Ca acum n'o sa mai fie niciodata..

Asa o zis a noastra in desele dati cand ea povestea ceva si pe mine ma umfla plansul. Caci eu traim penibil de rau amintindu-mi ce fericiti eram demult, cum ne iubeam mai demult si tot asa. M-as mira sa ma fi maturizat eu peste noapte insa de o vreme nu ma mai hranesc doin trecut. Nici nu ma prea mai gandesc la trecuturi, nu imi fac mari planuri de viitor..sunt asa. ACUM. Bine sau rau, nici nu conteaza, cert este ca acest ACUM a capatat oareshce importanta. Este desigur adevarat ca ACUM mie nu mi se intampla absolut nimic emotional, ca sunt intr-o moarte clinica amoroasa (hiihihhi) dar mi se pare destul de reconfortanta aceasta stare. Mai un sms, mai o poveste pret de cateva zile despre continutul mesajului, cateva interpretari si apoi stop joc. 

Viata continua. Nu am timp sa regret nimic. Ah! Cand am timp ma plang, mai trag un "suferel" aiurea pentru cu totul alt baiat..dar astea sunt copilarii. Mi-e dor de niste oameni pe care nu i-am vazut de multa vreme. Ma gandesc inca la Mihut care a disparut din viata mea dupa 7 ani de prietenie..el nu ma stia asa de open minded si eu m-am socat descoperindu-l homofob..Too bad. Dar mi-e dor de discutiile noastre si de rasetele noastre. 

Mai am un gand. Daca asa ca ACUM n-o sa mai fie niciodata, pot sa fiu precisa ca MAI BINE o sa fie. Si astept. A venit toamna. Eu sunt indragostita de tot ce vad in jur, mi-e frig si sunt racita cel putin o data pe saptamana, insa nu vreau sa renunt la tricouri si haine subtiri...