duminică, 19 octombrie 2008

Duminica

Petrecerea a fost dansanta, ca de obicei de altfel. Sa zicem ca am fost in formatie completa, umeziti complet de tequila cea care nu aduce dureri de cap in ziua urmatoare. Eu am tacut, la fel cum fac de ceva vreme. Am dansat si m-am gandit destul de profund la viata mea, la alegerile pe care le fac. Am ales sa particip la desfraul culinar de dupa miezul noptii si am mancat gyros la bordura, gandindu-ma cat de rau o sa imi faca tot ce bag in gura.
Am ajus acasa si am continuat sa fac ceea ce stiu mai bine. Sa vad filme si sa tac, singura acasa. In afara de scurta terapie de shopping pe care am tras-o, mi-am facut nervi cand m-a anuntat cucoana de la casa ca am "fonduri insuficiente" pe card..Funny, ce sa zic. Am platit cash si am carat acasa toate chestiile alea inutile pe care dam bani in fiecare saptamana incercand sa mascam cumva ce ne nemultumeste in viata.
Spre nenorocul meu am vazut numai filme triste care mi-au futut definitiv duminica. Dar maine e luni, o sa fie soare, o sa plec razand si cantand la munca si acolo o sa fac din nou ce stiu eu mai bine: o sa muncesc si asa totul o sa fie din nou vesel si frumos. Am marturisit azi ca de o vreme nu vreau sa sun pe nimeni. Nu vreau sa ma vad cu nimeni, nu vreau sa fac nimic cu nimeni. Doar sa stau singura, cu laptopul in brate si cu castile in urechi. Nu sunt suparata, nu sufar, nu ma doare nimic. Doar ca nu vreau NIMIC de la nimeni. Nici nu am ce sa dau si nici nu vreau sa primesc nimic.
Sunt convinsa ca o sa imi treaca. Pana atunci nu stiu ce am de facut de fapt. De cateva zile uit. Am uitat casetofonul acasa. Apoi aparatul foto. Apoi telefonul. Culmea este ca nu m-am intors dupa telefon, culmea este ca nu mi-a pasat daca il am sau nu. Asa cum nu mi-a pasat ca odata cu schimbarea abonamentului am pierdut (pana cand recuperez) vodafone passport si netul pe mobil.
Nu mi-a pasat cand a murit Ipodul..Nu mi-a pasat cand nu am avut masina..Nu imi mai pasa de lucruri si nu ma prind daca e ok sau nu sa fiu asa. Insa de doua zile caut o anumita vesta maro pe care o iubesc, nu stie nimeni unde este si asta ma scoate din minti. Wrong, nu? Imi pasa de o vesta.
Sunt dezamagita de niste oameni. Probabil ca si eu am tot dezamagit pe altii si o sa mai fac asta caci is numai buna la capitolul asta.
Si vreau sa ma urc pe o bicicleta cat de curand..Stiu o fata care o sa se bucure pentru mine:)) Mai vreau sa scot rolele noi noutze din cutie si sa ma duc intr-o noapte in parc la Izvor si sa ma dau..singura caci el nu mai e in zona si de fapt nu a fost niciodata cineva acolo cu role cu tot. E mai sus putin, spre Cismigiu insa rotile lui se invart in alt sens:(

Sunt bine acum. Am terminat de vazut Henry Poole is here si inchei postul asta ciudat cu Mihaela was here. Nu. Mihaela is here.

Un comentariu:

  1. Vrei sa iti dau copy-paste la mine? Poate la mine in suflet, ca pe blogul meu nu mai e nimic de spus. Am avut o zi cumplita, de doua ori m-am gandit sa te sun, dar speram sa fii undeva, facand ceva vesel cum iti sta mai bine. Din pacate eu nu pot pleca spre serviciu cantand...de o vreme nu mai pot...nu mai fac nimic cantand...
    Azi mi s-a mai inchis o usa...si culmea e ca poate sa doara la fel de tare ca precedentele, cand sufletul era inca pur...si doare in plus, pentru ca intelegi ca ai vrut sa te intorci acolo si n-ai cum. Usile pe care nu le inchizi tu...
    Eu nu mai vreau demult sa fiu aici, Miki...Nu mai vreau, dar n-am incotro...Tot ce vreau e sa nu mai doara...
    Ciudat nu? Am reusit sa ma leg de persoane pe care le cunosc de cateva luni si le-am vazut doar de cateva ori..."prietenele mele virtuale", cum le numesc :)...cu ele pot sa fiu eu, se pare...si cumva cred ca ele mi-ar simti cel mai mult lipsa...

    RăspundețiȘtergere