bunica poarta de zapada..zapada era cat noi si noi eram micuti si aveam toiege de lemn facute de tataie, cu modele desenate cu fum. Aveam fiecare sacuiului lui in care puneam colindetii primiti, niste colacei fierbinti pe care femeile nu stiu cand ii copsesera de erau calzi la prima ora..O hoarda de pici pornea la colindat din capul satului si aia mai curajosi ajungeau pana in fundu' satului, mai la deal de cooperativa..noi care eram de la oras ne opream mai la deal de muica, cam pe acolo pe unde se terminau neamurile apropiata (caci daca am fi vrut sa trecem pe la toate neamurile, ajungeam acas´ pe inserat - moasa Gelica statea in fundu' satului si nasa, tumna'n Scroafa, la Lupsa).


De sarbatori tot satul mirosea a fum. Cred ca momentul care anunta inceputul Craciunului era taierea porcului. Nu am inteles niciodata cum putea bunica sa gateasca impecabil fara sa guste nimic! Bunica tinea toate posturile, stia pesemne si ea niste magie (si mai stie si azi) de facea asa niste sarmale si carnati fara sa puna prea multa sare sau prea putine ''miroase''..Porcul de Craciun era de obicei mai mare decat noi 5 nepotii la un loc. Saracul porc, habar nu avea ce soarta il asteapta, noua ne era mila de el. Mila pana la prima bucata de soric proaspat parlit, jupuita direct de pe shele..La Roshia Craciunul din copilaria mea era o poveste. De Craciun mancam pecie, mushchete, trandafir, matze..Si toata lumea vorbea olteneste..La nasa la Lupsa se bea vin rece din butie, la bunica beam tuica fiarta pana femeile curatau porcul si imparteau carnea in asa fel incat partile cele mai bune sa ajunga intr'o canta plina cu untura si sa avem pecie si trandafir pana de Pasti. Dar nu va spusai ce e aia pecie! Pecia este bucatica de carne aflata langa slanina, indiferent de bucata ' poate sa fie ceafa, orice. Orice nu e slanina, grasime, e picie. Mushchetele pe de alta parte este numai pecia de calitate superioara - adica muschiuletzul de purcel. Trandafirul e un carnat bun de tot, cum eu numai in zona olteniei am mancat...matzele sunt desigur intestinele de porc, spalate, curatate bine si intoarse pe dos, in care se indeasa maruntaie tocate musai cu barda si apoi se fierb intr'o zeama in care mai poti sa arunci la final, dupa ce ai scos matzele niscavai colindeti sa se inmoaie si sa prinza gust..


si mai e ceva! Sangeretele. Asta e o ciudatenie de carnat destul de bun. Dar nimic nu are acelasi gust ca atunci cand mananci acolo, din tigaia aia, pe plita aia. In bucataria care mi se parea atunci asa de inalta si in care acum dau cu capul de tavan..Craciunul nu era doar despre mancare. De Craciun cred ca mergeam si la biserica dimineata cu bunica. Tataie canta si noi eram asa de mici incat in campul vizual aveam doar mainile lui impreunate in fatza, mainile cu care tataie ne facuse scaunele mici, ca niste bancutze..Mainile care facusera sobele din casa, fiecare usa, fiecare toc de geam, fiecare carliontz de lemn sarit din rindea cu care noi de jucam vara intreaga..fiecare masa..sania noastra. Tot ce trebuia sa fie facut de un barbat, de un bunic ne facuse noua tataie. Si in plus ne invatase sa ne rugam inainte de masa, sa bem o gura de tuica pentru a avea pofta de mancare, sa dormim otzara la amiaza, sa nu injuram, sa nu zicem ''afurisit, al-din-balta'' - sinonime cu uciga'l toaca..
(La mine in sat femeile se duc la tamaiat. Urca dealul pana sus in cimitir, iarna sau vara..De asta mi'am adus aminte citind AICI sau AICI insa l'as trimite pe scriitor la muica sa ii povesteasca ce isi mai aduce aminte caci mai sunt multe vraji de notat..sau de auzit si pastrat.)

Craciunul meu a fost magic cu adevarat acolo, fara Mos Craciun imbracat in haine rosii, fara brad si luminitze..Cred ca magia era in oameni, in ceea ce se intampla de pe 24 din Ajun pana pe 1 ianuarie. De la mersul in colindat pana la sorcovit si mers cu Steaua la poarta la neamuri. Si cea mai frumoasa amintire de sarbatori (care imi vine acum in minte) ramane VICLEIUL. O mica scena cu cortina si 2-3 personaje, o poveste din Biblie, o femeie care facuse ceva rau si un barbat care cerea un ban cu o voce pitigaiata ''pune banul ca-i tai capul''. Nea Petrisor venea cu Vicleiul si noi eram fascinati de povestea aia si de papuselele ciudate cu pantalonei bufanti, puneam monede de 5 lei (o palarie de bani!) doar ca povestea sa continuie si omul ala sa nu ii tai muierii capul..


Ah, si mi am mai adus aminte ceva. Steaua cu care se mergea la urat, se facea in casa. Era o stea care avea in mijoc un loc unde se punea o lumanare, un loc unde se punea o mica icoana si lumanarea aia lumina icoana si steaua se punea cumva pe un batz si se putea invarti..nu era din hartie creponata, tin minte ca stralucea. probabil era hartie de la ciocolata..stransa intr un an de zile..Azi cred ca nu mai merg piticii la colindat. O sa sun dimineata pe bunica sa intreb daca mai face cineva in sat colindeti sau dau toti eugenii si alte bazaconii..Macar un mar si o nuca sa mai dea cineva. Asa m'as duce la colindat cu sacuiul ala de lana pus pe dupa cap..in cizmele rosii de cauciuc, cumparate de mami, cu sosetele de lana impletite de bunica si cu soru'mea si Paulica, Corina si Carmen. Ce'as mai avea macar maine dimineata 6 ani, sa ne duca bunica la poarta sa plecam in colindat..sa venim acasa si sa numaram colindetii si apoi bunica sa ii imparta pe toti egal si sa ne faca popoaie cu miere, coapte direct pe plita..





Buna dimineata la Mos Ajun.

Si multumesc lui Sorin Antonescu pe al carui blog am gasit exact atmosfera despre care va povestii mai sus.
(photo Sorin Antonescu)